Ghid Istorie pentru Bacalaureat: Romanitatea românilor în viziunea istoricilor. Identitatea Românilor. Romanizarea. Formarea poporului și a limbii române. Teoria imigraționistă





Ghid Istorie pentru Bacalaureat: Capitolul 1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

A. Identitatea Românilor

B. Romanizarea

C. Formarea poporului și a limbii române (Etnogeneză)

D. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

E. Teoria imigraționistă/ Teoria Roesleriană

- Teorii istoriografice legate de etnogeneza românească (cronologic)

- Romanitatea românilor în perioada regimului comunist. Exagerarea rolului slavilor în etnogeneză

- Romanitatea românilor în perioada regimului comunist. Exagerarea rolului slavilor în etnogeneză

A. Identitatea Românilor

-În mileniul III î.Hr.

au pătruns în Europa comunități de păstori, numiți și indo-europeni. Ei proveneau cel mai probabil din Asia Mică și s-au așezat pe întreg teritoriul european, impunându-și cultura și asimilându-i pe autohtoni (băștinași, localnici)
-Geții, cum erau numiți de greci, sau dacii, cum le spuneau romanii, erau un popor de origine indo-europeană, făceau partea din neamul tracilor (ramură nordică) și au locuit în spațiul carpato-danubiano-pontic.(adică între Munții Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră)
-Geto-dacii trăiau organizați în triburi și uniuni de triburi conduși de regi locali numiți basilei și trăiau în așezări întărite numite dava.
- Din punct de vedere social, erau împărțiți în COMATI sau capilati (poporul de rând) și TARABOSTES sau pileati (aristocrația)
-Geto-dacii, organizați în triburi, erau politeiști (venerau mai multe zeități). Cel mai important zeu era Zamolxis, zeul nemuririi.
- Triburile tracice au fost unite pentru prima oară în secolul I î.Hr, devenind un regat condus de regele Burebista. După moartea acestuia, și Regatul s-a destrămat.
-Reunificarea a fost făcută de Decebal, care a luptat împotriva imperiului Roman, fiind înfrânt după cele două războaie (101-102 și 105-106) care au determinat începutul procesului de romanizare.ebacalaureat.ro

B. Romanizarea

Romanizare= proces îndelungat și ireversibil prin care autohtonii geto-daci au preluat toate elementele civilizației romane și în mod deosebit limba latină.

1. Etape
-Prima etapă (sec. II-I î. Hr.-106 d. Hr) etapa romanizării neoficiale sau etapa anterioară cuceririi romane.

Cu aproximativ două sute de ani înaintea stăpânirii romane, au existat legături ale dacilor cu lumea romană. Au fost descoperite pe teritoriul fostei Dacii vase de bronz, unelte de fier, arhitectură, armament, ceramică, instrumente medicale, imitarea monedelor romane etc. De asemenea au fost preluate imaginile unor divinități romane pentru reprezentarea divinități dacice (apare fenomenul numit interpretatio romana - de asemenea și sincretismul religios- tendința de se contopi într-o figură divină atribute și caracteristici aparținând mai multor divinități întrucâtva înrudite), folosirea alfabetului latin.

- A doua etapă (106-271 d. Hr.) etapa romanizării oficiale, organizate.

În condițiile în care Imperiul Roman se afla în plină expansiune teritorială, un stat în nordul Dunării care putea atrage de partea sa și alte triburi reprezenta o amenințare pentru statul roman. S-a ajuns, astfel, la cucerirea Daciei în 106 și la introducerea modelului roman de civilizație și cultură, proces care a avut drept rezultat transformarea teritoriului stăpânit, a locutorilor și limbii acestora după modelul Romei.
Contactul teritoriului de la nord de Dunăre cu Imperiul Roman a dus la romanizarea lui treptată (începând cu secolul II î.Hr. Și până în anul 602) având drept rezultat formarea poporului român și a limbii române.
Asimilarea băștinașilor geto-daci s-a realizat în măsura în care ei au adoptat limba latină, și-au însușit felul de viață roman, au preluat obiceiurile romane. Chiar și după retragerea aureliană, s-a ajuns la schimbarea mentalității și char a ființei etnice.
Stăpânirea romană a durat în Dacia circa 165 de ani, deci vreo cinci generații. Această perioadă de timp reprezintă etapa decisivă în sinteza daco-romană. Romanizarea s-a realizat însă datorită unor factori.ebacalaureat.ro
(Factorii hotărâtori ai romanizării au fost limba latină și creștinismul)

