TEORIE LOGICA BACALAUREAT
Termenul
Def: Termenul este cuvantul sau grupul de cuvinte care exprima o notiune sau intelesul si face referire la un obiect sau o clasa de obiecte.
Elementele termenului:
- Componenta lingvistica: cuvantul
- Componenta cognitiva: notiunea
- Componenta ontologica: obiectul
Def: Intensiunea(continut) = totalitatea insusirilor pe care le poseda obiectele din extensiunea termenului.
Def: Extensiune(sfera)= totalitatea obiectelor care poseda insusirile ce foreaza intensiunea termenului.
Definirea
Def: Definirea este operatia logica cu termeni prin care se redau caracteristicile unui obiect sau notiune, prin care acestia se deosebesc de alte obiecte sau notiuni.
Structura definirii:
- Definitul(obiectul definitiei) = ceea ce se defineste
- Definitorul = acel lucru prin care se defineste obiectul definitiei
- Relatia de definitie = df
- Regulile definirii corecte:
Regula adecvarii: definitorul trebuie sa fie adecvat definitului ( sa exista un raport de identitate – sa nu fie nici prea larg, nici prea ingust).
Ex: Omul este un mamifer ( prea larg)
Regula afirmarii: o definitie nu trebuie sa fie negativa, ci afirmativa pentru ca trebuie sa spuna ce este nu ce nu este.
Ex: Omul nu este o fiinta nemuritoare
Regula evitarii circularitatii: definitorul nu trebuie sa se bazeze pe definit ( sa nu il contina).
Ex: Medicul este persoana care practica medicina.
Regula claritatii si preciziei: definitorul nu trebuie sa cntina metafore sau termeni vagi.
Ex: Omul este cea mai mare minune a lumii
Clasificarea
- Def: Clasificarea este operatia logica cu termeni prin care ordonam si grupam obiectele prin clase din ce in ce mai generale, in baza unui criteriu.
- Structura:
- Obiectele (elementele clasificarii)
- Clasele
- Criteriul: propritarea pe care trebuie sa o aiba obiectele dintr-o clasa
Regulile corectitudinii in clasificare:
- Regula celor 3 elemente: o clasificare trebuie sa aiba doar 3 elemente
Regula opozitiei: pe aceeasi treapta a clasificarii intre clasele obtinute trebuie sa existe un raport de opozitie( contradictie sau contrarietate)
Ex: Clasificarea gainii in zburatoare si nezburatoare este incorecta, deoarece intre clase exista un raport de incrucisare, iar regula opozitie ne spune ca...(enuntare regula).
Regula criteriului unic: pe aceeasi treapta a clasificarii trebuie sa fie doar un criteriu.
Ex: clasificarea elementelor in fete, baieti si premianti este incorecta deoarece foloseste doua criterii: sexul si performanta
Regula completitudinii: clasificarea trebuie sa fie completa, adica sa nu lase rest
Ex: clasificarea formelor de relief in munti, dealuri si vai este incompleta, deoarece lasa in afara alte forme de relief
Ex: clasificarea mijloacelor de transport in terestre, aeriene, maritime si electrocasnice este prea abundenta.
Regula omogenitatii: intre obiectele unei clase asemanarile trebuie sa fie mai importante si mai numeroase decat deosebirile.
Ex: clasificarea licuriciului in clasa obiectelor luminoase este incorecta, deoarece asemanrile nu sunt foarte importante.
Propozitiile categorice
Def: Propozitia categorica reprezinta forma logice ce exprima un raport intre doi termeni, raport care nu depined de nimic altceva.
Structura propozitiilor categorice:
- Subiectul logic
- Predicatul logic
- Copula (a fi)
- Cuantorul :
- Universal: toti/oricare/fiecare; niciunul/niciuna/nu exista
- Particular: unii/unele/majoritatea, multi, putini, o parte, relativ multi, relativ putini, destui, exista
- Individuali( pentru ca se refera la o clasa cu un singur obiect se considera ca se refera la toata extensiunea si prin urmare sunt cuantori universali): numele propriu, substantiv articulat, pronume demonstrativ si personal( toti/ toate)
Ex: Mihai Eminescu este un poet roman.
Toti indivizii cu numele Mihai Eminescu sunt poeti romani.
Raporturi intre propozitii categorice:
Raport de contradictie
- Intre propozitii opuse calitativ si cantitativ
Def: Doua propozitii se afla in raport de contradictie daca nu pot fi adevarate sau false impreuna.
SaP=1 → Sop=0 SoP=1 → SaP=0 │ SeP=1 → SiP=0 SiP=1 → SeP=0
SaP=0 → SoP=1 SoP=0 → SoP=1 │ SeP=0 → SiP=1 SiP=0 → SeP=1
Raportul de contrarietate:
- Intre universale opuse calitativ
SeP – SaP
Def: Doua propozitii universale aflate in raport de contrarietate nu pot fi adevarate impreuna, dar pot fi false.
Raport de subcontrarietate
- Intre particulare opuse calitativ
SiP → SoP
Def: Doua propozitii particulare aflate in raport de subcontrarietate nu pot fi false impreuna, dar pot fi adevarate.
Raport de subalternare
- Intre SaP- SiP; SeP-SoP
Def: Conversiunea este operatia logica prin care pornind de la propozitie data obtinem o noua propozitie prin schimbarea predicatului cu subiectul.
SP >c> PS
- (nu se schimba calitatea)
- Se respecta legea distributiei termenului
- Un termen nu poate sa fie distribuit in concluzie daca nu a fost distribuit in premise
- A distribui un termen inseamna a-l considera in intreaga lui extensiune
- Subiectul este distribuit in universale
- Predicatul este distribuit in negative
SaP(+-) >c>PaS(+ -) →PiS(- - )
SeP(++)>c> PeS(++)
SiP(- -) >c> PiS(- -)
SoP(- +)> c> PoS(- +) Particulara negativa nu se converteste, deoarece incalca legea distributiei termenilor: S este nedistribuit in premise si distribuit in concluzie.
- Def: Obversiunea este operatia logica prin care dintr-o propozitie data obtinem o noua propozitie prin negarea predicatului si a propozitiei
S P >o> S P-
Ex: SaP>o> SeP- SiP>o> SoP-
SeP>o> SaP- SoP>o>SiP-
Silogismul
Def: Silogismul este inferenta mediala cu doua premise si trei termeni, fiecare apare de doua ori.
Ex: Toti oamenii sunt muritori oameni=M MaP
Socrate este om. Muritori=P SaM
Socrate este muritor. Socrate=S SaP
- Structura:
- Subiectul logic se mai numeste si termenul minor, iar premisa care il contine, premisa minora.
- Predicatul logic, numit si termen major ce apare in premisa majora.
- Termenul mediu ce face legatura intre subiect si predicat si apare in ambele premise. Subiectul si predicatul apar in concluzie si se mai numesc termeni extremi.
