Lectii Istorie Bacalaureat 2020

Lecții istorie bacalaureat 2020 conform noii programe în vigoare

Cuprins:

Lecții Istorie:

Capitolul I. :

Capitolul II :

Capitolul III:

CAPITOLUL IV:

 

 

 

  • PROGRAMA ISTORIE

  Noua Programa istorie, bacalaureat 2020 *pdf


 PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA
ISTORIE Bacalaureat 2020


DOMENII DE CONŢINUT/CONŢINUTURI (clasa a XII-a)
A. POPOARE ȘI SPAȚII ISTORICE
1. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor.
B. OAMENII, SOCIETATEA ȘI LUMEA IDEILOR
1. Secolul XX – între democrație și totalitarism. Ideologii şi practici politice în România şi în
Europa.
2. Constituțiile din România.


C. STATUL ȘI POLITICA
1. Autonomii locale și instituții centrale și în spațiul românesc (secolele IX-XVIII).
2. Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari. (secolele XVIII-XX) - cu excepția aspectelor referitoare la secolul al XX-lea din acest conținut.

 ↑Înapoi la Cuprins

 

I. POPOARE ȘI SPAȚII ISTORICE

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

 

Prin romanitatea românilor se înțelege:

  • -descendența romană a românilor
  • -latinitatea limbii române
  • -continuitatea elementului daco-roman după retragerea aureliană

Încheierea etnogenezei românești a făcut ca românii să intre în atenția cronicarilor și cărturarilor,fiind menționați în scris sub numele de vlah (cu diferite variante: voloh, blach, olah).

 

Primele mențiuni despre romanitatea românilor:

-sec VII-,,Strategikon” - tratat militar bizantin menționează populația de la N de Dunăre cu numele de ,,romani”

-sec IX ,,Geografia armeană”a lui Moise Chorenati menționează Țara Balak (Valahia) ,,Oguzname” –cronică turcă prezintă Ulak Ili (,,țara vlahilor”)

-sec X tratatul ,,Despre administrarea imperiului” pomenește de întrepătrunderea protoromânilor cu slavii, numindu-i pe primii ,,romani”

,,Scrisoarea îmăratului. Vasile al II-lea Macedoneanul” îi denumește pe români cu termenul de ,,vlahi”

-sec XI ,,Podoaba istoriilor” a geografului persan Gardizi îi situează pe români ,,între Dunăre și un munte mare,,

-sec XII ,,Faptele ungurilor(Gesta Hungarorum)” îi desemnează pe români cu numele de ,,blachi”

 ↑Înapoi la Cuprins

 

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA UMANIȘTILOR

Cauzele abordării romanității

Începând cu sec. al XIV – lea, datorită organizării statale, românii capătă mai multă vizibilitate în Europa ceea ce determină creșterea nr. de informații și izvoare despre originea românilor.

Odată cu implicarea Țărilor Române în lupta antiotomană, interesul european față de români a sporit, existând preocupări față de originea și istoria românilor.

Apartenența românilor la ritul ortodox, nelegitim în viziunea catolicilor, determină intrarea spațiului românesc în sfera de interese a papalității și a misionarilor ei.

Pe fondul renașterii, umaniștii români conștienți de identitatea latină, vor fi preocupați de cercetarea originilor poporului și limbii române.

 

Umaniști care au abordat problema romanității:

  • Sec. al XV-lea Poggio Bracciolini semnalează elemente comune limbii latine și române, constatând existența la români a unei tradiții referitoare la descendența lor dintr-o colonie fondată de Traian.

Silvio Piccolomini răspândește teoria despre originea romană a poporului român. Antonio Bonfinius amintește originea romană a neamului românesc argumentând cu inscripții romane, toponime și numele poporului român

  • Sec. al XVI – lea: Nicolaus Olahus, în lucrarea sa,,Hungaria”,susține unanimitatea de neam, limbă și obiceiuri a românilor.

Johannes Honterus înscrie în harta sa numele ,,Dacia” pentru întreg teritoriul locuit de români.

  • Sec. al XVII-lea: Grigore Ureche afirmă descendența romană a moldovenilor, muntenilor si ardelenilor în lucrarea,, Letopisețul Țării Moldovei”- ,,toți de la Râm ne tragem”.

Miron Costin în lucrarea ,,De neamul moldovenilor” oferă argumente arheologice, lingvistice în sprijinul originii poporului român.