- A treia etapă (271-602 d. Hr.) etapa romanizării în lipsa stăpânirii romane, după retragerea aureliană.

-În anul 271/275, împăratul Aurelianus retrage administrația și armata romană din Dacia. Aceștia părăsesc Dacia, dar o mare parte a populației deja romanizată continuă să trăiască la nord de Dunăre.

Retragerea aureliană (271)
(retragerea stăpânirii romane din Dacia)


Cauze:
- Imperiul Roman se extinsese foarte mult D.p.d.v geografic, ceea ce crea dificultăți în administrație.
- Criza financiară a Imperiului Roman, care nu mai putea susține cheltuielie unui imens aparat administrativ și militar.
- Atacurile tot mai frecvente ale barbarilor și neputința romanilor de a-și apăra granițele.
-Atacurile tot mai frecvente ale barbarilor și neputința romanilor de a-și apăra granițele.
- Necesitatea de a trasa o graniță mai sigură în zona Daciei.


Desfășurare:
- în 271 d.Hr.(după unii autori 275) împăratul Aurelian dă un ordin prin care provincia Dacia este desființată și abandonată.
- Au părăsit Dacia doar armata, funcționarii din administrație și unii coloniști bogați.
- Noua graniță a imperiupui este fixată pe linia Dunării, considerată mai sigură și mai ușor de apărat.
-Dobrogea, datorită importanței sale strategice rămâne în continuare sub stăpânire romană.


Consecințe:
- La nord de Dunăre rămâne o numeroasă populație daco-romană.
- Romanizarea se desfășoară în continuare.
- La nord de Dunăre nu există nicio structură administrativă, niciun sistem de apărare=> atacurile barbarilor (huni, vizigoți, gepizi, avari, slavi) sunt tot mai frecvente => civilizația urbană decade iar populația se refugiază în zone mai adăpostite.
2. Factori
Factorii hotărâtori ai romanizării au fost limba latină și creștinismul.
- Limba latină
- Administrația
-Armata și sistemul de fortificații
- Veteranii
- Coloniștii
- Urbanizarea
- Viața economică
- Modul de viață roman
- Arta și cultura
- Religia


Limba latină
- Ca urmare a stăpânirii romane, geto-dacii preiau limba latină și folosesc o în locul limbii lor autohtone, își însușesc nume romane, își ridică monumente funerare cu inscripții latine.
- Latina vorbită- latina populară(sau vulgară) a reprezentat principalul factor al romanizării.
- Răspândirea rapidă a limbii latine printre daci s-a datorat faptului că latina era unicul mijloc de comunicare în administrație, în instanțe judiciare, în castre, în relațiioe comerciale, în educație.


