Subiectul al II-lea. Tot ce trebuie sa stii / scri la Subiectul al II-lea din cadrul probei scrise la limba si literatura romana a examenului de bacalaureat

Subiectul al II-lea în cadrul examenului de bacalaureat după programa valabilă - pentru anul 2020 este format dintr-un text la prima vedere, iar pe baza acestuia vom avea o cerință precum: relațiile dintre ideile poetice și mijloacele artistice, rolul notațiilor autorului în diferite fragmente, evidențierea a două sau mai multe trăsături ale unui curent literar, tipuri de perspectivă narativă, caracterizarea unui personaj, menționarea trăsăturilor unei anumite specii literare, explicarea rolului modurilor și timpurilor verbale întâlnite în text, etc

 Update: Scheme de rezolvare pentru Subiectul al II-lea la Romana

Cuprins: 

 

Exemple de subiecte tip II:

1. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice
2. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos
3. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în următorul fragment 
4. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidențiind relația dintre cele două personaje, așa cum reiese din text
5. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul stilistic al verbelor la indicativ, timpul prezent
6. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificația textului următor, evidențiind două particularități ale artei poetice

7. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile titlului textului următor, evidențiind relația acestuia cu mesajul poetic

sau

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind relația strânsă dintre mesajul poetic și mijloacele artistice

 Vezi: 

8. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind caracterul său de artă poetică, prin două particularități
9. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două particularități ale textului dramatic

10.Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două trăsături specifice genului dramatic, sau / evidențiind faptul că aparține genului dramatic/ comediei

11.Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului următor, evidențiind particularitățile tradiționalismului sau/ evidențiind două trăsături specifice basmului cult sau/ două trăsături ale liricii tradiționale, sau/ liricii romantice, / sau/ prozei romantice sau/ două trăsături ale realismului; două trăsături ale comediei, două trăsături specifice prozei moderne subiective sau/ două mijloace de caracterizare folosite în text sau/ două trăsături ale modernismului,  sau/ două trăsături ale neomodernismului  sau/  două trăsături ale romantismului sau/ două trăsături ale prozei moderne sau prozei literare  sau/ caracterul de proză modernă
12.Comentează, în minimum 50 de cuvinte, apartenența fragmentului la genul epic, valorificând două trăsături
13.Comentează, în minimum 50 de cuvinte, versurile date, evidențiind faptul că textul poetic aparține romantismului sau/ simbolismului
14. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două trăsături specifice liricii simboliste 
15. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind rolul stilistic al verbelor la imperfect /sau evidențiind rolul stilistic al interogațiilor retorice
16.Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind rolul stilistic al descrierii literare sau/ evidențiind  două procedee artistice diferite
17. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile titlului următor, atât la nivel stilistic, cât și la nivel structural
18. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidențiind rolul expresiv al utilizării imperfectului 
19.Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidențiind rolul expresiv al alternanței timpurilor verbale
20.Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului dat, evidențiind rolul stilistic al verbelor la imperativ în relație  cu cele la indicativ prezent

 

3 Pași simpli în rezolvarea subiectului II

 

 Pas 1: identifică curentul literar (romantismul, simbolismul, realismul, modernismul, neomodernismul (trebuie să cunoști minim câteva trasaturi de baza a fiecarui curent literar)

Pas 2: să analizezi fragmentul, fie ca este vorba de poezie  sau proza tinand cont de curentul literar

 Pas 3: Caracterizarea unui personaj, ideea poetica și mijloacele artistice, de evidențiat trăsăturile genului dramatic, să prezinți indicațiile scenice, sau rolul dascaliilor, sa analizezi poezia tinand cont de timpurile verbale.

 

 

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

 

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice sunt dezbătute pe larg în aceste două lecții:

  Relatia dintre ideea poetica si mijloacele artistice 

  Imagini Artistice. Imaginile artistice dintr-un text la prima vedere

 

SUBIECTUL al II-lea 10 puncte
Comentează, în minim 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind relația strânsă dintre ideile poetice și mijloacele artistice:
 

Eu urc spre culme... Mi-a rămas în urmă
Noroiul prins în putreda-i osândă,
Înfrigurata patimilor turmă,
Cu chiot lung de-ntrecere flămândă...