  • Sec. al XVIII-lea C-tin Cantacuzino, în lucrarea ;,Istoria Țării Românești dintru început” formulează cu claritate originea comună a tuturor românilor.

Dimitrie Cantemir susține și el același lucru in ,,Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor”.

  ↑Înapoi la Cuprins

 

TEORIA AUTOHTONIEI ȘI TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ

Cauzele politizării ideii romanității românilor

  • Sec. al XVIII – lea ,în condițiile în care, în Transilvania începe lupta românilor pentru drepturi politice, aduce cu sine apariția unor idei care contestă romanitatea românilor. Franz Sulzer în lucrarea ,,Istoria Daciei transalpine” susține că românii s-au născut ca popor la sud de Dunăre, undeva între bulgari și albanezi, de unde au migrat în mijlocul sec. al XIII-lea în Transilvania, unde îi vor găsi pe unguri și sași.

 

  • În sec. al XIX-lea după realizarea dualismului austro-ungar, în condițiile în care lupta românilor pentru drepturi politice se intensifică,românii subliniază vechimea pe acest teritoriu și descendența lor romană, cresc în intensitate și ideile imigraționiste. 1871, Robert Roesler publică lucrarea ,,Studii românești” în care contestă romanitatea românilor și originea lor latină.

 

  • Principalele idei :

1.Dacii au fost exterminați ca popor după războaiele cu romanii

2.Romanizarea nu a fost posibilă în doar 165 de ani de stăpânire romană.

3.Toți locuitorii au părăsit Dacia romană în timpul retragerii aureliene

4.Poporul român s-a format la sud de Dunăre, unde a primit influența slavă și a devenit ortodox.

5.Vocabularul româno-albanez are unele cuvinte comune datorită conviețuirii între protoromâni și albanezi.

6.Nu există izvoare istorice care să-i ateste pe români înainte de sec. al XIII-lea la nord de Dunăre.

 

Teoria imigraționistă a fost combătută de istorici români și străini născându-se astfel teoria autohtoniei (continuității):

1.Continuitatea dacică este demonstrată de numeroase dovezi (logice, inscripții, toponime, hidronime, lingvistice, arheologice)

2.Romanizarea s-a produs și în contactele anterioare cuceririi și ulterioare retragerii aureliene.

3.Din Dacia a fost retrasă doar armata și administrația, existând numeroase dovezi ale continuității daco-romane.

4.Nu există izvoare istorice care să ateste existența românilor în sudul Dunării.

5.Asemănarea dintre limba română si cea albaneză se datorează fondului tracic comun.

6.Românii sunt menționați în izvoare înainte de sec. al XIII-lea.

 

Susținătorii teoriei autohtoniei:

Sec. al XVIII-lea: Școala Ardeleană aduce argumente istorice, filologice și demografice privind originea latină a limbii și poporului român. Totuși, reprezentanții Școlii Ardelene au exagerat rolul limbii latine în formarea limbii și poporului român, susținând origine pur latină.

Sec. al XIX-lea : Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu admit mai greu contribuția dacilor la formarea poporului român.

  • B. P. Hașdeu în lucrarea ,,Pierit-au dacii?”, demonstrează ca dacii nu au fost exterminați, romanizarea a avut loc, iar poporul român s-a format din câteva elemente, niciunul predominant.

 

  • A. D. Xenopol în lucrarea ,, Studiu asupra stăruinței românilor din DaciaTraiană”, combate cu argumente istorice, lingvistice și logice teoria lui Roesler, subliniind rolul slavilor și aducând dovezi incontestabile ale continuității dacilor și daco- romanilor.

Sec. al XX-lea În perioada interbelică se remarcă: C-tin Daicoviciu (aduce argumente arheologice privind continuitatea dacilor);

Vasile Pârvan în lucrarea ,,Getica”, ilustrează sinteza daco-romană în baza izvoarelor literare și arheologice adunate;

Nicolae Iorga afirmă sinteza daco-romană;

Gheorghe Brătianu respinge cu argumente științifice teoria imigraționist, în lucrarea ,,O enigmă și un miracol istoric:poporul român”.