Religia/ Creștinismul
- Politeismul dacilor a construit o premisă favorabilă receptării panteonului roman
- Treptat, dacii renunță la propriile zeități și încep să se închine unor zei romani precum Jupiter, Venus, Diana.
- Creștinism= religie monoteistă întemeiată de Iisus Hristos la începutul erei noastre. A fost răspândit prin intermediul veteranilor, coloniștilor. În zona Dunării de Jos, Sf. Apostol Andrei a răspândit creștinismul.
-Se practică ambele rituri de înmormântare: incinerația și înhumarea.
- Creștinarea masivă a daco-romanilor a sporit, în secolele IV-V, prin activitatea unor misionari( Sf. Ioan Cassian, Dionisie cel Mic)
- Din limba latină au pătruns în limba română principalii termeni creștini: Dumezeu ( Domine deus), creștin (christianus), cruce(crux), duminică(dies dominica), păcat(pecatum), rugăciune(rogatio).
- Vechimea creștinismului românesc este demonstrată și de folosirea termenului de bazilică provenit din vechiul termen latinesc basilica, spre deosebire de celelalte limbi romanice, care folosesc termeni derivați din cuvântul ecclesia.
- Latinitatea și vechimea acestuia sunt confirmate de izvoare arheologice și lingvistice. Cea mai cunoscută și elocventă dovadă în acest sens este Donariumul de la Biertan (Sec IV)
- În momentul conturării lor ca și popor, românii s-au născut creștini, nu au fost creștinați la o dată anume, din interese politice sau militare, cum s-a întâmplat în cazul altor popoare (ex: bulgarii, ungurii).
- Creștinismul a contribuit la sporirea încrederii în valorile culturii romane, ca urmare, procesul de romanizare a căpătat un caracter mai accelerat și profund, devenind ireversibil.

C. Formarea poporului și a limbii române (Etnogeneză)

În procesul etnogenezei românești se evidențiază suprapunerea a trei straturi etnolongvistice:

Substratul daco-moesic.
-Reprezentat de cele 160-200 de cuvinte cu o asemenea origine;
- Continuitatea populației autohtone pe teritoriul fostei Dacii este demonstrată de dovezi arheologice și toponime; a fost contestată datorită preluării unei informații eronate a lui Eutropius.
Eutropius, vorbind despre momentul colonizării Daciei, afirmă că au fost aduși din toate colțurile romane coloniști vorbitori de limba latină pentru a romaniza mai rapid Dacia și pentru a o popula, deoarece populația bărbătească fusese diminuată în urma celor două mari războaie daco-romane.ebacalaureat.ro

Stratul latin
- Se desfășoară îndeosebi în perioada de romanizare.

Adstratul/ Superstratul/ Suprastratul slav
- Limba proto-românească= stadiul atins de limba daco-romanilor până la venirea slavilor.(vezi, mai sus, consecințele retragerii aureliene)
- Mărturii despre acest stadiu atins de limba română ne oferă Theophanes Confesor în lucrarea sa "Chronographia".
- Din 1.000-1.500 cuvinte de bază ale limbii române, 60% sunt de origine latină și numai 20% de origine slavă.


-Venirea slavilor:
-Cum a fost menționat și mai sus, slavii ajung pe teritoriul Daciei în număr foarte mare în secolul VI-lea d. Hr.
-Așezările slavilor în sudul Dunării a rupt legăturile romanității din nordul Dunării cu celelalte grupuri ale romanității din sudul Dunării. Lumea romanică orientală se împarte în două grupări distincte:

  • Romanicii nord-dunăreni (daco-romanii) care în secolele următoare vor supraviețuii migrațiilor, îi vor asimila pe slavii rămași în regiunea dintre Carpați-Dunăre-Nistru, și vor forma o nouă etnie, poporul român.
  • Romanicii sud-dunăreni (macedoromânii sau aromâni/ istroromâni)
    Care se vor pierde în cea mai mare parte în masa slavilor.

-Dintre toate popoarele migratoare, numai slavii au reușit să influențeze parțial procesul etnogenezei românești, însă fără să îi schimbe esența.
-Influența slavă se manifestează prin îmbogățirea vocabularului, în adoptarea terminologiei slave și a modelului instituțional. (boier, voievodat, cnezat)
-În acest context se încheie procesul etnogenezei românilor și se formează un popor nou, cu trăsături distincte, poporul român.

D. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Românii sunt menționați în scris, sub etnonimul ( nume de popor) de vlah- vlahi, termen de origine germanică, cu care au fost însemnate popoarele romanice. Termenul a cunoscut apoi diferite variante: vlah, voloh, valachus, blach, olah etc. Ei înșiși, având conștiința descendenței romane, s-au numit român- români.

