Subiectul al II-lea. Tot ce trebuie sa stii / scri la Subiectul al II-lea din cadrul probei scrise la limba si literatura romana a examenului de bacalaureat

Menționează tipul de perspectivă narativă din textul citat.

Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului. 

Perspectivă narativă (punct de vedere, viziune, focalizare) – punctul de vedere din care naratorul povesteşte, unghiul din care priveşte şi interpretează faptele relatate.

Perspectiva poate fi: subiectivă – când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în faptele relatate; obiectivă – când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică în faptele relatate, ci rămâne detaşat, impersonal.

Perspectiva narativă poate fi:

·         Subiectivă: când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în relatare;

·         Obiectivă: când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică în relatare, ci rămâne detaşat, impersonal

·         Omniscientă – naratorul ştie tot despre personajele sale, acesta fiind omniscient, omniprezent; focalizarea este zero;

Focalizare internă – naratorul este unul dintre personaje, evenimentele fiind relatate dintr-un punct de vedere subiectiv;

Focalizare externă – naratorul este imparţial, ştie mai puţin decât personajele.

Perspectiva narativă

 Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii.

• perspectivă narativă subiectivă (impreuna cu/avec ;N=P), a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joacă şi rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate cronologic, ci într-o ordine personală dictată de propria conştiinţă. Naratorul comunică la persoana I şi se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentată se înfăţişează cititorului dintr-un singur unghi. Această perspectivă e specifică prozei psihologice şi memorialistice.
• Perspectiva obiectivă, „dindărăt/ derriere" (N>P), presupune un narator ce ştie mai multe decât personajele şi redă evenimentele fără să se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectivă este specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea.
• Perspectiva impersonală, “din afară/dehors” (N<p), presupune="" un="" narator="" ce="" ştie="" mai="" puţin="" decât="" personajele,="" el="" fiind="" doar="" martor="" al="" evenimentelor="" pe="" care="" nu="" le="" comentează,="" lăsând="" cititorului="" misiunea="" de="" a="" da="" semnificaţie="" textului

    N- naratorul

    P- personajul

PERSPECTIVA VIZIUNEA NARATIVĂ

• Perspectiva narativă — unghiul din care sunt percepute şi înţelese situaţi­ile şi evenimentele narate. Cu alte cu­vinte, perspectiva — denumită ade­sea şi punct de vedere, viziune sau fo­calizare — se referă la cine, de pe ce poziţie şi în ce fel percepe şi interpre­tează faptele povestite. Important este în primul rând raportul dintre na­rator şi personaj privind capacitatea acestora de a cunoaşte şi de a înţele­ge faptele relatate.

        Unii cercetători disting trei tipuri esenţiale de per­spectivă/viziune narativă:

  ( 3 viziuni narative)

- N > P. „din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cu­noaşte  mai  multe lucruri decât  personajul / personajele sale);

- N = P. „împreună cu” (avec), focalizare internă (naratorul cunoaşte tot  la fel de multe lucruri ca și personajul / personajele, iar de cele mai multe ori personajul este și narator);

 - N < P. „din afară" (du dehors), focalizare externă (naratorul cunoaş­te / știe mai puţine lucruri decât personajul / personajele sale).

    - N > P. „din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cu­noaşte  mai  mult decât  personajul);    este caracteristică pentru naraţiunile la persoana a III-a cu naratori omniscienţi şi omniprezenţi — care ştiu tot şi se află mereu la faţa locului —, cea de a doua apare în naraţiunile la per­soana I, în care naratorul este totoda­tă şi personaj, ultima este specifică pentru naraţiunile relatate de martori care povestesc doar ce au putut ve­dea, auzi şi înţelege ei înşişi, fără a putea cu­noaşte nemijlocit, de exemplu, gân­durile şi sentimentele personajelor principale.