După al doilea război mondial, în perioada regimului comunist s-a insistat pe slavi și contribuția lor la crearea poporului român. În perioada guvernării lui Gheorghe Gheorghiu Dej, istoricul Mihail Roller a pus accentul pe influența predominant slavă în formarea românilor, precizând că limba română este o limbă slavonă. În perioada guvernării lui Ceaușescu, în scop propagandistic s-a vorbit obsesiv despre etnogeneză și continuitate, fiind chiar falsificate dovezi istorice pentru a dovedi continuitatea daco-romană.

Dacă în trecut, problema romanității românilor a depășit cadrul științific, interferând cu interesele politice , astăzi, când România face parte din U.E. argumentul întâietății istorice nu mai are valoare politică, dezbaterea științifică fiind cea care trebuie să primeze.

  ↑Înapoi la Cuprins

 

-Sinteză Romanitatea Românilor - SCHEMĂ DE RĂSPUNS

Romanitatea românilor reprezintă un element esenţial al identităţii lingvistice şi culturale a românilor.
De-a lungul vremii această problemă a fost studiată de cronicari,geografi,însă cei care au dezbătut-o cel mai mult au fost istoricii. Ei au încercat să demonstreze:Romanitatea poporului român, originea latină a limbii române, Continuitatea română în Dacia după Retragerea Aureliană(271)
Primii care au vorbit despre originea romană a poporului român au fost cronicarii bizantini. Ei îi numeau pe strămoşii noştri romei,romani sau blachi. Un tratat militar bizantin de secol VII-Strategikonface prima menţiune asupra românilor datorită limbii române. Constantin al VII-lea Profirogenetul vorbeşte în lucrarea “Desprea administrarea imperiului” că ne numim români pentru că venim de la Roma
O altă perioada istorică în care este abordată ideea romanităţii românilor este cea a secolelor XIV-XV atunci când cărturarii umanişti manifestă interes faţă de ţările române în contextul contribuţiei pe care românii o au la apărarea creştinătăţii. Pogio Braciolini afirmă originea romană a poporului român. Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius al II-lea) e primul care introduce ideea romanităţii românilor în circuitul european.

Începând cu secolul al XVIII-lea în condiţiile luptei românilor transilvăneni pentru afirmare naţională apar teorii care contesta ideea romanităţii şi continuităţii românilor. Aceste teorii se numesc imigraţioniste şi au la baza raţiuni politice cu scopul de a minimaliza dreptul românilor asupra Transilvaniei. Astfel,în 1871
apare teoria imigraţionistă a austriacului Robert Roesler. El susţine că dacii au fost distruşi ca popor în urmă războaielor cu românii,că întreaga populaţie a Daciei a părăsit provincia în timpul Retragerii Aureliene, că 165 de ani nu au fost suficienţi pentru romanizarea Daciei şi că poporul român s-a format undeva la Sud de
Dunăre după venirea maghiarilor.

În secolele XIX-XX istoriografia românească a continuat să aducă dovezi în sprijinul romanităţii românilor. Ele sunt dovezi de ordin arheologic,lingvistic,numismatic care atestă prezenţa românilor la Nord de Dunăre după Retragerea Aureliană. În anul 1937, Gheorghe Brătianu scrie “O enigmă şi un miracolpoporul român?”iar în 1926 Vasile Pârvan scrie “Getica”

În concluzie putem afirmă că încă de la începutul perioadei medievale numeroşi cărturari şi oameni de ştiinţă au dovedit latinitatea,romanitatea şi continuitatea poporului român pe teritoriul vechii Dacii.
Romanitatea românilor se impune că un subiect esenţial fără de care poporul român nu-şi poate afirmă identitatea şi autenticitatea.

  ↑Înapoi la Cuprins

 

 
II. OAMENII, SOCIETATEA ȘI LUMEA IDEILOR
 
1. Secolul XX – între democrație și totalitarism. Ideologii şi practici politice în România şi în Europa.

Secolul XX – între democrație și totalitarism
 

Forme de guvernare:
  • monarhia (statul condus de un monarh, care transmite de obicei puterea ereditar)
  • republica (statul este condus de un președinte)

 

Regimuri politice: 


A. Democratice:

  • liberale
  • liberal -democratice
    "statul de drept"


B. Totalitare – controlează toate aspectele societății:pol, ec., social dar și viața personală


C. Autoritare – Nu se respectă separația reală a puterilor în stat, domină executivul, puterea aparține unui grup restrâns de persoane.