Eu urc... Acolo jos, în adâncime,
Aud viaţa ce-şi întinde hora;
E necurmatul cântec din vechime.
Îl ştiu... Mai bine n-o să-l ştie nime,
Căci am băut din cupa tuturora
Şi l-am plătit cu lacrimi şi cu rime...


Octavian Goga, Din larg

 

Răspunsurile pot fi organizate în 3 pași simpli:
 
   Poezia lui Octavian Goga are în centru tema trecerii ireversibile a timpului. (pas 1 identificarea temei)

Pas 2 După ce identificăm tema

putem spune si ipostaza in care se află eul liric:

de contemplator, de îndrăgostit; pe urmă privim per ansamblu poezia

 
 Această poezie impresionează prin forța lirismului, astfel că aceasta capătă un profund lirism subiectiv, iar textul dobândește caracter confesiv. Acest lucru este evidențiat prin folosirea pronumelor la persoana I („eu”, „mă”) și al verbelor de pers. I („știu”, „am băut”, „am plătit”). Eul liric își expune încercarea de a ieși din prezentul deprimant pentru a atinge eternitatea „urc spre culme”.
   Strofa a doua se bazează pe opoziția dintre atitudinea ascensională a eului liric și tentația de a pătrunde în zonele profunde ale ființei sale („Eu urc... Acolo jos, în adâncime / Aud viața ce-și întinde hora”).
Pas 3 Figuri de stil
Ca figuri de stil se remarcă personificarea, dar și metafora „necurmatul cântec din vechime” care face referire la inspirația transmisă de strămoși.
   Finalul strofei surprinde condiția artistului consumat prin jertfa cerută de propria creație „Şi l-am plătit cu lacrimi şi cu rime...”.
răspuns oferit prin amabilitatea
doamnei profesoare Teodora B., jud Bihor
 

 

Perspectiva narativă

 
 
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

 

Menționează tipul de perspectivă narativă din textul citat.

Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului. 

Perspectivă narativă (punct de vedere, viziune, focalizare) – punctul de vedere din care naratorul povesteşte, unghiul din care priveşte şi interpretează faptele relatate.

Perspectiva poate fi: subiectivă – când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în faptele relatate; obiectivă – când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică în faptele relatate, ci rămâne detaşat, impersonal.

 

Perspectiva narativă poate fi:

·         Subiectivă: când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în relatare;

·         Obiectivă: când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică în relatare, ci rămâne detaşat, impersonal

·         Omniscientă – naratorul ştie tot despre personajele sale, acesta fiind omniscient, omniprezent; focalizarea este zero;

Focalizare internă – naratorul este unul dintre personaje, evenimentele fiind relatate dintr-un punct de vedere subiectiv;

Focalizare externă – naratorul este imparţial, ştie mai puţin decât personajele.

 

Perspectiva narativă

 Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii.

  • perspectivă narativă subiectivă (impreuna cu/avec ;N=P), a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joacă şi rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate cronologic, ci într-o ordine personală dictată de propria conştiinţă. Naratorul comunică la persoana I şi se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentată se înfăţişează cititorului dintr-un singur unghi. Această perspectivă e specifică prozei psihologice şi memorialistice.
  • Perspectiva obiectivă, „dindărăt/ derriere" (N>P), presupune un narator ce ştie mai multe decât personajele şi redă evenimentele fără să se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectivă este specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea.
  • Perspectiva impersonală, “din afară/dehors” (N<p), presupune="" un="" narator="" ce="" ştie="" mai="" puţin="" decât="" personajele,="" el="" fiind="" doar="" martor="" al="" evenimentelor="" pe="" care="" nu="" le="" comentează,="" lăsând="" cititorului="" misiunea="" de="" a="" da="" semnificaţie="" textului

    N- naratorul

    P- personajul

 

PERSPECTIVA VIZIUNEA NARATIVĂ

 

  • Perspectiva narativă — unghiul din care sunt percepute şi înţelese situaţi­ile şi evenimentele narate. Cu alte cu­vinte, perspectiva — denumită ade­sea şi punct de vedere, viziune sau fo­calizare — se referă la cine, de pe ce poziţie şi în ce fel percepe şi interpre­tează faptele povestite. Important este în primul rând raportul dintre na­rator şi personaj privind capacitatea acestora de a cunoaşte şi de a înţele­ge faptele relatate.

