Evidentiati modul in care conflictul/conflictele unui roman ( de tip obiectiv sau de tip subiectiv) studiat se reflecta in evolutia personajului principal/a personajelor
Moromeţii, de Marin Preda
Roman de tip obiectiv
Ilie Moromete - personajul principal (I vol. – Moromeţii, 1955)
Conflictul principal este de natură tragică şi se dă între om şi istorie, istorie care îi marchează în mod hotărâtor destinul, deşi omul are iluzia că se poate sustrage ei. Incipitul aduce în prim-plan problema timpului. „Se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se scurgea aici, fără conflicte mari.”
Răbdarea aceasta este o impresie greşită a oamenilor înşişi, aflaţi în pragul unor imense răsturnări istorice, mai ales a oamenilor de felul lui Ilie Moromete care cred că stă în puterea lor de a evita marile conflicte. Naratorul ne induce în eroare pentru a face mai viu conflictul, mai puternică ieşirea acestei lumi din matcă. În spaţiul epic al lui Marin Preda funcţia acestui timp este însă paradoxală. El nu mai are răbdare şi va produce în sânul ţărănimii schimbări fulgerătoare, care pun în cumpănă însuşi destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite în perfectă concordanţă cu timpul sugerat şi un sfert din volumul întâi se petrece de sâmbătă seara până duminică noapte, adică de la întoarcerea Moromeţilor de la câmp până la fuga Polinei cu Birică. Ritmul evenimentelor se precipită în ultima parte a volumului I, semn al faptului că „timpul nu mai avea răbdare”. Trei ani mai târziu, izbucnea cel de-al doilea război mondial.
Familia lui Ilie Moromete este şi ea măcinată de tot felul de conflicte în aparenţă minore, dar care vor duce treptat la destrămarea ei şi la schimbarea totală a personajului principal, Ilie Moromete, care-şi pierde controlul asupra familiei sale.
Starea conflictuală este permanentă.
Există conflicte între:
- Moromete şi Catrina, deoarece aceasta vrea să-i fie trecută casa pe numele ei, fapt promis de Moromete când acesta vânduse un pogon de pământ din zestrea soţiei. Catrina îl va părăsi pe Ilie în volumul al doilea, în urma aflării veştii ca Moromete le-a promis băieţilor că dacă se vor întoarce acasă le va da lor totul. Femeia supusă de la începutul vol. I se va transforma radical în cel de-al doilea volum.
- fraţi; chiar dispunerea membrilor familiei la masă de la începutul romanului arată rivalităţile existente între copiii din prima căsătorie şi cei din a doua căsătorie a lui Moromete. Copiii din prima căsătorie (Achim, Paraschiv şi Nilă) stăteau spre tindă gata de plecare dacă s-ar fi iscat vreo ceartă. Cei făcuţi cu Moromete stăteau de partea cealaltă lângă mama lor, Catrina.
- Niculae şi tatăl său, care nu vrea să-l trimită la şcoală. Ca filosofie a existenţei, Niculae este un antimoromeţian. Moromete se rupe definitiv de fiul său în al doilea roman. Conflictul dintre el şi Niculae simbolizează conflictul dintre două concepţii despre ţăran. Niculae refuză orice dialog. El este în căutarea unor valori care să-i ordoneze existenţa.
- tată şi cei trei fii, care vor să meargă la oraş să se îmbogăţească rapid.
Intrarea ţăranilor mai înlesniţi în circuitul comerţului de cereale are nu numai o importanţă economică, ci le modifică în primul rând atitudinea faţă de pământ. Ei nu mai sunt ţăranii lui Rebreanu, apăsaţi de “acea obsesie a pământului, teribilă ca o fatalitate”. Centrul vieţii economice ţărăneşti s-a deplasat de la posesia şi exploatarea pământului la valorificarea produselor sale ţărăneşti. Relaţia omului cu pământul a fost desacralizată. Ţăranii din Moromeţii încep să se deosebească între ei prin cu totul altceva decât numărul strict al pogoanelor şi anume prin faptul că unii au, iar alţii nu au posibilitatea de a cumpăra sau de a vinde.
Pe lângă aceste crize interne, există şi o criză externă a familiei produsă de: impozite, datorii la bancă şi alte datorii de gospodărie.
Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (perioada dupa al doilea razboi mondial) Morometii, de Marin Preda Ilie Moromete - personajul principal (I vol. – Moromeţii, 1955) Caracterizare directă a. făcută de narator: dezvăluie un Moromete cu o personalitate complexă, un lider al satului, care are o plăcere deosebită de a sta de vorbă şi de a medita; b. făcută de alte personaje:Catrina se amuză de glumele lui. De cele mai multe ori îi face reproşuri şi crede că are sufletul negru de răutate şi de tutun. Spune ca are o logica “sucita”. Cocoşilă îl face prost, dar în realitate îl admiră şi chiar îl invidiază pentru că ştia să găsească în ziar lucruri pe care el nu le vedea. c. autocaracterizare: „Domnule, eu totdeauna am dus o viaţă independentă” – libertatea interioară e trăsătura lui definitorie. Caracterizarea indirectă e dedusă din faptele personajului, care dezvăluie mai multe trăsături de caracter: - Moromete nu are un spirit comercial. - Se consideră superior celorlalţi. Înainte de întâlnirea din poiana fierăriei luiIocan intră să se bărbierească şi se lasă aşteptat ca o vedetă. - Nu scapă nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalţi: când bea ţuică la Bălosu, când comentează articolele din ziar. - Are tendinţa de a domina şi de a face ca lumea din jur să se mişte după voinţa lui - Are reacţii paradoxale: unde te aştepţi să se supere, el se amuză. De ex. în momentul în care câinele Duţulache fură brânza de la masă, o ceartă pe Catrina: „De ce să mâncăm câinele, fa, e bun câinele de mâncat? E bun să te mânânce el pe tine.” Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a cărui autoritate e în declin.
Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (perioada dupa al doilea razboi mondial) Morometii, de Marin Preda Ilie Moromete - personajul principal (I vol. – Moromeţii, 1955) Caracterizare directă a. făcută de narator: dezvăluie un Moromete cu o personalitate complexă, un lider al satului, care are o plăcere deosebită de a sta de vorbă şi de a medita; b. făcută de alte personaje:Catrina se amuză de glumele lui. De cele mai multe ori îi face reproşuri şi crede că are sufletul negru de răutate şi de tutun. Spune ca are o logica “sucita”. Cocoşilă îl face prost, dar în realitate îl admiră şi chiar îl invidiază pentru că ştia să găsească în ziar lucruri pe care el nu le vedea. c. autocaracterizare: „Domnule, eu totdeauna am dus o viaţă independentă” – libertatea interioară e trăsătura lui definitorie. Caracterizarea indirectă e dedusă din faptele personajului, care dezvăluie mai multe trăsături de caracter: - Moromete nu are un spirit comercial. - Se consideră superior celorlalţi. Înainte de întâlnirea din poiana fierăriei luiIocan intră să se bărbierească şi se lasă aşteptat ca o vedetă. - Nu scapă nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalţi: când bea ţuică la Bălosu, când comentează articolele din ziar. - Are tendinţa de a domina şi de a face ca lumea din jur să se mişte după voinţa lui - Are reacţii paradoxale: unde te aştepţi să se supere, el se amuză. De ex. în momentul în care câinele Duţulache fură brânza de la masă, o ceartă pe Catrina: „De ce să mâncăm câinele, fa, e bun câinele de mâncat? E bun să te mânânce el pe tine.” Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a cărui autoritate e în declin.