  • Ideologii politice ( idei,credințe despre regimul politic) :
    - democratice ( liberali, conservatori)
    - totalitare (comunism, fascism , nazism)

  ↑Înapoi la Cuprins

 

 Secolul XX între democrație și totalitarism în România și Europa - SUBIECTE REZOLVATE BACALAUREAT-

 

  1. Precizați două state cu regimuri democratice republicane din perioada interbelică/secolul XX.

R: Franța, Cehoslovacia, Elveția

 

  1. Precizați două state monarhice cu regimuri democratice din perioada interbelică/secolul XX.

R: Marea Britanie, România, Belgia, Olanda

 

  1. Precizați un stat din Europa cu regim democratic pe tot parcursul secolului XX.

R: Elveția (republică democratică), Marea Britanie (monarhie constituțională)

 

  1. Precizați două principii/trăsături comune ale statelor democratice din Europa interbelică.

R: -principiul separării puterilor în stat;

 -principiul egalității în fața legii;

 -principiul suveranității poporului;

 -principiul supremației legii;

 -principiul pluripartidismului;

 

  1. Prezentați două practici politice/măsuri comune regimurilor democratice secolului XX.

R:  1. introducerea votului universal (România-1918);

  1. realizarea de reforme agrare (România-1921);

 

  1. Precizați o cauză/un factor/o premisă/contextul care a determinat criza regimurilor democratice în unele state europene și instaurarea unor regimuri democratice/nedemocratice.

R: Marea Criză Economică, Marea Criză Politică

 

 

  1. Prezentați două caracteristici comune ale ideologiilor totalitare din Europa.

R: 1. consideră că dețin adevărul total;

  1. vor să obțină controlul total;
  2. opozanții sunt considerați dușmani de moarte ai regimului, care trebuie eliminați;

 

  1. Prezentați câte două principii/trăsături specifice a două ideologii totalitare din Europa.

R: a. ideologia fascistă: - principiul statului corporatist;

 - principiul naționalismului imperialist;

 - principiul antidemocratismului;

 

  • ideologia nazistă: - principiul spațiului vital;

 - principiul antisemitismului (ura de evrei);

 

  • ideologia comunistă: - principiul luptei de clasă;

 - desființarea proprietății private/înființarea proprietății colective;

 

  1. Precizați două evenimente/fapte istorice prin care s-au instaurat regimuri totalitare în Europa interbelică/secolul XX.

R:  a. regimul fascist: “Marșul asupra Romei”, Italia, 1922

  • regimul nazist: Numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar

(prim-ministru), Germania, 1933

  • regimul comunist: Revoluția Bolșevică (comunistă), Rusia, 1917

 

  1. Prezentați două practici politice comune regimurilor totalitare din Europa secolului XX.

R:  -cenzura presei;

-desființarea partidelor politice;

-înființarea poliției politice (eliminarea opozanților regimurilor pe cale

violentă prin KGB, OVRA, GESTAPO);

-controlul total asupra societății;

 

  1. Prezentați două practici politice specifice unui regim totalitar din Europa secolului XX.

R:  a. regimul nazist: - „Noaptea Cuțitelor Lungi“ (1934);

- legile de la Nurnberg (1935);

- declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial (1

septembrie 1939);

- aplicarea holocaustului (1941-1945);

 

  • regimul comunist: - naționalizarea industriei (1948);

- colectivizarea agriculturii (1949);

- planificarea totală a economiei;

 

  1. Precizați două ideologii democratice și două ideologii totalitare din perioada interbelică.

R: a. ideologii democratice: -liberalismul, -țărănismul

  • ideologii totalitare:-legionarismul, -comunismul

 

  1. Precizați doi reprezentanți ai unei ideologii democratice și doi reprezentanți ai unei ideologii totalitare din perioada interbelică din România.