 

        Unii cercetători disting trei tipuri esenţiale de per­spectivă/viziune narativă:

  ( 3 viziuni narative)

N > P„din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cu­noaşte  mai  multe lucruri decât  personajul / personajele sale);

N = Pîmpreună cu” (avec), focalizare internă (naratorul cunoaşte tot  la fel de multe lucruri ca și personajul / personajele, iar de cele mai multe ori personajul este și narator);

 - N < Pdin afară" (du dehors), focalizare externă (naratorul cunoaş­te / știe mai puţine lucruri decât personajul / personajele sale).

 

    - N > P„din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cu­noaşte  mai  mult decât  personajul);    este caracteristică pentru naraţiunile la persoana a III-a cu naratori omniscienţi şi omniprezenţi — care ştiu tot şi se află mereu la faţa locului —, cea de a doua apare în naraţiunile la per­soana I, în care naratorul este totoda­tă şi personaj, ultima este specifică pentru naraţiunile relatate de martori care povestesc doar ce au putut ve­dea, auzi şi înţelege ei înşişi, fără a putea cu­noaşte nemijlocit, de exemplu, gân­durile şi sentimentele personajelor principale.

 

      Persoana narativă — este cel mai adesea persoana a III-a sau persoana I, naraţiunile la persoana a II-a fiind ex­trem de rare. În naraţiunile la persoa­na I se foloseşte de regulă perspectiva „împreună cu", deşi aceasta poate apărea şi în naraţiunile la persoana a III-a, atunci când naratorul se transpu­ne în situaţia personajului şi priveşte evenimentele narate prin ochii acestu­ia (asociat frecvent cu stilul indirect liber). Totodată, datorită distanţei în timp dintre momentul relatării şi momentul în care s-au desfăşurat întâmplările re­latate, se poate ca şi în cazul naraţiu­nii la persoana I perspectiva naratoru­lui să difere de cea a personajului. Este, de exemplu, cazul evocării unor experienţe trăite în copilărie, pe care povestitorul adult le vede într-o altă lumină faţă de cum le-a perceput, ca personaj, pe când era copil (ex. Ion Creangă, Amintiri…).

 

  • Mic dicţionar de termeni naratologici

    auctorial: referitor la autor

   diegezăpovestire, naraţiune

   intradiegeticcare face parte din povestire

   extradiegeticcare nu face parte din povestire

   autodiegetic: care spune el însuşi povestea la persoana I şi este personaj, protagonistul întâmplărilor

   homodiegetic: care spune el însuşi povestea la persoana I, dar este doar martor sau ascultător

   heterodiegetic: care povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj

   

  • Instanţele naraţiunii AUTOR – NARATOR – PERSONAJ - CITITOR

Autorul este persoana care scrie opera, el are o existență reală, iar numele său se află pe copertă.

  autorul concret  =  real, cu numele scris pe copertă

 ● autorul abstract = creat de opera literară             

 

Naratorul  este vocea autorului în text, fără a se confuda însă cu autorul.

 în text, poate fi: obiectiv sau subiectiv.

      - naratorul extradiegetic (viziune auctorială) - instanţă narativă anonimă; de ex., în romanul tradiţional

● naratorul intradiegetic – narator-personaj  - instanţă narativă numită (Ex.: Ştefan Gheorghidiu, personaj care îşi spune povestea)

● naratorul autodiegetic povesteşte la persoana I şi este personajul întâmplărilor narate (Nică, Ştefan Gheorghidiu)

● naratorul homodiegetic – povesteşte la persoana I, este un martor neutru, un martor-actant sau ascultător.

● naratorul heterodiegetic – povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj 

● naratorul omniscient/demiurg – ex. în romanul tradiţional

● naratorul uniscient sau colportor

● naratorul creditabil (personaj sigur, ale cărui spuse contează ca sigure)

● naratorul necreditabil

 

Cititorul

cititorul concret = cel care citeşte

● cititorul abstract/naratarul = ideea abstractă de cititor.

 

  • Funcţiile instanţei narative:
  1. funcţia narativă sau de reprezentare: aceea de a povesti;
  2. funcţia de control sau de regie: introduce vorbirea personajelor, prin verbe dicendi (spuse, făcu, adăugă, întrebă etc.), indică intonaţia şi alte detalii scenice;
  3. funcţia de interpretare (facultativă): de exprimare a opiniei/atitudinii faţă de cele narate: discretă (la Rebreanu, romancier obiectiv, care nu îşi exprimă direct atitudinea faţă de personaje) ori mai mult sau mai puţin accentuată  (de pildă, accentuată la Nicolae Filimon, care nu-şi ascunde aversiunea faţă de personajul său, Dinu Păturică, în romanul Ciocoii vechi şi noi).

