Varianta 26 Raportul realitate - fictiune ilustrat intr-un text narativ studiat: Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi





  Bacalaureat 2009: Varianta 26: Raportul realitate - fictiune ilustrat     intr-un text narativ studiat: Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi


Afirmaţia lui Mărio Vargas Llosa despre raportul ficţiune-viaţă  adevărată surprinde aspecte definitorii ale celor două concepte şi  poate fi ilustrată pe baza nuvelei istorice „Alexandru Lăpuşneanul" de  Costache Negruzzi.
  Ficţiunea (termen care provine din latinescul  „fictio", unde înseamnă creaţie a imaginaţiei, născocire) presupune  utilizarea unor elemente din realitate pentru crearea unei alte lumi.  Este, aşadar, o plăsmuire a imaginaţiei autorului. Un text literar  poate fi ancorat în informaţii verificabile, preluate din realitatea  imediată, dar ficţiunea implică procesul de selecţie, reorganizare şi  interpretare a datelor realităţii şi poartă amprenta originalităţii  autorului.
  Nuvela istorică are ca subiect de inspiraţie vechile  cronici, personajele ei fiind modele (sau antimodele) de domnitori şi  boieri ai timpurilor istorice. Universul întâmplării (o domnie, lupta  pentru tron, o bătaie, confruntarea dintre domnitor şi boieri) devine  subiect de ficţiune, iar personalitatea istorică devine personaj, de  cele mai multe ori chiar personaj principal. Faptele evocate sunt  semnificative, dezvăluind momente esenţiale din viaţa personajului şi  evoluţia acestuia.
  Aparitie. Apărută în 1840, în primul număr al revistei  „Dacia literară", nuvela „Alexandru Lăpuşneanul" ilustrează în mode  strălucit, inspiraţia din istoria naţională pe care M. Kogălniceanu o  considera, alături de folclor şi de natura patriei, ca pe una dintre  principalele surse ale unei literaturi originale.
  Model nu numai de  stil, de vigoare epică de concepţii şi de psihologie, „Alexandru  Lăpuşneanul" este, totodată, un model pentru felul cum poate fi  prelucrat un text istoric într-o creaţie personală. Deşi informaţia  istorică e sumară, Negruzzi realizează o capodoperă a nuvelisticii  româneşti.
  Tema nuvelei este politică respectiv, de îngrădire a  marii boierimi de către domnitor, în cea de-a doua domnie a lui  Alexandru Lăpuşneanul. Subiectul operei urmează îndeaproape conţinutul  izvoarelor de inspiraţie: cronicile lui Grigore Ureche şi Miron Costin.  Personajul principal este Alexandru Lăpuşneanul, crudul domnitor ce  fusese izgonit de la scaunul ţării de către boieri care uneltiseră  împotriva lui şi care se întoarce la domnie cu ajutor turcesc.
  Nuvela  urmează firul cronologic al întâmplărilor, de la a doua venire pe tron  a lui Lăpuşneanul, până la moartea acestuia. Faptele evocate sunt  reprezentative, nuvela distingându-se prin gradarea perfectă a  conflictului, ca şi prin economia de mijloace folosite. Ea reprezintă  momente cruciale din destinul şi evoluţia personajului principal, cum  ar fi: urcarea acestuia la tron, măsurile drastice pe care le aplică  trădătorilor de la curte, culminând cu uciderea celor 47 de boieri,  călugărirea domnitorului şi otrăvirea acestuia. Echilibrul  compoziţional este realizat prin organizarea textului narativ în patru  capitole, care fixează momentul subiectului.
  Costache Negruzzi a  preluat din cronica lui Grigore Ureche scene, fapte şi replici (de  exemplu, primul moto, „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu..." şi ultimul,  „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu"). Autorul nuvelei se  distanţează însă de realitatea istorică înfăţişată în „Letopiseţul  Ţării Moldovei" prin apelul la ficţiune şi prin viziunea romantică  asupra istoriei. Realitatea istorică este modificată, dar acţiunea  nuvelei se păstrează în limitele verosimilului. Timpul petrecerii  evenimentelor este unul istoric, obiectiv (1564-1569). De asemenea,  sunt respectate coordonatele spaţiale obiective ale textului:  întâmpinarea de către boieri la Tecuci, cruţarea cetăţii Hotinului pe  când celelalte sunt incendiate.
  Anumite fapte ale personajului se  regăsesc în cronică: înlăturarea lui Tomşa, căsătoria cu doamne  Ruxandra, solia boierilor pentru a-i împiedica întoarcerea la tron,  uciderea celor 47 de boieri, călugărirea înainte de moarte şi uciderea  domnitorului prin otrăvire.
  In operă, este amintit numele real al  domnitorului, schimbat la urcarea pe tron de către boieri pribeag, din  Petrea Stolnicul în Alexandru Lăpuşneanul. Se identifică în operă, de  asemenea, numeroase personaje confirmate de istorie, doamna Ruxandra,  voinicul Motoc, spătarul Spancioc, postelnicul Veveriţă şi mitropolitul  Teofan.
  Spre deosebire de personalitatea istorică, a cărei existenţă  este consemnată în cronici, personajul literar ilustrează un tip uman,  este o creaţie a autorului, în conformitate cu viziunea sa. De exemplu,  unele personaje (Motoc, Veveriţă, Spancioc) apar în operă ilustrând  tipuri umane (boierul trădător, boierul patriot), dar istoria  consemnează faptul că ei fugiseră în Polonia, la Liov şi nu mai trăiau  în timpul celei de-a doua domnii a lui Lăpuşneanul.
  Prin construirea  personajului principal, Costache Negruzzi a avut în vedere ilustrarea  tipului de personaj romantic, construit din contraste, excepţional  surprins în împrejurări excepţionale: domnitorul tiran şi crud.
  Chiar  dacă multe dintre evenimentele care îl au ca protagonist au fost  menţionate în operă potrivit letopiseţului, portretul personajului nu  preia din realitate decât statutul acestuia şi anumite fapte necesare  în caracterizarea indirectă. Privit în contextul istoric (Ev mediu  sângeros, cu dese schimbări de domnitori şi trădări ale boierilor),  ajungem la o justificare obiectivă a unor fapte ale sale.
  Personajul  depăşeşte cu mult profilul personalităţii istorice, autentificată de  cronică, prin trăsături care sunt adâncite şi excepţional ilustrate  (tehnica disimulării şi a manipulării maselor, sadismul extrem,  dezumanizarea totală). Astfel, portretul domnitorului, construit în  manieră romantică, evidenţiază un profil despotic.
  Transfigurarea  artistică a faptelor istorice are o motivaţie estetică: gradarea  tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor, mesajul  textului narativ.
  In concluzie, evidenţiind realitatea ca punct de  plecare, ca sursă pentru realizarea unei opere de ficţiune, afirmaţia  lui Mărio Vargas Llosa se ilustrează în nuvela istorică „Alexandru  Lăpuşneanul".


Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -


Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 26

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre raportul realitate - fictiune ilustrat     intr-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie:     ,,Fictiunea nu este viata traita, ci alta viata, inventata cu materialele oferite     de prima […]”. (Mario Vargas Llosa, Scrisori catre un tanar     romancier)
 
  Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului     de tip argumentativ: ipoteza, constand in formularea tezei/ a punctului de vedere     cu privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 argumente/ rationamente logice/     exemple concrete) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului, vei primi     16 puncte, iar pentru redactarea lui, vei primi 14 puncte (organizarea ideilor     in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte; abilitati     de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte;     punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea – 1 punct).
  In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum doua pagini.


 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -


Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]