R:1. Ideologii democratice:

  • liberalismul:  I. I. C. Brătianu, Constantin Dinu Brătianu, Ștefan Zeletin
  • țărănismul: Iuliu Maniu,  Ion Mihalache

 

  1. Ideologii totalitare:
  • legionarismul: Corneliu Zelea Codreanu,  Ioan Moța
  • comunismul: Gheorghe Gheorghiu-Dej,  Nicolae Ceaușescu,  Ana Pauker

 

 

  1. Prezentați două trăsături/caracteristici ale unei ideologii democratice din România interbelică.

R: 1. Ideologii democratice:

  • liberalismul: -promovează principiile și valorile democratice;

 -principiul protecționismului economic;

  • țărănismul: -susține interesele țărănimii

 -susține dezvoltarea agriculturii;

 -susține politica/principiului “porților deschise” ;

 

2. Ideologii totalitare:

legionarismul: -susține doctrina “purificării prin moarte” ;

 -principiul naționalismului exacerbat;

comunismul: -principiul proprietății comune/de stat;

 -principiul luptei de clasă;

 -principiul moscovit (din cauza condiției României ca stat multinațional și imperialist, aceasta trebuie desființată);

 

  1. Prezentați două practici politice ale unui partid politic democratic din perioada interbelică.

R: PNL: -adoptarea Constituției din 1923;

-adoptarea legii unificării administrativ teritoriale din 1925;

-legea primei electorale in 1926;

 

PNȚ: -rezolvarea Crizei Dianastice, prin aducerea pe tron a regelui Mihai

I (1927-1930);

-aducerea pe tron a regelui Carol II (1930-1940);

 

  1. Precizați două asemănări și două deosebiri între două partide/ideologii democratice din România interbelică.

R: PNL (liberalismul) vs PNȚ (țărănismul)

Asemănări:

Ambele susțineau principii și valori democratice, precum:

  1. Principiul suveranității poporului
  2. Principiul egalității în fața legii
  3. Principiul pluripartidismului
  4. Principiul respectării drepturilor și libertăților omului

 

Deosebiri:

  1. PNL susținea protecționismul economic (limitarea prezenței investitorilor), spre deosebire de PNȚ, care promova politica „porților deschise”.
  2. PNL susținea interesele burgheziei, spre deosebire de PNȚ, care susținea interesele țărănimii.
  3. PNL susținea dezvoltarea industriei, spre deosebire de PNȚ, care dorea dezvoltarea în domeniul agriculturii.

 

  1. Precizați două asemănări și două deosebiri între două partide/ideologii nedemocratice din România interbelică.

R: Legiunea Arhanghelului Mihail (legionarismul) vs PCR (comunismul)

Asemănări:

  1. Ambele sunt antidemocratice
  2. Ambele considerau că dețin adevărul total
  3. Ambele doreau să dețină controlul total

 

Deosebiri:            

  1. Legionarismul promovează ortodoxismul ca mijloc de dezvoltare morală și spirituală a societății românești, spre deosebire de comunism, care este ateu.
  2. Legionarismul este extremist, dorind să rupă legăturile externe ale României, fiind considerat xenofob, spre deosebire de comunism, care era antiromânesc și antinațional, dorind destrămarea și subordonarea României.

 

PUNCTE DE VEDERE

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la rolul/semnificația/importanța regimurilor democratice din Europa interbelică/secolului XX și suțineți-l cu un argument istoric relevant.

R:  Un punct de vedere este acela că regimurile democratice au avut un rol foarte important în dezoltarea/modernizarea/buna funcționare a statelor în care a funcționat.

Un argument care susține această opinie este introducerea unor practici politice democratice semnificative în majoritatea statelor Europei, precum votul universal, care în România a fost introdus în 1918, însă doar pentru bărbați. În același an, votul universal a fost introdus și în Marea Britanie, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Un alt argument istoric este Constituția din 1923, care conține principii democratice precum: principiul suveranității poporului, principiul egalității în fața legii, principiul pluripartidismului, etc. Aceste principii regăsite în constituție contribuie la organizarea pe principii moderne și la o mai bună funcționare a statului. De asemenea, unele măsuri precum Reforma Agrară din 1921 și Legea unificării administrativ-teritoriale din 1925 și-au adus contribuția la dezvoltarea, modernizarea și organizarea statului.

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la rolul/semnificația/importanța regimurilor nedemocratice din Europa interbelică/secolului XX și suțineți-l cu un argument istoric relevant.

R: Punctul de vedere este acela că regimurile nedemocratice au avut o contribuție semnificativă în decursul dezvoltării statelor europene, deși acestea au adus numeroase prejudicii/consecințe negative statelor în care au funcționat, încălcând drepturile și libertățile omului și cetățeanului și aducând pagube și altor state, prin politica expansionistă dusă.