 

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte) 


Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Costi îşi trase scaunul lângă geamuri. Auzi subt el glasuri, însă nu vedea pe nimeni.
„Trebuie să fie tante Mathilde...”, se gândi el vesel. „Cu cine vorbeşte?” Glasul ei grav e întovărăşit de ciripiri subţirele. Fără îndoială sunt domnişoarele lui Nacovici, care s-au întors de la Iaşi, în vacanţa de Paşti. Spun întâmplări nostime de la şcoală. Câteodată îşi coboară glasurile, ca să nu-i supere somnul lui.
Dar el nu doarme.
Feri într-o parte ceaşca şi se plecă pe fereastră, zâmbind. Acuma le vedea. Stăteau pe scaune de
trestie, în faţa duduii Matilda. Aveau pe masă, între ele, cafeaua cu lapte. Laurenţia privea într-o parte, c-un
aer de mâhnire. Tristă i se păru şi Răţuşca, totuşi muşca cu dinţii ei albi dintr-o felie de cozonac.
— Spune, draga mea, ce s-a întâmplat? întreba duduia Matilda.
Costi se retrase binişor la locul lui şi întinse urechea.
— Nu vrea să spuie; i-i ruşine, zise Răţuşca.
— Ba am să spun, tresări Laurenţia.

Mihail Sadoveanu, Venea o moară pe Siret

 sesiunea iunie-iulie, profil uman/real, bacalaureat 2019

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Barem: Precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv etc. 2 puncte
Prezentarea perspectivei narative precizate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatare la persoana a III-a, caracter creditabil al relatării etc. 4 puncte

· prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte

· prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte

· încercare de valorificare a fragmentului – 1 punct

– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1 greşeli ortografice – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli de punctuaţie – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.) 4 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

 

Schemă de rezolvare a subiectului în care se cere perspectiva narativă: Avem 2 variante: obiectivă / subiectivă

♦ Obiectivă:

Perspectiva narativă în textul dat este una obiectivă (acest gen de perspectivă este specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea); constă în prezența unui narator omniscient și omniprezent, care relatează la persoana a III-a, având focalizare zero (nu se implică în relatarea întâmplărilor și nu exprimă opinii despre personaje, /sau nu prezintă faptele din punctul lui de vedere), subiectivitatea fiind inexistentă.

Astfel, în text ne este prezentat ... (rezumatul textului - iar pe aici în timp ce povestești aduci exemple care dovedesc faptul că naratorul este omniscient). Mai mult decât atât, fiind o narațiune obiectivă, sunt prezente verbele și pronumele personale la persoana a III-a.

♦ Subiectivă:

Perspectiva narativă în textul dat este una subiectivă (naratorul își exprimă propria opinie, este implicat în lumea fictivă), constă în prezența unui narator subiectiv, care relatează la persoana I, având focalizare internă. Astfel (rezumatul textului - cu dovezi care atestă că naratorul este prezent doar în anumite locuri). Mai mult decât atât, fiind o narațiune subiectivă, sunt prezente verbe și pronume personale la persoana I (exemple). Naratorul la persoana I poate fi: personaj (este personaj principal), martor (este personaj secundar) sau colporator (vorbește din auzite).

Perspectiva narativă poate fi: externă (naratorul este obiectiv, nu iși exprimă punctul de vedere, este detașat), internă (se  prezintă gândurile personajelor, drama lor interioară) sau zero (se prezintă gândurile personajelor fără a se face intervenții din partea naratorului.

 

 Posibil răspuns:

 În fragmentul Venea o moară pe Siret de Mihail Sadoveanu, perspectiva narativă este una obiectivă care constă în prezența unui narator omniscient și omniprezent, relatarea făcându-se la persoana a III-a singular ''Puiu doarme în fotoliu'', și plural ''Îi pare rău'' având focalizare zero, subiectivitatea fiind inexistentă.