- Figuri si moduri silogistice:
M P P M M P P M
S M S M M S M S
S P S P S P S P
- Legile generale ale silogismului:
- Intr-un silogism avem 3 termeni, fiecare aparand de cate doua ori
- Termenul mediu este distribuit intr-o premisa
- Un termen nu poate fi distribuit in concluzie daca nu a fost distribuit in premise
- Din doua premise afirmative obtinem o concluzie afirmatifa
- Dintr-o premisa afirmativa si una negativa obtinem o concluzie negativa
- Cel putin o premisa trebuie sa fie afirmativa, nu putem sa avem doua negative
- Dintr-o premisa universala si una particulara obtinem o concluzie particulara
- O premisa trebuie sa fie universala, nu putem sa avem doua premise particulare.
Diagramele Venn
- Determinarea validitatii silogismului
Validitatea= proprietatea silogismului ca din premise adevarate sa obtinem o concluzie adevarata.
- Premisele se reprezinta pe diagrame, iar daca din reprezentare rezulta concluzia atunci silogismul este valid.
- - Universalele se reprezinta hasurand partea vida
-Particularele se prezerinta printr-un „X”
Argumentarea
Def: Argumentarea este procesul logic de demonstrare a unei idei cu ajutorul unor probe obiective sau procesul prin care incercam sa convingem pe cineva sa accepte o idee sau sa fie deacord cu noi intr-o privinta.
Structura argumentarii:
- Concluzia sau teza ce urmeaza a fi argumentata
- Premisele sau argumentele aduse in favoarea sau in defavoarea tezei.
Inductia
Def: Inductia este rationamentul sau inferenta nedeductiva prin care extindem o proprietate descoperita la unele obiecte asupra intregii clase, gandirea avansand de la particular la general.
Ex: X are proprietatea a1
Y are proprietatea a1
Z are proprietatea a1
X,Y,Z sunt obiecte ale clasei A
Probabil ca toata clasa A are proprietatea a1
Clasificare
In functie de numarul de cazuri examinate, inductia poate fi completa sau incompleta.
Inductia completa se caracterizeaza prin:
- Exista un numar finit sau mic de cazuri
- Sunt examinate toate cazurile
- Proprietatea este prezenta la toate cazurile examinate
- Probabilitatea ca o concluzie sa fie adevarata este foarte mare
Inductia incompleta se caracterizeaza prin:
- Exista un numar foarte mare sau infinit de cazuri
- Sunt examinate doar unele cazuri/obiecte
- Priprietatea este prezenta doar la unele obiecte examinate
- Concluzia este generalizatoare si amplificatoare in raport cu premisele, fiind probabila
Dupa gradul de esentialitate, inductia poate fi: stiintifica sau prin simpla enumerare:
Inductia prin simpla enumerare consta prin trecerea in revista a cazurilor care nu contratic teza
Rationamentele
- Def: Rationamentul este procesul pin care din propozitii date numite premise obtinem noi propozitii numite concluzii.
- Structura:
- Premise
- Concluzie
Clasificarea:
- Dupa orientarea procesului de inferare, ratioanamentele(inferentele) sunt inductive(concluzia e mai generala decat premisele) si deductive in care concluzia este mai putin generala decat premisele.
Rationamentele inductive:
- Dupa numarul de cazuri examinate pot fi: inductii complete(examineaza toate cazurile) si inductii incomplete(examineaza o parte din cazuri).
- Dupa gradul de probabilitatea al adevarului, concluziile sunt tari, grad mare de probabilitate si slabe, grad mic de probabilitate.
Rationamentele deductive:
Dupa numarul de premise sunt:
- Inedite( o premisa si o concluzie)
Ex: - obversiunea si conversiunea
- Mediate( doua sau mai multe premise)
Ex: silogismul si polisilogismul
Dupa corectitudinea logica sunt:
- Valide → din premise adevarate obtinem o concluzie adevarata.
- Nevalide → din premise adevarate obtinem o concluzie falsa.
Dupa felul premiselor sunt:
- Ipotetico-categorice( o premisa este implicatie)
- Disjunctivo-categorice( o premisa este disjunctie)
Ponendo ponens
Tollendo tollens
Demonstratia
- Def: Demonstratia este procesul logic prin care o propozitie este conchisa numai din propozitii adevarate.
- Structura:
- Teza – propozitia pe care trebuie sa o demonstram
- Fundamentul demonstratie sau argumentul – propozitia din care este derivata teza
- Procesul de demonstrare – un rationament sau un lant de rationamente.
- Regulile corectitudinii
Referitoare la teza:
- Teza trebuie sa fie o propozitie probabila si nu una infirmata
- Teza trebuie sa fie clar si precis formulata, sa nu contina termeni vagi sau metafore
- Teza trebuie sa ramana aceeasi pe tot parcursul demonstratiei, sa nu fie schimbata cu alte teze sau formulari identice.
Referitoare la argumente:
- Argumentele trebuie sa fie propozitii adevarate
- Demonstratia argumentelor trebuie sa fie independenta de demonstratia tezei
Referitoare la proces:
Procesul de demonstrare trebuie sa fie corect, adica sa respecte regulile logice.
Sofismele
Dupa intentie, erorile logice se impart in:
- Neintemeiate sau paralogisme
- Intemeiate sau sofisme
Dupa natura erorilor paralogismele si sofismele pot fi:
- Formale – contin erori prin incalcarea regulilor de validitate
- Materiale – au erori de continut legate de sensul si semnificatia termenilor premiselor
Sofismele materiale
- Def: Sofismele materiale sunt erori logice care d.p.d.v. formal respecta regulile logice, dar contin erori de continut legate de sensul si semnificatia premiselor.
- Tipuri:
Sofisme de limbaj:
Echivocatia sau impatrirea termenilor.
Ex: Siretul este este matase.
Vulpoiul este siret.
Vulpoiul este de matase.
Amfibolia: apare atunci cand sintaxa este ambigua
Ex: Copii spun parintii fac numai nazdravanii.
Putem avea: Copii, spun parintii, fac numai nazdravanii. SAU Copii spun: parintii fac numai nazdravanii.
Ex: confectionam pantofi din pielea clientului.
Accentul – apare prin sublinierea improprie a unor cuvinte
Ex: Ma imbat de fericire.
Diviziunea: apare atunci cand un termen este folosit in mod colectiv in premise si distributiv in concluzie.
Ex: Elevii liceului au luat note mari la bacalaureat, deci si elevul Popescu a luat note mari la baclaureat.
Compozitia: apare cand folosim un termen in mod distributiv in premise si colectiv in concluzie.
Ex: Elevul Popescu a luat note mari la bacalaureat, deci si elevii liceului au luat note mari la bacalaureat.
Sofismele de relevanta
- Apar atunci cand, desi premisele sunt adevarate, nu sunt relevante pentru a intemeia concluzia.