Mențiuni care oferă informații despre romanitatea românilor în evul mediu timpuriu sunt prezente în Gesta Hungarorum (faptele ungurilor) - o cronică. Notarului (secretarului) regeluiungariei Béla al III-lea, Anonymus, oferă informații despre români și formațiunile politice prestatale existente în secolul al IX-lea, în spațiul intracarpatic.ebacalaureat.ro

Cei mai importanti umanisti occidentali si români care au abordat problema romanitatii românilor.

-In secolul al XV-lea

Flavio Biondo afirma despre românii cu care se intalnise la Roma ca "invocau cu mandrie originea lor româna.

Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius al II-lea) raspandeste, prin scrierile sale istorice, in Europa teoria despre originea romana a poporului român.

Antonio Bonfinus argumenteaza cu inscriptii romane, toponime si numele poporului român.

("Românii sunt urmasii coloniei si ai legiunilor romane din Dacia")

-In secolul al XVI-lea

Nicolaus Olahus, Hungaria, umanist transilvanean de faima europeana, el insusi de origine româna este primul care sustine unanimitatea de neam, limba, obiceiuri si religie a românilor in lucrarea sa Hungaria (1536)

Johannes Honterus, umanist originar din Brasov 1542 inscrie in harta sa numele "Dacia" pentru intreg teritoriul locuit de români.

- In secolul al XVII-lea

Grigore Ureche, cronicar moldovean, scrie Letopisetul Tarii Moldovei. Cronicarul afirma originea comuna a moldovenilor, muntenilor si ardelenilor: "...toti de la Râmi se trag"

Miron Costin, scrie lucrarea De neamul moldovenilor care ofera argumente arheologice, lingvistice si etnografice in sprijinul tezei originii latine a poporului român.

- In secolul al XVIII-lea

Stolnicul Constantin Cantacuzino , istoric si geograf din Tara Romaneasca formuleaza cu deosebita claritate originea comuna a tuturor românilor.

Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei(1710-1711) istoric, lingvist si om politic român, in Hronicul vechimri a romano-moldo-vlahilor, cuprinde istoria noastra de la origini pana la descalecare si sustine originea comuna a tuturor românilor.

Cei mai importanti umanisti occidentali si români care au abordat problema romanitatii românilor.

Romanitatea ca problemă politică:
Spre sfârșitul secolului al XVII-lea și în secolul următor, o conștiință națională puternică apare în întreaga Europă. Originea popoarelor devine dintr-o problema istorică o problemă politică.
În Transilvania cresc tensiunile din cauza dominanței austriece și revendicărilor naționale maghiare, ambele în contradicție cu aspirațiile de emancipare ale românilor.
Principatul Transilvanei rămăsese ultima redută a Regatului Ungar.
În ciuda faptului că românii reprezentau peste 60% din populația Transilvaniei, ei continuau să fie considerați "națiune tolerată". Cele trei națiuni privilegiate erau maghiarii, sașii și secuii.
Mulți erudiți se străduiau să dovedească că este cu neputință ca românii din Transilvania să fie urmașii direcți ai populației romane și romanizate din provincia Dacia.
Este începută o luptă de emancipare a românilor ardeleni care are drept principală direcție afirmarea legitimității revendicării populației românești din imperiu în calitatea sa de moștenitoare directă a Romei antice.ebacalaureat.ro
Această luptă a fost începută de episcopul Inocențiu Micu Klein și a fost continuată de grupul de intelectuali din Școala Ardeleană- Gheorghe Șincai, Petru Maior, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu-, Savanții din școala ardeleană au dovedit latinitatea limbii române și a poporului român, ceea ce argumenta existența sa neîntreruptă ca populație autohtonă în Transilvania. Argumentele acestor revendicări au fost sintetizate în Supplex Libellus Valachorum (1791)

Lupta de emancipare a românilor ardeleni are drept principal directie afirmarea legitimitatii revendicarilor populatiei românesti din imperiu in calitatea sa de mostenitoare directa a Romei antice.