      Persoana narativă — este cel mai adesea persoana a III-a sau persoana I, naraţiunile la persoana a II-a fiind ex­trem de rare. În naraţiunile la persoa­na I se foloseşte de regulă perspectiva „împreună cu", deşi aceasta poate apărea şi în naraţiunile la persoana a III-a, atunci când naratorul se transpu­ne în situaţia personajului şi priveşte evenimentele narate prin ochii acestu­ia (asociat frecvent cu stilul indirect liber). Totodată, datorită distanţei în timp dintre momentul relatării şi momentul în care s-au desfăşurat întâmplările re­latate, se poate ca şi în cazul naraţiu­nii la persoana I perspectiva naratoru­lui să difere de cea a personajului. Este, de exemplu, cazul evocării unor experienţe trăite în copilărie, pe care povestitorul adult le vede într-o altă lumină faţă de cum le-a perceput, ca personaj, pe când era copil (ex. Ion Creangă, Amintiri…).

• Mic dicţionar de termeni naratologici

    auctorial: referitor la autor

   diegeză: povestire, naraţiune

   intradiegetic: care face parte din povestire

   extradiegetic: care nu face parte din povestire

   autodiegetic: care spune el însuşi povestea la persoana I şi este personaj, protagonistul întâmplărilor

   homodiegetic: care spune el însuşi povestea la persoana I, dar este doar martor sau ascultător

   heterodiegetic: care povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj

• Instanţele naraţiunii AUTOR – NARATOR – PERSONAJ - CITITOR

Autorul este persoana care scrie opera, el are o existență reală, iar numele său se află pe copertă.

 ● autorul concret  =  real, cu numele scris pe copertă

 ● autorul abstract = creat de opera literară             

Naratorul  este vocea autorului în text, fără a se confuda însă cu autorul.

 în text, poate fi: obiectiv sau subiectiv.

      - naratorul extradiegetic (viziune auctorială) - instanţă narativă anonimă; de ex., în romanul tradiţional

● naratorul intradiegetic – narator-personaj  - instanţă narativă numită (Ex.: Ştefan Gheorghidiu, personaj care îşi spune povestea)

● naratorul autodiegetic povesteşte la persoana I şi este personajul întâmplărilor narate (Nică, Ştefan Gheorghidiu)

● naratorul homodiegetic – povesteşte la persoana I, este un martor neutru, un martor-actant sau ascultător.

● naratorul heterodiegetic – povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj 

● naratorul omniscient/demiurg – ex. în romanul tradiţional

● naratorul uniscient sau colportor

● naratorul creditabil (personaj sigur, ale cărui spuse contează ca sigure)

● naratorul necreditabil

Cititorul

● cititorul concret = cel care citeşte

● cititorul abstract/naratarul = ideea abstractă de cititor.

• Funcţiile instanţei narative:

1. funcţia narativă sau de reprezentare: aceea de a povesti;
2. funcţia de control sau de regie: introduce vorbirea personajelor, prin verbe dicendi (spuse, făcu, adăugă, întrebă etc.), indică intonaţia şi alte detalii scenice;
3. funcţia de interpretare (facultativă): de exprimare a opiniei/atitudinii faţă de cele narate: discretă (la Rebreanu, romancier obiectiv, care nu îşi exprimă direct atitudinea faţă de personaje) ori mai mult sau mai puţin accentuată  (de pildă, accentuată la Nicolae Filimon, care nu-şi ascunde aversiunea faţă de personajul său, Dinu Păturică, în romanul Ciocoii vechi şi noi).

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte) 

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

 sesiunea iunie-iulie, profil uman/real, bacalaureat 2019

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Barem: Precizarea tipului de perspectivă narativă: perspectivă de tip obiectiv etc. 2 puncte
Prezentarea perspectivei narative precizate, de exemplu: omniscienţa narativă, relatare la persoana a III-a, caracter creditabil al relatării etc. 4 puncte

· prezentare adecvată și nuanțată, prin ilustrare cu exemple din fragmentul dat – 4 puncte

· prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 2 puncte

· încercare de valorificare a fragmentului – 1 punct

– utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct (0–1 greşeli ortografice – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.); punctuaţia – 1 punct (0–1 greşeli de punctuaţie – 1 p.; 2 sau mai multe greșeli – 0 p.) 4 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Schemă de rezolvare a subiectului în care se cere perspectiva narativă: Avem 2 variante: obiectivă / subiectivă

♦ Obiectivă:

Perspectiva narativă în textul dat este una obiectivă (acest gen de perspectivă este specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea); constă în prezența unui narator omniscient și omniprezent, care relatează la persoana a III-a, având focalizare zero (nu se implică în relatarea întâmplărilor și nu exprimă opinii despre personaje, /sau nu prezintă faptele din punctul lui de vedere), subiectivitatea fiind inexistentă.

Astfel, în text ne este prezentat ... (rezumatul textului - iar pe aici în timp ce povestești aduci exemple care dovedesc faptul că naratorul este omniscient). Mai mult decât atât, fiind o narațiune obiectivă, sunt prezente verbele și pronumele personale la persoana a III-a.

♦ Subiectivă:

Perspectiva narativă în textul dat este una subiectivă (naratorul își exprimă propria opinie, este implicat în lumea fictivă), constă în prezența unui narator subiectiv, care relatează la persoana I, având focalizare internă. Astfel (rezumatul textului - cu dovezi care atestă că naratorul este prezent doar în anumite locuri). Mai mult decât atât, fiind o narațiune subiectivă, sunt prezente verbe și pronume personale la persoana I (exemple). Naratorul la persoana I poate fi: personaj (este personaj principal), martor (este personaj secundar) sau colporator (vorbește din auzite).

Perspectiva narativă poate fi: externă (naratorul este obiectiv, nu iși exprimă punctul de vedere, este detașat), internă (se  prezintă gândurile personajelor, drama lor interioară) sau zero (se prezintă gândurile personajelor fără a se face intervenții din partea naratorului.

 Posibil răspuns:

 În fragmentul Venea o moară pe Siret de Mihail Sadoveanu, perspectiva narativă este una obiectivă care constă în prezența unui narator omniscient și omniprezent, relatarea făcându-se la persoana a III-a singular ''Puiu doarme în fotoliu'', și plural ''Îi pare rău'' având focalizare zero, subiectivitatea fiind inexistentă.

Astfel, în text ne este prezentat o întâmplare a naratorului în timp ce se afla în capitală, în sufrageria familiei Cristian. Descrierea locului de către narator demonstrează faptul că este unul omniscient, după cum se poate observa, el cunoaște totul despre personaje și acțiune. Perspectiva narativă este una internă, prezentându-se gândurile și descrieriile personajelor; mijlocul de caracterizare fiind directă, făcută de către narator PUIU ... E un băiat de saptesprezece ani. Crescut parcă numai în sus. Nu are deloc alura sportivă a băieților de vârsta lui.) și drama lor interioară CATINCA (observându-l): Aaa! Dormeai?... (Îi pare rău că l-a trezit asa de brusc.) / PUIU: Ei, aș! Unde vezi că dormeam? Învățam. Învățam... cu ochii închiși.. Mai mult decât atât, fiind o narațiune obiectivă, sunt prezente verbele și pronumele personale la persoana a III-a singular și plural.

⇒ Varianta extrasa Bacalureat 2020 sesiunea iunie-iulie, profil Real /Uman:

^{↑Înapoi la Cuprins}

Rolul notațiilor autorului în diferite fragmente. Didascaliile

Varianta 8, sesiunea specială, bacalaureat 2019

 

 

Rezolvare 1: (190 cuvinte)

 