- Ad hominem( relative la persoana)
- Apar atunci cand se critica persoana si nu argumentul
Ex: Cantaretul X nu va avea succes pentru ca foloseste haine stramte.
Ad ignoratiam( relativ la ignoranta)
- Apare cand sustinem ca o propozitie este adevarata sau falsa pentru ca nu s-a dovedit contrariul.
Ex: Exista extraterestii pentru ca nu s-a dovedit ca nu exista.
Ad verecundiam( relativ la modestie)
- Apare atunci cand argumentarea este inlocuita cu apelul la autoritate.
Ex: Pamantul este rotund pentru ca asa scrie in cartea de geografie.
Ad populum( relativ la multime)
- Apare atunci cand argumentarea este inlocuita cu opinia multimii
Ex: Exista extraterestrii pentru ca asa crede multa lume.
Ad misericordiam( relativ la mila)
- Apare cand argumentarea este inlocuita cu apelul la mila fata de cel pentru care argumentam.
Ex: trebuie sa ma lasi la petrecere pentru ca daca nu ma lasi toti vor rade de mine.
Ad baculum( relativ la baston)
- Apare prin inlocuirea argumentului prin apelul la forta sau amenintarea cu forta.
Ex: Daca nu-mi dai jucaria te bat.
Sofismele circularitatii:
Argumentul circular
- Apare cand se sustine ca o propozitie este adevarata pentru ca este adevarata.
Ex: Parintii spun adevarul pentru ca ei niciodata nu mint.
Intrebarea complexa
- Apare cand formulam o intrebare ce presupune raspunsul la alta intrebare care nu a fost pusa.
Ex: Cum a fost la petrecere?
- Sofismele supozitiei neintemeiate – apare atunci cand premisele sunt false.
- Falsa dilema
- Apare atunci cand se considera ca exista doar o solutie si defapt sunt mai multe
Ex: Ori esti cu noi ori esti impotriva noastra. Nu esti cu noi, deci esti impotriva noastra.
- Sofismele dovezilor insuficiente:
- Generalizarea pripita
- Apare atuci cand, desi premisele sunt adevarate, cazurile sunt insuficiente.
Ex: Poetul Eminescu este un melancolic, deci toti poetii sunt melancolici.
- Cauza falsa
- Apare atunci cand cauza este confundata cu efectul, conditia sau succesiunea.
Ex: Andrei nu a invatat la logica pentru ca a luat nota 4.
Ex: Maria a fost bolnava de gripa asa ca si fratele ei se va imbolnavi.
Ex: Fulgerul determina tunetul pentru ca este sesizat mai intai.
Definiţi conceptul de argumentare. 4 puncte
Argumentarea este o construcţie logică formată din propoziţii numite temeiuri, care sunt utilizate pentru demonstrarea unei alte propoziţii numită teză în baza relaţiilor logice şi faptice ce se stabilesc între temeiuri şi teză.
Menţionaţi cele două componente din structura unei propoziţii compuse. 6 puncte
a) propoziţiile simple, simbolizate prin litere precum p,q,r,s – numite variabile propoziţionale;
b) operatori propoziţionali simbolizaţi prin : ~, →, ≡, V,٨ reprezentând constante logice.
Definiţi conceptul de argument. 4 puncte
Argumentul este temeiul adus în favoarea sau defavoarea tezei.
Enumeraţi cele trei componente din structura unui termen. 6 puncte lingvistică; cognitivă; ontologică ;
Definiţi conceptul de termen logic. 4 puncte
Termenul logic – este un cuvânt sau un grup de cuvinte prin care se exprimă o noţiune, respectiv înţelesul termenului şi care se referă la unul sau mai multe obiecte despre care se afirmă noţiunea în cauză.
Precizaţi cele trei componente din structura unei definiţii. 6 puncte definitul; definitorul; relaţia de definire;
Definiţi conceptul de intensiune. 4 puncte
Intensiunea unui termen este constituită din proprietăţile obiectelor care formează extensiunea termenului.
Menţionaţi cele trei componente din structura unei clasificări. 6 puncte Obiectul clasificării; clasele; criteriul clasificării
Definiţi conceptul de extensiune. 4 puncte
Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi constituie intensiunea termenului.
Enumeraţi două tipuri de raţionamente deductive în funcţie de numărul de premise Raţionamente deductive imediate; Raţionamente deductive mediate
Precizaţi înţelesul conceptului de definire. 4 puncte
Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect sau noţiuni, caracteristici ce-l deosebesc de celelalte obiecte sau noţiuni.
Enumeraţi două tipuri de raţionamente deductive în funcţie de criteriul corectitudinii
logice. 6 puncte
Raţionamente deductive valide; Raţionamente deductive nevalide
Definiţi conceptul de subiect logic. 4 puncte
Subiect logic (S) -termenul despre care se enunţă ceva într-o propoziţie;
Enumeraţi două tipuri de raţionamente nedeductive după gradul de probabilitate al
concluziei. 6 puncte
Raţionamente nedeductive tari; Raţionamente nedeductive slabe;
Definiţi conceptul de predicat logic. 4 puncte
Predicatul logic (P) este termenul prin care se enunţă ceva despre subiectul logic (S).
Precizaţi cei trei termeni din structura unui silogism. 6 puncte Subiectul concluziei (S) numit şi termen minor; Predicatul concluziei (P) numit şi termen major, termenul comun celor două premise, numit şi termen mediu (M),;
Definiţi conceptul de raţionament. 4 puncte
Raţionamentul este forma logică prin care, din propoziţii date, numite premise, este derivată o altă propoziţie, numită concluzie.
Menţionaţi cele trei componente din structura unei demonstraţii 6 puncte teza de demonstrat; fundamentul demonstraţiei; procesul de demonstrare;
Definiţi conceptul de silogism. 4 puncte
Silogismul este inferenţa deductivă mediată, formată din trei propoziţii: două premise, care au un termen comun, şi o concluzie. Un silogism conţine trei şi numai trei termeni (S,P şi M)
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie deductivă. 6 puncte Demonstraţie deductivă directă; Demonstraţie deductivă indirectă
Precizaţi înţelesul conceptului de definiţie. 4 puncte
Definiţia constă în reconstituirea noţiunii astfel încât să se precizeze atât extensiunea cât şi intensiunea acesteia
Menţionaţi cele două componente din structura unui argument. 6 puncte temei; teză
Definiţi conceptul de clasificare. 4 puncte
Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt ordonate şi grupate, după diferite criterii, în diferite clase (din ce în ce mai generale).
Enumeraţi doi indicatori logici de concluzie. 6 puncte Oricare dintre : “aşadar”, “rezultă că”, “deci”, “prin urmare”, “atunci” etc.
Definiţi conceptul de propoziţie compusă. 4 puncte
Propoziţia compusă se referă la acea propoziţie care în structura sa cuprinde cel puţin o propoziţie simplă şi cel puţin o constantă logică.