Un argument istoric referitor la acest punct de vedere îl aduc măsurile nedemocratice practicate de către Germania condusă de Adolf Hitler, numit cancelar în 1933 și preluând ulterior controlul asupra statului, intitulându-se „fuhrer” și acționând cu cruzime prin faptele decise: eliminearea opozanților regimului nazist prin evenimentul numit „Noaptea Cuțitelor Lungi” din 1934; o altă măsură este adoptarea  Legilor de la Nurnberg din 1935, prin acest document interzicându-se cetățenilor germani să aibă relații cu evrei, considerați o rasă inferioară. Un ultim și de cea mai mare importanță eveniment nedemocratic practicat de către Germania și care a stârnit nemulțumire și a provocat numeroase pagube este declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial în 1939, înfăptuit prin declarația de război a Germaniei pentru Polonia, la 1 septembrie.

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la rolul/semnificația/importanța partidelor democratice/practicilor politice democratice din România interbelică și suțineți-l cu un argument istoric relevant.

R: Punctul de vedere este acela că partidele democratice/practicile politice democratice au contribuit la modernizarea, democratizarea, dezvoltarea, buna funcționare a statului Român în perioada interbelică.

  Argument: se pot utiliza faptele următoare: votul universal din 1918, Constituția din 1923, Reforma Agrară din 1921, Legea unificării administrativ-teritoriale din 1925.

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la evoluția regimurilor democratice din perioada interbelică și suțineți-l cu un argument istoric relevant.

R: Un punct de vedere referitor la evoluția regimurilor democratice din perioada interbelică este acela că această evoluție a cunoscut progrese/realizări marcante/semnificative în diferite domenii.

Din cauză că/deoarece/pentru că/datorită faptului că în 1918 s-a constituit România Mare, era necesară unificarea legislativă a noilor provincii cu vechiul Regat. Prin urmare/așadar/în consecință/drept efect în 1923 s-a elaborat o nouă constituție care înlocuia vechea constituție din 1866.

Această constituție stabilea ca formă de guvernare monarhia constituțională și cuprindea o serie de principii preluate din Constituția din 1866 precum și altele noi care contribuiau la modernizarea și aprofundarea democratizării statului. Atfel de principii erau:...

În consecință, această constituție a fost o realizare marcantă a societății românești, contribuind la mai buna funcționare a statului.

 

 

REGIMURILE DEMOCRATICE ÎN EUROPA


Caracteristici:

  • - existența unei constituții care consemnează principiile de organizare ale statului;
  • - principiul suveranității (sursa puterii politice este națiunea);
    - principiul separației puterilor în stat - puterea este divizată, astfel încât să nu existe posibilitatea unor abuzuri, a concentrării puterii în mâinile unei pers sau unui grup restrâns de persoane;
  • - pluripartidismul – existența mai multor partide, astfel sunt reprezentate interesele tuturor categoriilor sociale;
    - toți cetățenii sunt egali în fața legii (domnia legii).


Practici politice democratice:

  • - organizarea de alegeri libere presupune că cetățenii decid în privința viitorului statului; prin vot universal este permisă participarea tuturor cetățenilor la viața politică. Cetățenii au posibilitatea de a alege prin vot între mai mulți candidați, mai multe partide;
  • - garantarea și respectarea drepturilor fundamentale ale omului, drepturi care trebuie înscrise în Constituție :libertatea conștiinței, dreptul la vot, dreptul la proprietate privată, dreptul la asociere, egalitatea în drepturi;
  • - respectarea regulilor de funcționare a statului stabilite prin constituții. Sunt acceptate principiul separării puterilor în stat, a pluripartidismului, a suveranității și reprezentativității;
  • - garantarea libertății de exprimare a opiniei publice;
  • - acceptarea criticilor la adresa puterii.