Punctul de vedere cel mai ostil a fost formulat de Robert Roesler, autorul teoriei imigraționiste.

- In secolul XVIII

Fraz Joseph Sulzer sustine ca romanii s-au nascut ca popor la sud de Dunare .

Johan Christian Engel sustine ca romanii au imigrat la nord de Dunare in secolul il IX lea si contesta originea romanica.

- In secolul XIX

Robert Roesler preia si imbogateste ideile imigrationiste anterioare:

E. Teoria imigraționistă/ Teoria Roesleriană

În general, teoriile false în legătură cu formarea poporului și a limbii române sunt cunoscute sub numele de teorii imigraționiste sau "teoria roesleriană"-după numele principalului autor.

Teze (și argumente împotriva acestora)

1.) Dacii ar fi fost distruși ca popor în urma războaielor cu romanii
( Nu există un precedent sau un alt exemplu în istorie.
Prezența cuvintelor de origine dacă în limba română
Toponimia
Dovezi arheologice și epigrafice)

2.) Vechea toponimie dacică ar fi dispărut tocmai datorită acestei exterminări
( Idem punct 1)

3.) Dacia nu ar fi putut fi romanizată în 165 de ani de stăpânire romană
( Romanizarea spațiului daco-moesian nu a durat doar 165 de ani, ci mai mult- din sec II-I î.Hr. Până în 602 d.Hr)

4.) Toți daco-romanii din provincia Dacia ar fi părăsit Dacia în timpul lui Aurelianus
( Dovezi arheologice atestă continuitatea daco-romană după retragerea aureliană.
O asemenea mișcare de populație este imposibil de realizat.
Cum ar fi fost posibil ca un popor să fi plecat dintr-un loc și să se întoarcă în acel loc după aproape un mileniu?)

5.) Poporul și limba română s-ar fi format la S de Dunăre, fapt susținut de
a.) Lipsa elementelor germanice din limba română
( Logica nu susține un asemenea argument)
b.) existența unor elemente lexicale comune în limbile albaneză și română
(Asemănările se datorează substratului lor comun daco-moesic.
c.) asemănarea dintre dialectele daco-român și macedo-român
(Idem pct. 5b)ebacalaureat.ro
d.) influența slavă primită la S de fluviu, unde românii ar fi devenit ortodocși și unde ar fi preluat limba slavonă folosită timp îndelungat în biserica lor
( Elementele slave din terminologi bisericească sunt elemente târzii și nu sunt elemente de bază, ci secundare)

6.) Românii ar fi un popor de păstori nomazi
(Descoperirile arheologice subliniază faptul că la N de Dunăre a trăit fără întrerupere o populație de agricultori- fapt dovedit de mulțimea așezărilor stabile și de bogăția inventarului agricol)

7.) Nu ar exista izvoare istorice care să ateste existența românilor la N de Dunăre aterior sec XIII
( Lipsa izvoarelor scrise din această perioadă se datorează faptului că Dacia nu mi făcea parte din imperiu, ieșise din vizorul istoricilor latini.)

Teorii istoriografice legate de etnogeneza românească (cronologic)

- Sec XII, Anonymus scrie lucrarea "Gesta Hungarorum" (faptele ungurilor) unde afirmă că românii (vlahii) erau deja în Pannonia.

- După sec XIV-XV, Flavio Biondo a subliniat și el faptul că românii invocau cu mândrie originea lor latină.
- Enea Silvio Piccolomini ( Papa Pius al II-lea) promovează în scrierile sale aceleași idei.

- În mijlocul sec XV, Antonio Bonfini, cronicar la curtea regelui Ungariei afirmă că "românii se trag din legiunile adusr odinioară de Traian"

- Sec XVI- Nicolaus Olahus, în lucrarea "Hungaria", subliniază unitatea de neam, limbă, obiceiuri și religie a locuitorilor spațiului nord-dunărean.

