Titlul LA TIGANCI de Mircea Eliade





Titlul nuvelei sugerează o hierofanie, loc de  manifestare a sacrului ascuns în profan (irecognoscibilitatea sacrului). Locul numit la ţigănci reprezintă simbolic lumea cealaltă,
liberă de contingenţele timpului şi ale spaţiului, în care locuiesc
nemuritorii. Este altceva decât lumea de dincolo, unde se duc toţi după
moarte, dar de unde nu se înapoiază nimeni. Intrat pe tărâmul celălalt,
spaţiul mitic al originilor, Gavrilescu „traversează,
ca novice, o moarte rituală, iniţiatică, diametral opusă morţii fizice,
naturale: la ieşirea din acest spaţiu, el urmează să parcurgă o naştere
iniţiatică, să capete o nouă personalitate"
(Alexandrescu Sorin,Introducere la vol.La Ţigănci ).
Prin corelare cu titlul, tema nuvelei este aceea a ieşirii din timpul istoric, linear, ireversibil şi a  trecerii în timpul mitic, circular. Alte teme configurate în text sunt: erosul, logosul, moartea şi creaţia, iar motive literare: labirintul, timpul, memoria.

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]