Enumeraţi doi indicatori logici de premise 6 puncte
Oricare dintre: “deoarece”, “pentru că”, “fiindcă” “dacă”, “întrucât” etc.
Definiţi conceptul de funcţie de adevăr. 4 puncte
Funcţia de adevăr reprezintă o propoziţie compusă privită din perspectiva valorii sale de adevăr (aceasta depinde de valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale şi de operatorii logici folosiţi)
Numiţi cei doi termeni extremi din structura unui silogism 6 puncte Termenul minor (subiectul concluziei); Termenul major (predicatul concluziei)
Definiţi conceptul de negaţie logică. 4 puncte
Negaţia unei propoziţii p, ~p(non-p) este falsă dacă şi numai dacă p este adevărată şi este adevărată dacă şi numai dacă p este falsă.
Precizaţi două condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o sumă de propoziţii pentru ca acestea să constituie un raţionament. 6 puncte
a) Unele propoziţii sunt date (premisele)
b) Din premise rezultă o propoziţie nouă numită concluzie
Definiţi conceptul de conjuncţie logică. 4 puncte
O conjuncţie este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziţii sunt adevărate în caz contrar (dacă cel puţin una din propoziţii est falsă), este falsă.
Enumeraţi două tipuri de raţionament după direcţia procesului de inferenţă între
general şi particular. 6 puncte
Raţionamente deductive; Raţionamente inductive;
Definiţi conceptul de disjuncţie neexclusivă. 4 puncte
Disjuncţia neexclusivă este falsă dacă şi numai dacă ambele propoziţii sunt false şi adevărată, dacă cel puţin una din propoziţii este adevărată.
Numiţi cele două premise din structura unui silogism 6 puncte Premisa majoră; Premisa minoră;
Definiţi conceptul de implicaţie. 4 puncte
Implicaţia este falsă dacă şi numai dacă antecedentul său este adevărat, iar consecventul este fals. În celelalte cazuri este adevărată.
Menţionaţi două tipuri de demonstraţie în funcţie de procedeul utilizat 6 puncte
Demonstraţie intuitivă; Demonstraţie formalizată
Definiţi conceptul de echivalenţă. 4 puncte
Echivalenţa este adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile au aceeaşi valoare de adevăr şi falsă, dacă propoziţiile au valori de adevăr diferite.
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie indirectă. 6 puncte
Demonstraţie indirectă prin excludere; Demonstraţie indirectă prin absurd
Definiţi conceptul de lege logică. 4 puncte
Legea logică – formulă din logica propoziţiilor compuse care este adevărată pentru orice combinaţie de valori de adevăr ale variabilelor propoziţionale.
Menţionaţi două proprietăţi ale argumentelor nedeductive. 6 puncte
a) Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută
b) Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută.
Definiţi conceptul de formulă contingentă. 4 puncte
Formula contingentă este acea formulă din logica propoziţiilor compuse care este adevărată pentru anumite combinaţii de valori de adevăr şi falsă pentru alte combinaţii de valori de adevăr ale variabilelor propoziţionale.
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie în funcţie de întemeierea directă sau indirectă
pe experienţă. 6 puncte
Demonstraţii deductive; Demonstraţii inductive.
Definiţi conceptul de formulă inconsistentă. 4 puncte
Formula inconsistentă este acea formulă din logica propoziţiilor compuse care este falsă pentru orice combinaţie de valori de adevăr ale variabilelor propoziţionale.
Menţionaţi două tipuri de inducţie incompletă. 6 puncte
inducţie prin simplă enumerare; inducţia ştiinţifică.
Definiţi conceptul de inferenţă deductivă. 4 puncte
Inferenţa deductivă este acea inerenţă în care, dintr-un număr de premise, este derivată o concluzie care este la fel de generală sau mai puţin generală decât premisele din care a fost obţinută.
Enumeraţi două reguli de corectitudine a demonstraţiei referitoare la teza de
demonstrat. 6 puncte
a) Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată
b) Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei
Definiţi conceptul de inferenţă inductivă. 4 puncte
Inferenţa inductivă este acea inferenţă în care concluzia este mai generală decât premisele din care a fost obţinută.
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie prin reducere la absurd. 6 puncte
Reducerea la contradicţie; Reducerea la fals; Reducerea la autocontradicţie
Definiţi conceptul de inferenţă imediată. 4 puncte
Inferenţa imediată este acea inferenţă cu propoziţii categorice în care concluzia este derivată dintr-o singură premisă.
Enumeraţi trei indicatori logici ai argumentării. 6 puncte
Oricare dintre: “întrucât”, “pentru că”, “dacă”,”prin urmare”, “în concluzie” etc.
Definiţi conceptul de inferenţă mediată. 4 puncte
Inferenţa mediată este acea inferenţă în care concluzia este derivată din mai mult de o premisă.
Enumeraţi două reguli ale corectitudinii demonstraţiei referitoare la fundamentul acesteia. 6 puncte
Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei.
Definiţi conceptul de inferenţă validă. 4 puncte
Inferenţa validă este acel tip de inferenţă în care concluzia decurge cu necesitate din premise, întrucât premisele formează un temei suficient pentru susţinera acesteia. Din premise adevărate se obţine o concluzie adevărată.dacă inferenţa este validă.
Enumeraţi trei indicatori logici, dintre care doi de concluzie şi unul de premisă. 6 p
Oricare dintre: ““atunci”, “rezultă că”, aşadar”, “prin urmare” etc. – pentru indicatori de concluzie.
Oricare dintre: “deoarece”, “penrtu că”, “întrucât”, “dacă” etc. – pentru indicatori de premise.
Definiţi conceptul de inferenţă nevalidă. 4 puncte
Inferenţa este nevalidă atunci când din premise adevărate se derivă o concluzie falsă.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se refere la teza de
demonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei. 6 puncte Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată. Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Definiţi conceptul de inferenţă ipotetică. 4 puncte
Inferenţa ipotetică este acel tip de inferenţă alcătuită din două premise şi o concluzie. Una dintre premise este o implicaţie, iar cealaltă este reprezentată de unul din termenii implicaţiei respective. Concluzia este reprezentată de celălalt termen al implicaţiei.
Numiţi două operaţii logice cu termeni. 6 puncte Definiţia; Clasificarea
Definiţi conceptul de inferenţă disjunctivă. 4 puncte
Inferenţa disjunctivă este acea inferenţă alcătuită din două premise şi o concluzie. Una din premise este o disjuncţie, iar cealaltă este reprezentată de unul din termenii disjuncţiei respective. Concluzia este reprezentată de celălalt termen al disjuncţiei.
Enumeraţi doi indicatori logici, dintre care unul de premisă şi unul de concluzie.6 p
Oricare dintre: “deoarece”, “pentru că”, “dacă” - pentru indicatori de premise;
Oricare dintre: “atunci”,” rezultă că”, “aşadar” etc – pentru indicatori de concluzie.
Definiţi conceptul de inducţie completă. 4 puncte
Inducţia completă este aceea în care sunt examinate toate cazurile particulare posibile din care se va infera concluzia, mai generală decât premisele. Premisele inducţiei complete se referă la o clasă cu un număr finit de elemente, astfel încât poate fi examinat fiecare, iar concluzia reia informaţiile enunţate în premise. De aceea inducţia completă are o valoare de cunoaştere redusă .
Enumeraţi trei tipuri de propoziţii compuse. 6 puncte
După operatorul principal, pot fi: negaţie, conjuncţie, disjuncţie, echivalenţă
După valoarea de adevăr, pot fi: legi logice, expresii contingente, expresii inconsistente.
Definiţi conceptul de inducţie incompletă. 4 puncte
Inducţia incompletă este acea inferenţă în care sunt examinate doar o parte din cazurile posibile, din care se derivă o concluzie cu un grad mai mare de generalitate. Este numită şi inducţie amplificatoare.
Menţionaţi cele două elemente din structura unui raţionament. 6 puncte Premise şi concluzie.
Definiţi conceptul de inferenţă inductivă slabă. 4 puncte
Inferenţa inductivă slabă este aceea în care premisele sunt adevărate şi concluzia are o mică probabilitate să fie adevărată.
Enumeraţi două tipuri de argumente deductive. 6 puncte Argumente deductive imediate şi mediate.
Definiţi conceptul de inferenţă inductivă tare. 4 puncte
Inferenţa inductivă tare este aceea în care premisele sunt adevărate, iar concluzia are mare probabilitate să fie adevărată.
Numiţi cele trei elemente din structura unei definiţii. 6 puncte
Definit, definitor, relaţia de definire.
Definiţi conceptul de demonstraţie. 4 puncte
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din propoziţii adevărate.
Numiţi cele trei elemente din structura unei clasificări. 6 puncte
Obiectul clasificării, clasele, criteriul de clasificare
Definiţi conceptul de teză de demonstrat. 4 puncte
Teza de demonstrat este o propoziţie concretă pe care o propunem şi pe care urmează să o argumentăm.
Precizaţi cele două elemente ale unui termen care se află într-un raport de dualitate.
Extensiunea şi intensiunea
Definiţi conceptul de fundament al demonstraţiei. 4 puncte
Fundamentul demonstraţiei este un ansamblu de premise din care urmează să conchidem teza.
Menţionaţi ordinea standard a propoziţiilor care compun un silogism. 6 puncte
Premisa majoră, premisa minoră, concluzia.
Definiţi conceptul de proces de demonstrare. 4 puncte
Procesul de demonstrare este raţionamentul sau ansamblul de raţionamente prin care deducem teza din premise
Enumeraţi două proprietăţi ale raţionamentelor nedeductive. 6 puncte
Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută.
Definiţi conceptul de demonstraţie intuitivă. 4 puncte
Demonstraţia intuitivă este acel tip de demonstraţie care se bazează pe relaţiile dintre termeni şi propoziţii, pe raţionamente eliptice, şi nu face apel la anumite reguli, ci se apelează la intuiţie care nu e un criteriu sigur.
Precizaţi două operaţii logice cu termeni. 6 puncte
Definirea şi clasificarea
Definiţi conceptul de demonstraţie formalizată. 4 puncte
Demonstraţia formalizată (axiomatizată) este acel tip de demonstraţie care se bazează pe simboluri şi reguli de operare cu aceste simboluri.
Menţionaţi două caracteristici ale inducţiei complete. 6 puncte
Se aplică pe o clasă finită de obiecte; Fiecare obiect poate fi examinat individual
Definiţi conceptul de demonstraţie deductivă. 4 puncte
Demonstraţia deductivă este acel tip de demonstraţie în desfăşurarea căreia nu intervin direct date de experienţă.
Precizaţi două caracteristici ale inducţiei incomplete. 6 puncte
Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută.
Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută.
Definiţi conceptul de demonstraţie inductivă. 4 puncte
Demonstraţia inductivă este acel tip de demonstraţie în desfăşurarea căreia intervin direct date din experienţă.
Precizaţi două caracteristici ale argumentelor deductive. 6 puncte Concluzia este mai generală decât premisele.Se poate stabili adevărul concluziei în funcţie de valoarea de adevăr a premiselor.
Definiţi conceptul de demonstraţie directă. 4 puncte
Demonstraţia directă este fie inducţia completă, fie deducţia prin intermediul căreia din premise se derivă o concluzie.
Enumeraţi două proprietăţi ale raţionamentelor nedeductive 6 puncte
Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută. Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută.
Definiţi conceptul de silogism. 4 puncte
Silogismul este un argument în care din două premise (propoziţii categorice) care au un termen comun (M) se deduce drept concluzie o propoziţie care uneşte ceilalţi doi termeni, adică termenii necomuni din premise (S,P).
Enumeraţi două reguli ale corectitudinii în demonstraţie 6 puncte Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată. Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă.
Definiţi conceptul de demonstraţie. 4 puncte
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din propoziţii adevărate.
Precizaţi cei doi termeni extremi din structura unui silogism. 6 puncte Subiectul concluziei, adică termenul minor şi predicatul concluziei, adică termenul major.
Definiţi conceptul de modus ponendo-ponens 4 puncte
Modus ponendo – ponens este un argument ipotetico- deductiv in care, prin premise, se afirmă antecedentul, iar în concluzie se afirmă consecventul.inferenţa de acest fel are următoarea schemă
logică: p → q
p
_______
q
Enumeraţi cele trei elemente pe care le presupune orice argumentare. 6 puncte
Temeiul, teza, indicatorii argumentării
Definiţi conceptul de inducţie prin simplă enumerare. 4 puncte
Inducţia prin simplă enumerare este cea mai simplă formă de inducţie în care prin simpla trecere în revistă a unui număr cât mai mare de cazuri, din care niciunul nu contrazice rezultatul, se inferează concluzia.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se refere la teza de
demonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei. 6 puncte Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată. Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Definiţi conceptul de inducţie ştiinţifică. 4 puncte
Inducţia ştiiţifică este o inducţie bazată pe reguli bine determinate, pe utilizarea observaţiei riguros organizate, a experimentului ştiinţific şi a unor metode speciale de cercetare inductivă (numite şi metode cauzale).
Enumeraţi cele trei elemente componente din structura oricărei definiţii. 6 puncte Definit, definitor, relaţia de definire
Definiţi conceptul de evaluare a argumentelor. 4 puncte
Evaluarea argumentelor are în vedere stabilirea corectitudinii logice a argumentelor. In urma diferitelor metode de evaluare se va stabili validitatea sau nevaliditatea argumentelor.
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie. 6 puncte Demonstraţie deductivă; Demonstraţie inductivă.
