Acestă unitate deluroasă mărgineşte Carpaţii Orientali în partea de est.
Limite
Subcarpaţii Moldovei sunt cuprinşi între valea Moldovei (în partea de nord) şi valea Trotuşului (în partea sudică). În partea de vest intră în contact cu Carpaţii Orientali, iar în partea de est sunt separaţi de Podişul Moldovei prin Culoarul Siretului.
Geneza
Subcarpaţii s-au format într-o avanfosă exterioară Carpaţilor, prin umplerea acesteia cu materiale sedimentare. Ulterior, prin ridicarea şi împingerea laterală a Carpaţilor acestea s-au cutat.
Caracteristici specifice
Sedimentarea Subcarpaţilor s-a făcut prin transportul materialelor aduse din munţi de râuri. Aceste materiale sunt pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile şi sare. În proximitatea munţilor acestea au suferit cimentare, astfel că pot apărea gresii şi marne.
Aspectul general al reliefului cuprinde depresiuni submontane dispuse la contactul cu muntele şi dealuri cutate, alungite. Acestea sunt dispuse în fâşii: o fâşie de depresiuni submontane cu altitudini de cca 400 m şi o fâşie de dealuri înspre Culoarul Siretului, cu altitudini ce depăşesc 600 m. Altitudinea maximă a unităţii este în Culmea Pleşului de 911 m.
Numeroase râuri confluează în spaţiul depresiunilor submontane: Moldova cu Neamţul, Bistriţa cu Cracăul şi Trotuşul cu Oituzul şi Caşinul. Astfel, tipul de relief fluvial este bine evidenţiat prin terase şi lunci. Pe baza argilelor se produc alunecări de teren.
Fâşia depresiunilor se compune din Depresiunea Neamţ pe râul Ozana (Neamţ), Depresiunea Cracău-Bistriţa pe râurile omonime şi Depresiunea Tazlău-Caşin pe Trotuş şi afluenţii acestuia.
Fâşia dealurilor subcarpatice este alcătuită din Dealul Pleşului, având altitudinea maximă, Culmea Corni şi Dealul Pietricica.
Clima
Clima acestei unităţi este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; acestea se includ etajului colinar înalt, cu temperaturi de 8-6°C şi precipitaţii de 700-1000 mm/an. În zona depresionară predominat este etajul colinar jos cu valori de temperatură de 8-10° C şi valori de precipitaţii de 600 – 700 mm/an.
Sectorul predominat de influenţă climatică este continental (de ariditate), cu un minus de precipitaţii datorită circulaţiei maselor de aer nord – estice (crivăţul) ce produce răciri accentuate iarna. În depresiunile submontane se produc primăvara vânturi de tip foehn.
Hidrografia
Râurile acestei unităţi aparţin grupei de est şi sunt afluente Siretului. La nord unitatea este mărginită de Moldova ce preia Neamţ (Ozana). Bistriţa traversează zona preluând Cracăul. În sud se află Trotuş ce are afluenţi pe Oituz, Caşin şi Tazlău.
Lacuri formate prin bararea gurilor de vărsare presară unitatea; acestea sunt limanuri fluviatile. Pe Bistriţa au fost amenajate lacuri de baraj antropic în aval de L. Izvorul Muntelui. În fostele mine de sare s-a acumulat apa formând lacuri în masive de sare precum cele de la Tg. Ocna.
Vegetatia
Asociaţiile vegetale aparţin pădurilor de amestec stejar şi fag, iar în zonele înalte apar păduri de fag.
Fauna
Caracteristică pădurilor sunt mamifere precum căprioara, mistreţul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, şoimul, bufniţa iar între peşti mreana şi bibanul.
Solurile
Partea superficială terestră se succede de la clasa argiluvilsolurilor cu tipurile cenuşiu şi brun – roşcat, la clasa cambisolurilor cu tipurile brun – roşcat de pădure şi brun – acide de pădure.
Resursele naturale
Zona deţine rezerve importante de sare ce sunt exploatate la Tg. Ocna şi deservesc unităţile industriale cu profil chimic de la Săvineşti şi Oneşti-Borzeşti. Alte resurse ale subsolului sunt gazele asociate, pietrişurile şi nisipurile. Forţa hidroenergetică este valorificată prin hidrocentralele de pe Bistriţa. Regiunea a fost puternic defrişată, astfel că livezile ocupă suprafeţele deluroase, solul fiind o resursă valorificată în regiune.
© prof. Gabriel Bortoş
