1. Sinonime: nu se curmă = nu se sfârşeşte, nu se opreşte; stăruieşte = insistă, perseverează; inertă = nemişcată, ţeapănă, moartă, imobilă; tină = lut, pământ, mâl, mocirlă, humă

2. Apostroful din expresia: „pân`la urmă” marchează absenţa vocalei "ă", consecinţele elidării acestui sunet fiind păstrarea ritmului şi a măsurii versurilor.

3. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte"

4. Timpul viitor al verbelor din ultima strofă proiectează sentimentul de iubire în eternitate, într-un cândva neprecizat. Îndrăgostiţii vor fi legaţi de-a pururi prin trăinicia iubirii, idee exprimată în penultimul vers, prin prezenţa adverbelor de timp şi de loc: "Mereu şi pretutindeni, oricând şi orişiunde".

5. Mărcile eului liric sunt reprezentate de verbele şi pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte", precum şi de adresarea directă, prin vocativul "draga mea".

6. Tema iubirii, motivul cuplului, motivul amintirii

7. Personificarea "două inimi cânta-vor împreună" sugerează bucuria, extazul iubirii, sentiment puternic, trainic, intens, ce nu poate fi oprit, înăbuşit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndrăgostiţi.

8. Poezia este romantică prin tema iubirii, ca sentiment copleşitor şi durabil, care rezistă trecerii timpului, iar simbolistă deoarece sunt menţionate simbolurile degradării fizice: inertă, moartă, morminte etc., pentru a sublinia efemeritatea omului în lume.

9. Strofa a treia reliefează ideea că iubirea reţine în amintire tot ceea ce a fost nobil şi luminos în relaţia celor doi îndrăgostiţi, dar totdeauna memoria păstrează şi "tina" ce a întinat, uneori, fiorul lăuntric. Tocmai de aceea, termenii sunt puşi în antiteză, susţinând şi latura romantică a poeziei: "nobil […] lumină"/ "tină". Cu toate acestea, iubirea va dăinui în veci, deoarece ea a fost înscrisă în destinul celor doi îndrăgostiţi, metaforele "argila modelată" şi "urma mânei de care-a fost sculptată" având forţă de sugestie în acest sens.

10. Titlul "Puterea amintirii" sugerează ideea că forţa iubirii păstrează intacte emoţiile profunde ale îndrăgostiţilor. Amintirea este cu atât mai puternică cu cât cuplul păstrează vie dragostea, care nu poate fi stinsă de trecerea vremii sau de moartea fizică, ci este proiectată în eternitate.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre idealul în viaţă: "Am înţeles că un om poate avea totul, neavând nimic, şi nimic având totul" (Mihai Eminescu, ms. 2279)

                În opinia mea, afirmaţia lui Eminescu este o idee filozofică general-valabilă, care, într-o variantă condensată, redă unul dintre adevărurile vieţii noastre.

                Idealul fiecăruia dintre noi nu ar trebui să fie în vreun fel legat de lumea materială, de trecătoarele avuţii, care, atunci când se sfârşesc, ne fac să ne amintim că omul este alcătuit şi din suflet, nu numai din trup. Prin urmare, idealul în viaţă trebuie să aibă un caracter spiritual, mulat după sufletul şi după trăirile interioare ale fiecăruia. Se ştie că adevărata fericire este dată de bucuria inimii şi a minţii, idealul nu derivă din bucurii materiale, care ţin de concret şi pot fi atinse cu uşurinţă. Împlinirea ţine de un plan în care lucrurile mărunte, cotidiene nu mai au nicio putere şi este, mai degrabă, o înălţare spirituală.

                Aşa cum meditează poetul Mihai Eminescu, omul poate avea oricâte bogăţii lumeşti. Dar acest lucru nu înseamnă nimic, dacă preaplinul material nu este însoţit de o desăvârşire a sufletului. Astfel, întâlnim oameni care nu şi-au clădit viaţa pe considerente materiale şi au preferat să îşi dezvolte ce se găseşte dincolo de efemeritatea trupului. Aceşti oameni pot părea săraci, după criteriile lumii obişnuite; în realitate, bogăţia lor derivă din setea de cunoaştere, din dorinţa de a vedea ce e dincolo de suprafaţă, dintr-o trăire interioară intensă.

                În încheiere, dintotdeauna marii săraci ai lumii, din punct de vedere material, au fost artiştifi şi filozofii, ca şi Eminescu, dar bogăţia spiritului lor a fost nesfârşită, lăsând viitorului valori de care ne bucurăm cu toţii.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Evoluţia unui cuplu* de personaje (pereche formată din persoane de sex opus) dintr-un roman de tip subiectiv studiat.

*Ştefan Gheorghidiu şi Ela din romanul modern subiectiv "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu.

(Maria Luiza Anghel)

© Editura Badea Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"-Bucuresti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea