O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale Comedia – specie a genului dramatic, apărută în Antichitate, sec. 6 î.Hr., care prezintă personaje, întâmplări, moravuri într-un mod care stârneşte râsul, având un final fericit. Tipuri: comedia de situaţii, de moravuri, de caracter, de intrigă, de salon, eroică, grotescă. Autori: Aristofan, Shakespeare, V. Alecsandri, I.L.Caragiale. Caracteristici: stârn
Citeşte mai mult

O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale Comicul – categorie estetică, ce desemnează un fenomen care stârneşte râsul şi care nu periclitează existenţa celor implicaţi. Comicul provine dintr-o neconcordanţă între aparenţă şi esenţă, între adevăr şi minciună, între scop şi mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul. Tipuri de
Citeşte mai mult

Mesterul Manole, de Lucian Blaga Drama = specie a genului dramatic care apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Franţa şi în Germania, cu precursori în Anglia epocii elisabetane (sec. 16-17). Caracteristici: amestec de tragic şi comic; protagonistul este un caracter complex, îmbinând trăsături pozitive şi negative; c. conflictul este puternic, între forţe adesea egale, şi de natură
Citeşte mai mult

Conflictul dramatic – înfruntarea dintre două sau mai multe personaje dintr-o piesă de teatru, datorată unor interese, atitudini şi sentimente contrare. Conflictul poate fi: - exterior: între două personaje, între un personaj şi destin; interior: între raţiune şi sentiment, între datorie şi pasiune. Conflictul dramei începe în momentul în care intră în scenă Mira, soţia lui Manole. Mira cu
Citeşte mai mult

O scrisoare pierdută, de I. L. Caragiale Comicul de limbaj este o trăsătură de bază a comediilor lui Caragiale şi o modalitate fundamentală de a caracteriza personajele. În literatura caragialiană, limbajul personajelor este «stilul» lor, felul lor de a fi. Comicul de limbaj este provocat de: - prezenţa numeroaselor greşeli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lips
Citeşte mai mult

O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale Nae Catavencu Nae Catavencu este reprezentantul tinerii burghezii locale, candidatul grupului, tânar inteligent si independent. Este directorul ziarului Racnetul Carpatilor, stapânit de o dorinta profunda de parvenire politica. Este tipul politicianului demagog, corupt, în stare de orice pentru a-si atinge scopul. Deviza sa este „scopul scuza mijloacele, a spus nemuritorul Gambetta”. Pentru a câstiga lupta p
Citeşte mai mult

Curent literar- reprezintă o grupare largă de scriitori şi opere, care se înrudesc substanţial prin numeroase trăsături comune de ordin ideologic şi artistic, prin preferinţa pentru o anumită tematică şi prin modalităţi stilistice distincte. Curente literare: - clasicismul, romantismul, simbolismul, expresionismul, parnasianismul, realismul, naturalismul, dadaismul etc. Simbolismul este
Citeşte mai mult

“Dacia literară”, aparuta la 30 ianuarie 1840, redactor M. Kogălniceanu. A aparut in perioada paşoptistă - 1830-1860. Reprezentanţi: V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu (fabule, satire), C. Negruzzi (Scrisori, Alexandru Lăpuşneanul). Introducţia la «Dacia literară» este articolul-program al paşoptiştilor. Acesta conţine următoarele puncte: 1. Dorinţa de a
Citeşte mai mult

Modernismul a fost promovat de revista «Sburătorul» (1919-1922; 1926-1927) şi de cenaclul cu acelasi nume. Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori şi imprimarea unor tendinţe moderniste în evoluţia literaturii. „Sburătorul” refuză să-şi arate preferinţa pentru vreo formulă estetică anumită, astfel încât la revistă colaborau sămănătorişti, parn
Citeşte mai mult

În perioada interbelică, există 2 tendinţe majore în literatură: - direcţia tradiţionalistă reprezentată de revista ‘Gândirea’ şi de cercul gândiriştilor condus de Nichifor Crainic. Reprezentanţi: Vasile Voiculescu, Ion Pillat. Se pune accent pe apărarea tradiţiei. Spiritul critic se menţine, dar împotriva tendinţelor moderne. Teme: interesul pentru folclor, idealizarea tr
Citeşte mai mult