Astfel, în text ne este prezentat o întâmplare a naratorului în timp ce se afla în capitală, în sufrageria familiei Cristian. Descrierea locului de către narator demonstrează faptul că este unul omniscient, după cum se poate observa, el cunoaște totul despre personaje și acțiune. Perspectiva narativă este una internă, prezentându-se gândurile și descrieriile personajelor; mijlocul de caracterizare fiind directă, făcută de către narator PUIU ... E un băiat de saptesprezece ani. Crescut parcă numai în sus. Nu are deloc alura sportivă a băieților de vârsta lui.) și drama lor interioară CATINCA (observându-l): Aaa! Dormeai?... (Îi pare rău că l-a trezit asa de brusc.) / PUIU: Ei, aș! Unde vezi că dormeam? Învățam. Învățam... cu ochii închiși.. Mai mult decât atât, fiind o narațiune obiectivă, sunt prezente verbele și pronumele personale la persoana a III-a singular și plural.

 

 

Rolul notațiilor autorului în diferite fragmente. Didascaliile

 

Didascaliile sunt notațiile autorului, care apar între paranteze și care sunt adresate regizorului și actorilor ce urmează să pună în scena piesa. Ele conțin sugestii referitoare la trăsături fizice și morale ale personajelor sau la decor, ori pasaje narative ce redau întâmplări care nu apar pe scenă sau ce prezintă comportamentul personajelor.

Didascaliile / notațiile autorului apar în specia genului dramatic / dramaturgia / teatrul


Textul este scris pentru a fi reprezentat pe scenă
- genul literar dramatic / dramaturgia / teatrul în care autorul își exprimă ideile în mod indirect, prin intermediul acțiunii și a personajelor; modul de expunere este dialogul, monologul și monologul interior, care transformă relatarea specifică epicului în reprezentare, personajele preiau cu totul locul naratorului;
- prezența directă a autorului se exprimă doar prin indicațiile scenice, didascalii
- indicațiile scenice/ didascaliile includ: lista personajelor, timpul și locul desfășurării acținii, numele personajelor din fața replicilor, explicațiile dintre paranteze referitoare la decor, vestimentație, gesturi mică

  • Locul personajelor interpretate de actori și acțiunii
    Singurele intervenții directe sunt didascaliile/ indicațiile scenice/ notațiile autorului

 

  • Didascaliile au rolul:
    - de a ghida jocul actorilor - ele pun în evidență atitudinea, relațiile, stările sufletești ale personajelor
    - de a da informații despre decor: în special la începutul piesei de teatru sau la începutul actelor
    - de a fixa timpul și locul acțiunii
    - de a oferi informații despre statutul personajelor

 

Rolul indicaţiilor scenice

Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic.

În textul fragmentar prezentat selectat din opera [***], acestea au rolul/notează succint detalii privind decorul (ex. de citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.

            Textul dramatic fragmentar selectat din opera [***] este semnificativ pentru prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

 

Schemă de rezolvare

Rolul indicațiilor scenice: "În fragmentul [...] scris de [...], rolul indicațiilor scenice, singura intervenție a autorului, este acela de a oferi cititorului informații cu privire la decor, gesturi, mimică. / rolul indicațiilor scenice au rol în a caracteriza personajele, în prezentarea peisajului descris, în orientarea jocului actorilor și a lecturii cititorului. Astfel, (4-5 indicații scenice comentate în context, adică de ce zice asta, față de cine, ce modalități de caracterizare folosește în cazul în care se poate).

 

MODELE DE REZOLVARE AL SUBIECTULUI TIP II în care se cere rolul notațiilor autorului / didascaliile

 

subII-romana-ses-speciala_bac2019

Varianta 8, sesiunea specială, bacalaureat 2019

 
 
Rezolvare 1: (190 cuvinte)
 
Fragmentul "Întâmplări din capitală" de Tudor Mușătescu sintetizează descrierea unei încăperi și un dialog realizat prin intermediul a două personaje. Aceste două lucruri sunt creionate prin intermediul intervenției directe a autorului, adică prin notațiile sale.
În incipit notațiile autorului ne introduc în firul povestirii prin prezentarea în amănunt a camerei: "e o încăpere simplă, dar foarte îngrijită[...] are aspectul obișnuit al sufrageriilor modeste [... ], Uși spre vestibul, bucătărie și dormitor". Imediat după prezentarea încăperii, tot prin intermediul notațiilor aflăm și timpul desfășurării acțiunii: "e mai, spre seară", astfel autorul fixează reperele temporale și spațiale ale acțiunii.
În continuare ne sunt prezentate personajele Catinca "servitoarea familiei" și Puiu un "băiat de 16 ani ", astfel, autorul ajută lectorii cu informații despre statutul personajelor.
În final, prin notațiile sale autorul ghidează dialogul, punând în evidență atitudinea lor: "îi pare rău că l-a trezit așa brusc", de unde reiese caracterul sufletist a servitoarei ; "sare ars", de unde reiese faptul că băiatul a fost deranjat de intrarea servitoarei, în cameră.
În concluzie prin intermediul notațiilor scenice, autorul reușește să ghideze jocul personajelor, să le caracterizeze și fixează timpul și spațiul desfășurării acțiunii.
 
