Revolutia (pasoptista) de la 1848-1849

Revolutia (pasoptista) de la 1848-1849
In 1848 s-a declansat revolutia la nivel european. Nicolae Balcescu afirma ca Revolutia Europeana a fost ocazia si nu cauza Revolutiei Romane. In contextul politic al anului 1848 s-a declansat revolutia si in Tarile Romane, obiectivele fiind nationale (unirea Moldovei cu Muntenia si independenta lor), politice (regim de guvernare republican, reformarea societatii) si sociale (improprietarirea taranilor cu pamant).
 

Moldova – 27 martie 1848 – o adunare formata din boierimea Moldovei, intrunita la hotel Petersburg, a redactat si a prezentat domnitorului Mihail Sturdza “Petitia Proclamatie” din 35 de articole. Continutul acestora era moderat si se preciza “Sfanta Pazirea a Regulamentelor Organice”, adica mentinerea de fapt a situatiei existente si pana atunci. In privinta problemei taranesti se preciza doar relativa imbunatatire a situatiei taranilor.


Domnitorul Mihail Sturdza a respins acest document si a cerut arestarea sau chiar exilarea autorilor. O parte din revolutionari s-au refugiat la Brasov (exilatii), unde, in mai 1848, au redactat un document cu caracter secret numit “Principiile noastre pentru reformarea patriei”, in care se revendica unirea Moldovei cu Munte-nia, independenta acestora si improprietarirea taranilor fara despagubire.


Transilvania – in acest teritoriu problemele politice si sociale s-au impletit cu cele nationale, deoarece obiectivul revolutiei maghiare era cel de anexarea Transilvaniei la Ungaria. Reactia de protest a revolutionarilor romani transilvaneni a fost organizarea la 3-5 mai 1848 a Marii Adunari Nationale de la Blaj, pe Campia Libertatii. In cadrul acestei adunari s-a adoptat documentul “Petitia Nationala” cu 16 articole. Cele mai importante revendicari au fost improprietarirea taranilor fara despagubire si infiintarea garzilor nationale romanesti.
Pentru a provoca conflicte in randul revolutionarilor romani si maghiari, imparatul Austriei a fost de acord cu anexarea Transilvaniei la Ungaria. Acest fapt a determinat un conflict deschis intre revolutionarii romani si cei maghiari in perioada septembrie 1848 - iulie 1849.
Nicolae Balcescu a intervenit in Transilvania pentru a media conflictul cu ungurii, rezultatul tratativelor fiind “Proiectul de pacificare” de la Seghedin, din iulie 1849. Acesta nu a mai avut nicio valoare practica, deoarece in august 1849 armatele habsburgice si tariste au intervenit in Transilvania si au infrant revolutia.
 

Tara Romaneasca – revolutia s-a declansat la 9 iunie 1848, in urma “Proclamatiei” de la Islaz. Sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu s-a retras la Brasov, iar la conducerea Tarii Romanesti s-a impus un guvern provizoriu format din membrii revolutiei: Nicolae Balcescu, fratii Golescu si Gheorghe Magheru.
Continutul proclamatiei cuprindea principii ca:
- independenta administrativa si legislativa;
- egalitate politica si libertatea tiparului;
- alegerea domnitorului din 5 in 5 ani;
- improprietarirea taranilor prin despagubire;
- desfiintarea pedepsei cu bataia si celei cu moartea.
Guvernul s-a confruntat cu 2 incercari de inlaturare din partea contra revolutiei, dar ambele au fost esuate. In perioada celor 2 luni si jumatate, membrii guvernului provizoriu au incercat sa puna in aplicare prevederile “Proclamatiei” de la Islaz. Totodata, s-a intrunit o comisie a proprietatii care a dezbatut problema Reformei Agrare.
In aceasta perioada apare drapelul tricolor, devenit oficial abia la A.I.Cuza.
Imperiul Otoman nu a acceptat aceasta situatie politica in Tara Romaneasca si l-a trimis pe Suleiman Pasa pentru a restabili ordinea. Acesta a ajuns la un compromis cu membrii guvernului provizoriu, care a fost inlocuit de o locotenenta domneasca formata tot din fostul guvern provizoriu (aceiasi membri).
Rusii si turcii nu au acceptat aceasta situatie. De data asta sultanul l-a trimis pe Fuad Pasa, care a intrat cu armata in Bucuresti si, dupa o incercare de rezistenta a Companiei de Pompieri condusa de Pavel Zaganescu, a ocupat Tara Romaneasca.
Regimul de ocupatie militara otomana a durat pana in 1849, cand, prin Conventia de la Balta Liman, s-a inlaturat regimul de ocupatie militara si s-a revenit la regimul regulamentar.

Alte Lectii din istorie