Definiţi conceptul de validitate. 4 puncte
Validitatea reprezintă o relaţie necesară între premisele şi concluzia unei inferenţe. Pe baza acestei relaţii, concluzia decurge în mod necesar din premise (premisele formează un temei suficient pentru susţinerea concluziei). Validitatea nu depinde de valoarea de adevăr a premiselor şi concluziei, ci de alcătuirea inferenţei şi de respectarea legilor de raţionare. Poate fi obţinută o concluzie adevărată din premise adevărate, în urma unui raţionament nevalid, în mod cu totul întâmplător, sau poate fi obţinută o concluzie falsă în urma unui raţionament valid, dacă se porneşte de la premise false. Astfel, o concluzie sigur adevărată se poate obţine numai dacă se respectă concomitent două condiţii:
a) Condiţia formală (logică) reprezentată de validitatea raţionamentului;
b) Condiţia materială reprezentată de adevărul prmiselor.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se refere la teza de demonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei. 6 puncte
Reguli referitoare la teza de demonstrat:
Teza de dmonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată;
Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă;
Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei Reguli referitoare la fundamentul demonstraţiei:
Argumentele demonstraţiei trbuie să fie adevărate;
Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei; Demonstraţia trebuie să fie corectă.
Definiţi conceptul de clasificare. 4 puncte
Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt grupate, după diferite criterii, în clase (din ce în ce mai generale)
Enumeraţi două tipuri de argumente deductive. 6 puncte
Agumentele deductive pot fi:
a)- imediate sau mediate;
b)-valide sau nevalide
Definiţi conceptul de inducţie completă. 4 puncte
Inducţia completă este o inferenţă inductivă în care premisele şi concluzia se referă la o clasă cu un număr finit de elemente. Se analizează toate elementele clasei respective şi se constată că fiecare prezintă o anumită proprietate. Premisele afirmă prezenţa acestei proprietăţi pentru fiecare din elementele clasei. Pe această bază, se afirmă apoi, în concluzie, că proprietatea respectivă caracterizează întreaga clasă de elemente.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive cu propoziţii categorice. 6 puncte
Agumentele deductive cu propoziţii categorice pot fi: imediate (conversiunea sau obversiunea) sau mediate (silogismul).
Definiţi conceptul de argumentare. 4 puncte
Argumentarea este o construcţie raţională formată din propoziţii numite argumente, premise sau temeiuri pe baza cărora se demonstrează sau se susţine o teză sau concluzie printr-un demers logic.
Enumeraţi două tipuri de erori în construirea argumentelor cu propoziţii compuse Eroarea afirmării consecventului:
p→q
q
____
P
Eroarea negării antecedentului:
p→q
~p
_____
~q
Eroarea afirmării disjunctului:
pVq
p
------
~q
Definiţi conceptul de demonstraţie. 4 puncte
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie este sustinută numai pe baza unor propoziţii adevărate.
Enumeraţi două tipuri de raţionamente inductive. 6 puncte
Inducţia completă şi inducţia incompletă sau amplificatoare.
Definiţi conceptul de inferenţă. 4 puncte
Inferenţa este forma logică în cadrul căreia, pe baza unor propoziţii, numite premise se obţine o nouă propoziţie, numită concluzie.
Enumeraţi două tipuri de propoziţii logice. 6 puncte
Propoziţii categorice şi propoziţii compuse.
Definiţi conceptul de silogism. 4 puncte
Silogismul este inferenţa mediată în cadrul căreia concluzia se deduce pe baza a două premise care au un termen comun .
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive imediate. 6 puncte Conversiunea şi obversiunea.
Definiţi conceptul de definire. 4 puncte
Definirea termenilor este operaţia prin care se precizează sfera sau conţinutul unei noţiuni sau aria de aplicabilitate a unui nume.
Enumeraţi două tipuri de indicatori ai argumentării. 6 puncte Indicatori de premise şi indicatori de concluzie
Definiţi conceptul de termen. 4 puncte
Termenul reprezintă o noţiune împreună cu numele acesteia
Enumeraţi două tipuri de operatori propoziţionali. 6 puncte
Operatorii propoziţionali pot fi oricare dintre: negaţie, conjuncţie, implicaţie, echivalenţă.
Definiţi conceptul de clasificare. 4 puncte
Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt ordonate şi grupate, după diferite criterii în clase sau categorii din ce în ce mai generale.
Enumeraţi cele trei componente ale termenului. 6 puncte
componentele termenului sunt:
1.componenta lingvistică: cuvântul sau grupul de cuvinte; 2.componenta cognitivă: noţiunea;
3.componenta ontologică: mulţimea de obiecte.
Definiţi conceptul de raţionament inductiv. 4 puncte
Raţionamentul inductiv sau nedeductiv este raţionamentul în care concluzia este mai generală decât premisele din care a fost obţinută şi, chiar dacă premisele sunt adevărate, concluzia , rămâne, totuşi, probabilă.
Precizaţi două tipuri de propoziţii, în logică. 6 puncte
Propoziţii categorice şi propoziţii compuse.
Definiţi conceptul de inferenţă deductivă mediată. 4 puncte
inferenţă deductivă este mediată atunci când concluzia este derivată din mai mult de o premisă.
Enumeraţi cele două elemente corelative din structura unui termen. 6 puncte Extensiunea şi intensiunea.
Definiţi conceptul de intensiune. 4 puncte
Intensiunea unui termen reprezintă totalitatea proprietăţilor ce caracterizează elementele care alcătuiesc extensiunea.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive cu propoziţii compuse. 6 puncte
Inferenţe ipotetico-deductive sau inferenţe disjunctiv-deductive sau dileme.
Definiţi conceptul de demonstraţie formalizată. 4 puncte
Demonstraţia formalizată este o construcţie formală în care se are în vedere sistemul de simboluri şi regulile de operare cu aceste simboluri.
Enumeraţi două tipuri de formule cu propoziţii compuse în funcţie de rezultatul calculului logic. 6 puncte
Formule valide, sau contingente, sau inconsistente
Definiţi conceptul de premisă. 4 puncte
Premisa este o propoziţie pe baza căreia într-un raţionament se întemeiază concluzia
Enumeraţi două tipuri de elemente structurale ale argumentării 6 puncte
Teza şi temeiurile
Definiţi conceptul de concluzie. 4 puncte
Concluzia este propoziţia ce rezultă într-o inferenţă pe baza premiselor; este propoziţia care se întemeiază pe anumite premise.
Enumeraţi două elemente structurale ale definiţiei. 6 puncte
Definitul, definitorul, relaţia de definire
Definiţi conceptul de inferenţă deductivă. 4 puncte
Inferenţa deductivă este inferenţa în care concluzia este mai generală sau are acelaşi grad de generalitate cu premisele.
Enumeraţi două tipuri de operaţii logice cu termeni. 6 puncte
Definiţia şi clasificarea
Definiţi conceptul de inferenţă nedeductivă. 4 puncte
Inferenţa nedeductivă este acea inferenţă în care concluzia este mai generală decât premisele şi, prin urmare, chiar dacă premisele sunt adevărate, concluzia nu poate fi decât probabilă.