Rezolvare oferită din amabilitatea elevei Negrușeri Domnica, Liceul Tehnologic ''Ștefan cel Mare'' Cajvana, Suceava
 
 
 
Model de rezolvare 2: (94 de cuvinte)

  Rolul notațiilor autorului din textul dramatic este de a contura cadrul în care se desfășoară acțiunea, astfel cele două personaje, Catinca și Puiu se află în "Sufrageria familiei Cristian", de asemenea, au rolul de a indica timpul: "E în mai,
spre seară". Didascaliile reprezintă un mod direct de caracterizare a personajelor, Catinca fiind "(servitoarea)edec* a familiei, 60 de ani'. Încă vioaie și vrednică.", iar Puiu "un băiat de șaptesprezece ani".  
    Astfel, notațiile autorului/didascaliile au un rol important deoarece este ilustrată scena, decorul, timpul, dar și trăsături fizice și morale ale personajelor participante la acțiune.


   * * *Poți să oferi alte exemple sau să le adaugi, precum elementele nonverbale (mișcări scenice, poziție, mimică, gestică) și paraverbale (pauze în discurs, tonul folosit, ritmul etc. ).
ex:  (nonverbale: "intră și trântește ușa"; paraverbale: "sare ars").

 

 

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în următorul fragment:


SCENA II
(Coana Efimiţa se aşază pe o ureche şi adoarme şi ea. Unul după miezul nopţii sună rar în vecinătate: patru  bătăi de sferturi, apoi o bătaie mai gravă pentru ceas. [...] Câteva momente pauză, după care s-aud în
depărtare două – trei detunături de puşcă şi chiote surde; apoi, altele mai multe şi strigăte mai distincte, şi încă o dată.)
EFIMIŢA (Se deşteaptă şi se ridică-n pat, privind cu nedumerire către uşă şi întrebând cu neastâmpăr.): Cine e? (Pauză.) Cine e? (Pauză; sare din pat, aleargă repede la uşă şi o încearcă dacă e bine încuiată, asemenea, la fereastră, şi se-ntoarce mai puţin intrigată să se aşeze iar la loc, făcându-şi o cruce.) Cine ştie ce-oi fi visat!... (Se culcă şi aţipeşte iar; în orchestră melodramă; pauză; o salvă de detunături şi strigăte înmulţite, cocoana sare din pat cât colo.) Cine e?... (O pauză; merge tremurând la masă, caută p-întunerec chibriturile şi aprinde lampa; foarte emoţionată, încearcă încă o dată uşa, merge în vârful degetelor la dulapul de haine, îl încuie repede, ca şi cum ar fi prins pe cineva în el, şi ascultă cu palpitaţie ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi şi prin toate colţurile, stinge lampa, se-nchină şi se urcă iar în pat.) Ce-o fi şi asta?


I. L. Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea

Varianta 5 subiect de rezervă, sesiunea august-septembrie bacalaureat 2019

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Barem

– prezentarea rolului notațiilor autorului în textul dat (de exemplu: oferă informații despre decor, context spațio-temporal, mișcare scenică, personaje) 6 puncte
• prezentare adecvată și nuanțată, prin raportare la fragmentul dat – 6 puncte
• prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 3 puncte
• simpla precizare a rolului notațiilor autorului sau tendință de generalizare – 1 punct
– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0 – 1 greşeli ortografice – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte); punctuaţia – 1 punct (0 – 1 greşeli de punctuaţie – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) 4 puncte

 

 
Posibil răspuns:
  În fragmentul Conu Leonida față cu reacțiunea scris de I. L. Caragiale, rolul notațiilor autorului sunt de a informa cititorul cu privire la jocul de scenă, oferă informații despre decor (Coana Efimiţa se deşteaptă şi se ridică-n pat, privind cu nedumerire către uşă... aleargă repede la uşă şi o încearcă dacă e bine încuiată, asemenea, la fereastră), despre context spațio-temporal (personajul se află în par), tot o dată rolul notațiilor autorului oferă detalii despre mișcarea scenică și personaje descriind stările și reactiile personajului în timp ce le transpune în scenă.
 
 

 SUBIECTE EXTRASE

 - *rezolvă singur(ă) aceste subiecte și exersează

subII-romana-ses-iunie-varianta-de-rezerva_bac2019

 Varianta 2, subiect de rezervă, sesiunea iunie-iulie bacalaureat 2019

 

rolul notatiilor autorului romana-model-de-subiect_bac2018

Model de subiect, bacalaureat 2018

 

rolul notatiilor autorului subII-romana-ses-iunie-varianta2_bac2018 

Varianta 2, sesiunea iunie-iulie bacalaureat 2018

 

rolul notatiilor autorului subII-romana-ses-aug-sept-varianta1_bac2018

 

 

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidențiind relația dintre cele două personaje, așa cum reiese din text.

 

 

SCENA XIV

GROZEA (calm, rugător): Anişoaro, te rog, ascultă-mă acuma .. Spune-mi şi tu o minciună mai plauzibila, fiindcă, vezi bine, vreau să te cred!... O minciună, Anisoaro! Ce-i la tine o minciună? Pe când toată fericirea mea atârmă acuma de minciuna ta!..

ANISOARA: Eu nu mint niciodată.

GROZEA: Nici când e in joc fericirea?

ANIŞOARA: Niciodată! ... Dar, dacă vrei, am să-ți spun adevărul ...

GROZEA (aşteptându-şi urechile): Nu, nu. Adevărul nu-mi trebuie. Adevarul il cunosc. M-ai inselat. Te-am gasit in bratele lui ... Ce-ai căutat tu in bratele lui? ANISOARA: Daca ti-aş spune eu, poate n-ai crede. Să-ti spună mai bine el! STELIAN (încurcat): O, eu ANIŞOARA (măsurându-l cu dispret): Cât ești de nerod, Manole! ... Și când mă gândesc că era aproape să (Se intrerupe brusc. Alt glas. Lui Grozea.) Uite, dragul meu, în două vorbe. Am vrut să văd și eu „Nimfa indragostita"... Auzisem atâtea verzi și uscate, incat nu m-am putut răbda si am venit. Ştiam însă că fie nu ti-ar plácea, dacă ai afla că mă interesez de lucrările lui Manole, și am venit pe furis.

GROZEA (multumit): Adevărat?

STELIAN (jignit): Adevărat?

ANISOARA: Si pot să spun acuma verde că e mediocru. Am venit incarcată de iluzii. Le-am pierdut. Mi-a trecut. M-am convins că e mediocru.

GROZEA (lângă tablou, privindu-l cu superioritate, frecându-și mâinile): Adevărat! ANIŞOARA (lui Grozea): Acuma cred că esti multumit?

GROZEA (vesel): Acuma sunt multumit!

 Liviu Rebreanu, Cadrilul

 

Posibil răspuns

   Actiunea dramatică il are in prim-plan pe Grozea, care isi surprinde sotia cu un alt bărbat şi are o criză de gelozie. Pe parcursul replicilor (Am venit încărcată de iluzii. Le-am pierdut. Mi-a trecut.), Anisoara încearcă şi reuşeşte să-l convingă de faptul că vizita la Stelian se datora curiozitătii sale artistice și nu altui motiv. Prin atitudine şi limbaj, ea se dovedește o persoană duplicitară, care doreşte să evite conflictul cu sotul ei, ascunzându-i adevărul. Conflictul dramatic este dublu: de tip exterior, între soțul încornorat, pe de o parte și soția sa, pe de alta, dar şi interior, in sufletul personajului masculin, care preferă o minciună în schimbul adevărului.   Schimbul de replici dintre cele două personaje sugerează ridicolul situatiei, deoarece sotul doreste ca sotia să-i spulbere îndoielile cu o minciună mai plauzibilă. In final, după discursul Anişoarei, didascalia vesel ilustrează impăcarea sotului, conflictul finalizându-se în mod favorabil soției. 

 

 Vezi și:

Alte Lectii din romana