Romanul "Enigma Otiliei" se încadrează în realism deoarece conține elementele definitorii ale acestui curent literar, cum ar fi: localizarea exactă în timp "începutul lui iulie 1909 cu puțin înainte de orele zece" și localizarea în spațiu: "București, strada Antim" ; simetria este redată de incitipit -> imaginea de ansambul a casei care sugerează monotonie, pretenții de eleganță și "sufletul dezghiocat de bani" (autorul), iar imaginea de detaliu este reprezentată de casa lui Moș Costache care sugerează un conflict între aparență și esență.
O altă trăsătură realist-balzaciană: moravurile burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX -> primează interesele materiale => iubirea nu se poate împlini (Otilia pleacă cu Pascalopol)