Enumeraţi două reguli ale corectitudinii demonstraţiei referitoare la fundamental acesteia. 6 puncte
Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei. Demonstraţia trebuie să fie corectă.
Definiţi conceptul de extensiune. 4 puncte
Extensiunea termenului reprezintă totalitatea elementelor care se caracterizează prin proprietaţile ce alcătuiesc intensiunea termenului.
Enumeraţi două tipuri de forme logice. 6 puncte
Termenul, propoziţia sau inferenţa
Definiţi conceptul de implicaţie. 4 puncte
Implicaţia este operaţia logică prin care o propoziţie numită antecedent precede şi determină o altă propoziţie, numită consecvent. Implicaţia este falsă numai atunci când antecedantul este adevărat şi consecventul fals. În rest, implicaţia este adevărată.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive după criteriul corectitudinii logice. 6 p
Inferenţe valide şi inferenţe nevalide
Definiţi conceptul de tautologie, în logică. 4 puncte
Tautologia reprezintă o expresie cu propoziţii compuse universale adevărate indiferent de valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale.
Enumeraţi două elemente din structura silogismului. 6 puncte
Premisă majoră, premisă minoră, concluzie
Definiţi conceptul de definitor. 4 puncte
Definitorul sau „definiens” reprezintă acea componentă a unei definiţii care arată ce se spune despre definit (conţine note caracteristice din intensiune, elemente ale extensiunii, sau aria de aplicabilitate a uniui nume).
Enumeraţi două tipuri de conectori logici. 6 puncte
Negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă
Definiţi conceptul de propoziţie categorică. 4 puncte
Propoziţia categorică este cea mai simplă propoziţie ce reflectă un singur aspect al unui raport dintre doi termeni.
Enumeraţi două tipuri de argumentare, în funcţie de numărul de raţionamente conţinute. 6 puncte
Silogism şi polisilogism
Definiţi conceptul de raţionament ipotetic. 4 puncte
Un raţionament ipotetic este un raţionament cu propoziţii compuse alcătuit din două premise şi o concluzie. Una dintre premise este o implicaţie, iar cealaltă premisă este reprezentată de unul din termenii implicaţiei respective. Concluzia este celălalt termen al implicaţiei.
Enumeraţi două elemente din structura clasificării. 6 puncte
Elementele clasificării, clasele şi criteriul de clasificare
Definiţi conceptul de inferenţă deductivă validă. 4 puncte
Inferenţa deductivă validă este inferenţa în care concluzia decurge în mod necesar din premise. În cadrul inferenţei valide, deoarece premisele constituie un temei suficient pentru derivarea concluziei, din premise adevărate se obţine în mod necesar şi sigur, o concluzie adevărată.
Enumeraţi două caracteristici ale inducţiei incomplete. 6 puncte
a) Inducţia incompletă este un raţionament ipotetic deoarece, pe baza analizei unui număr oarecare de elemnte ale unei clase infinite, se enunţă o concluzie referitoare la întreaga clasă.
b) În inducţia incompletă premisele nu reprezintă un temei suficient pentru concluzie şi, de aceea, concluzia nu poate fi decât cel mult probabilă.
Definiţi conceptul de premisă minoră. 4 puncte
Premisa minoră este premisa care conţine termenul minor al unui silogism.
Enumeraţi două proprietăţi ale argumentelor inductive . 6 puncte
a) Concluzia are un caracter amplificator în raport cu premisele din care a fost obţinută.
b) Caracterul probabil al concluziei este determinat de faptul că premisele nu reprezintă un temei suficient pentru aceasta.
Definiţi conceptul de raţionament. 4 puncte Raţionamentul este forma logică în cadrul căreia pe baza unor propoziţii cunoscute, numite premise, se obţine o nouă proproziţie, numită concluzie..
Enumeraţi două tipuri de argumente inductive. 6 puncte
Inducţie completă, şi inducţie incompletă (amplificatoare)
Definiţi conceptul de operator propoziţional. 4 puncte
Operatorii propoziţionali sau constantele logice sunt operaţii ce se aplică la valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale. Principalii operatori propoziţionali sunt: negaţia, conjuncţia, disjuncţia, implicaţia şi echivalenţa.
Enumeraţi două tipuri de demonstraţii, în funcţie de modul în care se sprijină pe
experienţă. 6 puncte
Demonstraţii deductive şi inductive.
Definiţi conceptul de formulă contingentă. 4 puncte
Formula contingentă este o formulă care poate fi adevărată sau falsă în funcţie de valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale
Enumeraţi două tipuri de demonstraţii deductive 6 puncte
Demonstraţie directă şi demonstraţie indirectă.
Definiţi conceptul de inferenţă deductivă imediată. 4 puncte
Inferenţele imediate sunt inferenţe cu propoziţii categorice alcătuite doar dintr-o singură premisă şi o concluzie, concluzia derivându-se în mod direct (imediat) din premisă prin reformularea acesteia.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, în raport cu teza de demonstrate 6 puncte Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată. Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă. Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei.
Definiţi conceptul de raţionament disjunctiv. 4 puncte
Raţionamentul disjunctiv este raţionamentul cu propoziţii compuse alcătuit din două premise şi o concluzie. Una dintre premise este alcătuită dintr-o disjuncţie, iar cealaltă este reprezentată de unul din termenii disjuncţiei respective. Concluzia este reprezentată de celălalt termen al disjuncţiei.
Enumeraţi două elemente din structura unei demonstraţii. 6 puncte
Teza de demonstrat (demonstrandum). Fundamentul demonstraţiei (principia demonstrandi) ;
Procesul de demonstrare
Definiţi conceptul de demonstraţie directă. 4 puncte
Demonstraţia directă reprezintă orice tip de demonstraţie, inducţie completă, silogism sau raţionament cu propoziţii compuse, prin care se trece de la premise la concluzie în mod obişnuit
Enumeraţi două tipuri de inferenţe inductive, după numărul cazurilor examinate 6 p Inductia completă şi inducţia incompletă sau amplificatoare.
Definiţi conceptul de indicator de argumentare. 4 puncte
Indicatorii de argumentare reprezintă cuvinte sau expresii specifice care introduc premisele sau concluzia unui raţionament sau inferenţe
Enumeraţi două tipuri de raţionamente după direcţia procesului de inferenţă. 6 puncte
Raţionamente deductive şi nedeductive
Enumeraţi două tipuri de termeni din structura silogismului 6 puncte Termen major, termen minor şi termen mediu.
Definiţi conceptul de formulă inconsistentă. 4 puncte
O formulă inconsistentă este o formulă cu propoziţii compuse universal falsă indiferent de valorile de adevăr ale variabilelor propoziţionale.
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie indirectă. 6 puncte
Demonstraţie prin excludere, demonstraţie prin absurd, demonstraţie apagogocă, demonstraţie prin omposibil.