Fragmentul "Întâmplări din capitală" de Tudor Mușătescu sintetizează descrierea unei încăperi și un dialog realizat prin intermediul a două personaje. Aceste două lucruri sunt creionate prin intermediul intervenției directe a autorului, adică prin notațiile sale.
În incipit notațiile autorului ne introduc în firul povestirii prin prezentarea în amănunt a camerei: "e o încăpere simplă, dar foarte îngrijită[...] are aspectul obișnuit al sufrageriilor modeste [... ], Uși spre vestibul, bucătărie și dormitor". Imediat după prezentarea încăperii, tot prin intermediul notațiilor aflăm și timpul desfășurării acțiunii: "e mai, spre seară", astfel autorul fixează reperele temporale și spațiale ale acțiunii.
În continuare ne sunt prezentate personajele Catinca "servitoarea familiei" și Puiu un "băiat de 16 ani ", astfel, autorul ajută lectorii cu informații despre statutul personajelor.
În final, prin notațiile sale autorul ghidează dialogul, punând în evidență atitudinea lor: "îi pare rău că l-a trezit așa brusc", de unde reiese caracterul sufletist a servitoarei ; "sare ars", de unde reiese faptul că băiatul a fost deranjat de intrarea servitoarei, în cameră.
În concluzie prin intermediul notațiilor scenice, autorul reușește să ghideze jocul personajelor, să le caracterizeze și fixează timpul și spațiul desfășurării acțiunii.

 

Rezolvare oferită din amabilitatea elevei Negrușeri Domnica, Liceul Tehnologic ''Ștefan cel Mare'' Cajvana, Suceava

 

 

 

Model de rezolvare 2: (94 de cuvinte)

  Rolul notațiilor autorului din textul dramatic este de a contura cadrul în care se desfășoară acțiunea, astfel cele două personaje, Catinca și Puiu se află în "Sufrageria familiei Cristian", de asemenea, au rolul de a indica timpul: "E în mai,
spre seară". Didascaliile reprezintă un mod direct de caracterizare a personajelor, Catinca fiind "(servitoarea)edec* a familiei, 60 de ani'. Încă vioaie și vrednică.", iar Puiu "un băiat de șaptesprezece ani".  
    Astfel, notațiile autorului/didascaliile au un rol important deoarece este ilustrată scena, decorul, timpul, dar și trăsături fizice și morale ale personajelor participante la acțiune.

   * * *Poți să oferi alte exemple sau să le adaugi, precum elementele nonverbale (mișcări scenice, poziție, mimică, gestică) și paraverbale (pauze în discurs, tonul folosit, ritmul etc. ).
ex:  (nonverbale: "intră și trântește ușa"; paraverbale: "sare ars").

 

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în următorul fragment:

SCENA II
(Coana Efimiţa se aşază pe o ureche şi adoarme şi ea. Unul după miezul nopţii sună rar în vecinătate: patru  bătăi de sferturi, apoi o bătaie mai gravă pentru ceas. [...] Câteva momente pauză, după care s-aud în
depărtare două – trei detunături de puşcă şi chiote surde; apoi, altele mai multe şi strigăte mai distincte, şi încă o dată.)
EFIMIŢA (Se deşteaptă şi se ridică-n pat, privind cu nedumerire către uşă şi întrebând cu neastâmpăr.): Cine e? (Pauză.) Cine e? (Pauză; sare din pat, aleargă repede la uşă şi o încearcă dacă e bine încuiată, asemenea, la fereastră, şi se-ntoarce mai puţin intrigată să se aşeze iar la loc, făcându-şi o cruce.) Cine ştie ce-oi fi visat!... (Se culcă şi aţipeşte iar; în orchestră melodramă; pauză; o salvă de detunături şi strigăte înmulţite, cocoana sare din pat cât colo.) Cine e?... (O pauză; merge tremurând la masă, caută p-întunerec chibriturile şi aprinde lampa; foarte emoţionată, încearcă încă o dată uşa, merge în vârful degetelor la dulapul de haine, îl încuie repede, ca şi cum ar fi prins pe cineva în el, şi ascultă cu palpitaţie ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi şi prin toate colţurile, stinge lampa, se-nchină şi se urcă iar în pat.) Ce-o fi şi asta?

I. L. Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea

Varianta 5 subiect de rezervă, sesiunea august-septembrie bacalaureat 2019

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Barem