-1542 J. Honterus înscrie pe harta sa numele de "Daci" peste întreg terenul locuit de români.


-Sec VIII, "Strategikon" (tratat militar bizantin), ii numește pe locuitorii spațiului nord-dunărean "romani"

- sec XVII- cultura medievală scrisă românească atinge apogeul, în acest context apărând primele cronici scrise în limba română:
Grigore Ureche scrie "Letopisețul Țării Moldovei" în care subliniază latinitatea românilor
Miron Costin în " De neamul moldovenilor" subliniază aceeași idee.
Constantin Cantacuzino în "Istoria Țării Românești" pune accentul pe continuitatea de locuire la N de Dunăre.

- Sfârșitul sec. XVIII- reprezentanții "Școlii Ardelene" au combătut și eu în scrierile lor teoriile imigraționiste.

- A doua jumătate a sec. XIX, slavistul Paul Josef Schaffarik afirmă că vlahi de la N și la S de dunăre au toți aceeași origine și sunt rezultatul sintezei daco-romane.

- 1884 A.D Xenopol scrie lucrarea "Teoria lui Rösler" aducând argumente împotriva acesteia

- În perioada următoare, istorici români, precum D. Onciul, V. Pârvan, N. Iorga aduc argumente arheologice, diplomatice, lingvistice prin care susțin poziția lui Xenopol.


- 1593 Szàmosközi Istvàn afirmă că "românii sunt urmașii coloniștilor romani", idee pe care, după Unire realizată de Mihai Viteazul nu o mai susține.

-1781 Franz Joseph Sulzer dezvoltă pentru prima oară idei ale teoriei imigraționiste, în lucrarea "istoria dacilor transalpini"
- I.C Eder, Bollà Màrtin continuă ideile acestuia.

- 1868 Robert Rösler scrie "Dacii și romanii" iar în 1871 "studii românești". În aceste două lucrări lansează principalele idei ale teoriei imigraționiste.

Romanitatea românilor în perioada regimului comunist. Exagerarea rolului slavilor în etnogeneză

După al Doilea Război Mondial, când România a devenit stat-satelit al URSS, importanța civilizatoare a slavilot în istoria Europei capătă amploare.
În perioada regimului comunist, istoriografia românească a insistat foarte mult pe slavi și pe contribuți lor la crearea poporului român și a culturii românești.
În cea de-a doua etapă (perioada Ceaușescu), folosirea trecutului istoric în scop politic și propagandistic, se declanșează o mare operațiune de reînviere a sentimentului național al românilor.
Ideologia și istoriografia oficială au ajuns să fie dominate de teorii care minimalizau contribuția romanilor în etnogeneză, ajungându-se la o adevărată obsesie dacică.

Consecințele abordării problemei romanității românilor

Sinteza realizată de către cronicarii români în ceea ce privește elucidarea problemei romanității propriului neam a avut dublă consecință:
De a clarifica originele propriului popor, dar și de a oferi argumente pentru combaterea teoriei imigraționiste.

În epoca modernă, ideea romanității românilor a fost folosită ca armă politică în procesul de emancipare a națiunii române. Românii nu mai puteau să accepte situația umilitoare de "tolerați" și excluși de la drepturile politice și culturale. Recursul la originea romană era considerat esențial în lupta pentru emanciparea națională a românilor promovat de Școala Ardeleană.
Ideea romanității a fost cultivată și răspândită pe cale orală secole întregi, iar mai apoi și pe cale tipărită, având rol esențial în trezirea și dezvoltarea conștiinței naționale.

Tematica Bac: Rezolvarea subiectelor de bacalaureat la Istorie

1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor. Identitatea Românilor. Romanizarea. Formarea poporului și a limbii române. Teoria imigraționistă

PDF: Sinteze Istorie Bacalaureat. Rezolvarea subiectelor de bacalaureat

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]