Definiţi conceptul de premisă majoră. 4 puncte
Premisa majoră a unui silogism este premisa care conţine termenul major (predicatul concluziei).
Enumeraţi cele două elemente din structura unei argumentări 6 puncte
Teza de demonstrat sau concluzia şi temeiurile sau premisele.
Definiţi conceptul de termen major. 4 puncte
Termenul major este acel termen care joacă rol de predicat în concluzia unui silogism.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, în raport cu fundamentul demonstraţiei.
Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei. Demonstraţia trebuie să fie corectă.
Definiţi conceptul de argument nedeductiv slab. 4 puncte
Argumentul nedeductiv este un argument în care deşi se porneşte de la premise adevărate se ajunge la o concluzie cu un grad foarte scăzut de probabilitate. Deci, concluzia nu poate fi adevărată, ci probabilă
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive mediate cu propoziţii compuse 6 puncte
Inferenţe ipotetico-categorice inferenţe disjunctiv-categorice.
Definiţi conceptul de modus tollendo-tollens . 4 puncte
Conceptul de „modus tollendo tollens” desemnează un tip de inferenţă ipotetico-categorică, cu propoziţii compuse, alcătuită din două premise şi o concluzie. Una dintre premise este o implicaţie, iar cealaltă premisa este reprezentată de consecventul implicaţiei negat. Concluzia este reprezentată de antecedentul implicaţiei, tot însoţit de negaţie :
p→q
~q
--------
~p
Enumeraţi două tipuri de demonstraţii, în funcţie de procedeul utilizat. 6 puncte
Demonstraţie intuitivă şi demonstraţie formalizată.
Definiţi conceptul de termen minor. 4 puncte
Termenul minor reprezintă subiectul concluziei unui silogism, termen care se regăseşte într-una dintre premise, numită premisă minoră.
Enumeraţi două tipuri de argumente deductive ipotetice, cu două premise. 6 puncte
Modus ponendo ponens ;
Modus tollendo tollens
Definiţi conceptul de termen mediu. 4 puncte
Termenul mediu este termenul comun celor două premise ale unui silogism.
Definiţi conceptul de „definiens”. 4 puncte
Conceptul de „definiens” reprezintă o componentă a unei definiţii care arată ceea ce se spune despre definit.
Enumeraţi două tipuri de argumente nedeductive, după gradul de probabilitate al
concluziei. 6 puncte Argumente tari şi argumente slabe.
Enumeraţi două tipuri de premise din structura silogismului. 6 puncte
Premisă majoră şi premisă minoră.
Definiţi conceptul de lege logică. 4 puncte
Conceptul de lege logică desemnează o expresie cu propoziţii compuse universal adevărată, indiferent de valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale. Mai este numită tautologie sau expresie validă.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive, după numărul premiselor din care se obţine concluzia. 6 puncte
Inferenţe imediate şi inferenţe mediate.
Definiţi conceptul de echivalenţă. 4 puncte
Echivalenţa este o operaţie cu propoziţii compuse care este adevărată numai dacă ambele propoziţii au aceeaşi valoare de adevăr şi este falsă numai dacă ambele propoziţii au valori de adevăr diferite.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe mediate, după felul premiselor 6 puncte Inferenţe ipotetico-categorice şi inferenţe disjunctivo-categorice
Definiţi conceptul de argument nedeductiv tare. 4 puncte
Argumentul nedeductiv tare este un argument nedeductiv în care din premise adevărate se obţine o concluzie cu o mare probabilitate de a fi adevărată.
Enumeraţi două tipuri de elemente prin care argumentarea este înţeleasă ca relaţie. 6p Argumentarea este o relaţie între două persoane dintre care una argumentează (locutor) şi cealaltă este persoana pentru care se argumentează (interlocutor).
Definiţi conceptul de teză. 4 puncte
Teza (concluzia) este propoziţia care rezultă pe baza temeiurilor (premiselor) unui argument (raţionament); propoziţia care se susţine sau se respinge.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive. 6 puncte
Inferenţe deductive mediate sau imediate; inferenţe valide sau nevalide.
Enumeraţi două deosebiri între inducţia completă şi cea incompleta 6 puncte
Premisele inducţiei complete enunţă prezenţa unei proprietăţi pentru fiecare din obiectele unei clase cu un număr mic sau finit de obiecte, ceea ce permite examinarea fiecăruia în parte. Apoi concluzia afirmă că proprieteatea respectivă caracterizează întreaga clasă . Inducţia incompletă (amplificatoare) se aplică unei clase cu un număr infinit de elemente. Premisele enunţă prezenţa unei proprietăţi pentru un număr oarecare de elemente ale clasei respective şi concluzia conchide cu privire la faptul că proprietatea respectivă careacterizează întreaga clasă infinită de obiecte.
Concluzia inducţiei complete este o propoziţie sigur adevărată, în vreme ce concluzia inducţiei incomplete nu poate fi decât, cel mult, probabilă, întrucât premisele nu formează un temei suficient pentru susţinerea acesteia. Inducţia completă are o valoare destul de redusă în cunoaştere întrucât concluzia nu face altceva decât să repete informaţia enunţată în premise, în vreme ce inducţia incompletă, deşi conduce la concluzii cel mult probabile, are o valoare cognitivă mare, fiind principala modalitate de progres în ştiinţele experimentale.
Definiţi conceptul de termen mediu. 4 puncte
Termenul mediu este termenul comun celor două premise ale unui silogism.
Enumeraţi două condiţii de raţionare ale inducţiei complete. 6 puncte Condiţiile de raţionare ale inducţiei complete sunt:
- există o clasă de obiecte care are un număr finit de elemente
- fiecare element al clasei poate să fie examinat individual
- fiecare elment al clasei are o anumită proprietate
- se conchide că întreaga clasă de obiecte are respectiva proprietate
Definiţi conceptul de inducţie incompletă. 4 puncte
Inducţia incompletă sau amplificatoare este acel tip de inducţie care, pe baza analizei unui număr finit de elemente ale unei clase formate dintr-un număr infinit de elemente, enunţă o concluzie referitoare la întreaga clasă. În acest caz, concluzia este cel mult probabilă.
Enumeraţi două elemente din structura unei contraargumentări. 6 puncte contraargumentarea conţine:
1.o teză sau concluzie care se combate sau se respinge, formulându-se o nouă teză;
2. temeiurile care se aduc în defavoarea tezei iniţiale, formulându-se noi temeiuri pentru a susţine o nouă teză.
Definiţi conceptul de propoziţie categorică. 4 puncte
Propoziţia categorică este cea mai simplă propoziţie care exprimă un singur aspect al raporturilor dintre termeni.
Enumeraţi două tipuri de argumente nedeductive. 6 puncte
Argumentele nedeductive pot fi:
-analogia sau inducţia
-argumente tari sau argumente slabe.
