Subcarpaţii Curburii

Acestă unitate deluroasă mărgineşte Carpaţii Orientali şi Grupa Bucegi în partea exterioară.

 

Limite

Subcarpaţii Curburii sunt cuprinşi între valea Trotuşului (în partea de nord) şi valea Dâmboviţei (în partea vestică). Partea interioară curburii subcarpatice este dată de Grupa de Curbură şi Grupa Bucegi, iar partea exterioară de Câmpia Română.

Geneza

Subcarpaţii s-au format într-o avanfosă exterioară Carpaţilor, prin umplerea acesteia cu materiale sedimentare. Ulterior, prin ridicarea şi împingerea laterală a Carpaţilor acestea s-au cutat.

Caracteristici specifice

Sedimentarea Subcarpaţilor s-a făcut prin transportul materialelor aduse din munţi de râuri. Aceste materiale sunt pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile, cărbuni inferiori (lignit) şi sare. Zăcăminte importante de hidrocarburi sunt exploatate încă din secolul al XIX-lea. În proximitatea munţilor acestea au suferit cimentare, astfel că pot apărea gresii şi marne.

Aspectul general al reliefului este mult mai complex faţă de Subcarpaţii Moldovei deoarece se produce curbura unităţii de dealuri şi deoarece apar patru fâşii de depresiuni şi de dealuri.

O primă fâşie cuprinde depresiuni submontane situate la contactul cu muntele: Depres. Vrancei, Depres. Lopătari. O a doua fâşie este alcătuită din dealuri cutate interne precum Dealul Bisoca, Dealul Salcia, Dealul Ciolanul. A treia fâşie se compune din depresiuni intracolinare ca Depres. Policiori, Depres. Vălenii de Munte, Depres. Câmpina, Depres. Pucioasa, iar a patra fâşie este alcătuită din dealuri semicutate externe precum Dealul Deleanu, Dealul Istriţa.

În plus, aspectul se complică deoarece în spaţiul deluros pătrund pinteni montani ca Pintenul Ivaneţu al Grupei de Curbură.

Altitudinea maximă a unităţii este de 996 m în Măgura Odobeşti. Depresinile au valori altitudinale de cca 450 m, iar dealurile depăşesc 700 m.

Tipul de relief fluvial este bine evidenţiat prin terase şi lunci, mai ales în spaţiul depresiunilor unde se produc confluenţe. Pe baza argilelor se produc alunecări de teren frecvente. La Policiori argilele umectate şi gazele naturale produc Vulcanii Noroioşi.

Regiunile Sucarpaţilor Curburii sunt:

Subcarpaţii Vrancei, ce cuprind întregul ansamblu de depresiuni şi dealuri din partea nordică.

Subcarpaţii Buzăului, ce cuprind întregul ansamblu de depresiuni şi dealuri din partea centrală.

Subcarpaţii Prahovei, ce cuprind întregul ansamblu de depresiuni şi dealuri din partea vestică.

Clima

Clima acestei unităţi este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; acestea se includ etajului colinar înalt, cu temperaturi de 8-6°C şi precipitaţii de 700-1000 mm/an. În zona depresionară predominat este etajul colinar jos cu valori de temperatură de 8-10° C şi valori de precipitaţii de 600 – 700 mm/an.

Sectorul de influenţă climatică este continental (de ariditate), cu un minus de precipitaţii datorită circulaţiei maselor de aer nord – estice (crivăţul) ce produce răciri accentuate iarna, şi de tranziţie. În depresiunile submontane se produc primăvara vânturi de tip foehn.

Hidrografia

Râurile ce traversează această unitate deluroasă cutată deversează în Siret sau în Dunăre. În Siret se scurg: Trotuş, Putna, Buzău, iar în Dunăre se scurge Ialomiţa, ce preia Prahova.

Lacuri formate prin bararea gurilor de vărsare presară unitatea; acestea sunt limanuri fluviatile. În fostele mine de sare s-a acumulat apa formând lacuri în masive de sare precum cele de Slănic Prahova.

Vegetatia

Asociaţiile vegetale aparţin pădurilor de amestec stejar şi fag, iar în zonele înalte apar păduri de fag.

Fauna

Caracteristică pădurilor sunt mamifere precum căprioara, mistreţul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, şoimul, bufniţa iar între peşti mreana şi bibanul.

Solurile

Partea superficială terestră se succede de la clasa argiluvilsolurilor cu tipurile cenuşiu şi brun – roşcat, la clasa cambisolurilor cu tipurile brun – roşcat de pădure şi brun – acide de pădure.

Resursele naturale

Subcarpaţii Curburii deţin resurse de petrol ce sunt exploatate din secolul al XIX – lea alimentând numeroase unităţi petrochimice din regiune: Brazi, Ploieşti, Floreşti, Câmpina. La acestea se adaugă gazele asociate, sarea extrasă de la Slănic, cărbunii inferiori (lignit), pietrişuri şi nisipuri. Alte resurse ale regiunii sunt: solurile (ce permit cultura viţei-de-vie), forţa hidroenergetică, elementele faunei cu valoare cinegetică etc.

© prof. Gabriel Bortoş

Alte Lectii din geografie