 

  • MODEL politic DEMOCRATIC : Anglia - monarhie parlamentară

  ↑Înapoi la Cuprins

 

REGIMURILE AUTORITARE:

  • Statul controlează societatea dar nu total, încălcarea principiului separării puterilor în stat, sunt încălcate anumite drepturi și libertăți, poate exista o poliție politică ce încearcă înlăturarea adversarilor politici, interzicerea dreptului la asociere, cenzura, monopartidismul.
  • Regimul autoritar al lui Carol al II-lea - 1938

  ↑Înapoi la Cuprins

 

REGIMURI TOTALITARE

Ideologia comunistă propune o nouă societate în care rolul conducător revine proletariatului (muncitorilor)

 

1.Regimul comunist

 

  • -rolul conducător în stat revenea muncitorilor;
  • -se dorea desființarea proprietății private și înlocuirea cu proprietatea comună; 1917 – în urma revoluției bolșevice , Lenin va prelua puterea, va institui dictatura proletariatului, vor fi naționalizate mijloacele de producție, băncile;
  • 1922 – se creează URSS
  • 1924 – Lenin moare , fiind succedat de Stalin (1924-1953)
  • -declanșează Marea Teroare(1936-1938) - acțiunea prin care a urmărit eliminarea tuturor opozanților;
  • -colectivizarea agriculturii ;
  • -introducerea economiei planificate și dirijate prin planurile cincinale;
  • -Industrializarea forțată;

După al doilea război mondial, regimul va fi impus și în alte regiuni ale lumii (inclusiv în Europa de E)

Ideologia nazistă pune un mare accent pe naționalism (ideea superiorității rasei germane) și antisemitism.

 

2.Regimul nazist

Criza izbucnită în Germania , după primul război mondial va declanșa o stare de nemulțumire și instabilitate. Cei care profită sunt naziștii conduși de Adolf Hitler , care în 1933 câștigă alegerile parlamentare .

Adolf Hitler devine prim/ministru (cancelar) ulterior instaurând dictatura:

  • -au fost desființate sindicatele , partidele (excepție, Partidul Nazist);
  • -este înființat Gestapo (poliție politică);
  • -sunt eliminați adversarii politici;
  • -are loc o politică agresivă de expansiune teritorială;
  • -sunt adoptate legi antisemite ( evreii nu puteau practica anumite profesii, erau obligați să poarte pe haine Steaua lui David, vor fi forțați să se mute în afara orașelor - în ghetouri) ulterior evreilor aplicându-li-se ”soluția finală” (exterminarea în masă prin înființarea de lagăre).

Ideologia fascistă pune un mare accent pe naționalism, crearea unui ,,om nou”, soluționarea conflictelor sociale prin corporatism.

 

3.Regimul fascist

După primul război mondial, instabilitatea politică și criza economică au favorizat ascensiunea la putere a P. Național Fascist condus de Benito Mussolini. Ajuns la guvernare , B.M. își va elimina adversarii politici instaurând dictatura:

  • -partidele politice au fost interzise;
  • -a fost instaurată cenzura ;
  • -a fost organizată poliția politică;
  • -statul dirija economia;
  • -economia este organizată după principii corporatiste ( corporațiile fiind formate din reprezentanți ai patronilor, sindicatului, partidului)

 

Caracteristicile regimurilor totalitare:

  • -controlează în totalitate societatea folosindu-se de un puternic aparat de propagandă;
  • -nerespectarea drepturilor omului;
  • -controlul economiei de către stat;

 

Practici politice totalitare

  • -desființarea partidelor politice și crearea partidului unic; acesta își subordonează instituțiile statului, devenind un partid-stat, singurul care poate să funcționeze.
  • În Italia –P.M. Fascist
  • Germania – P.Muncitoresc Național Socialist
  • URSS – P.Comunist Bolșevic
  • -promovarea cultului personalității se manifestă prin preamărirea conducătorului statului prin manifestații publice și opere literare, artistice (ode, cântece, poezii, albume). Conducătorul este omniprezent în spațiul public
  • Stalin – ”Tătucul popoarelor”
  • Mussolini- ”Il Duce”
  • Hitler –”Fuhrer”

 

  • -teroarea ( urmărește supunerea populației și eliminarea adversarilor regimului) este instaurată prin:
  • a)  supravegherea și controlul populației prin crearea unui aparat de represiune împotriva societății, spre exemplu poliția politică (CEKA, KGB,-în URSS, Gestapo – Germania, OVRA - Italia) ;
  • b) eliminarea opozanților regimului; cei care se împotriveau regimului erau anihilați prin diverse metode (lagăre de muncă, lagăre de concentrare ,asasinate);
  • -propaganda: partidul își răspândește ideologia și își justifică acțiunile cu ajutorul mijloacelor de comunicare . Propaganda este însoțită de cenzura: mijloacele de informare în masă erau controlate,astfel încât erau eliminate toate informațiile prin care era criticat regimul sau contraveneau ideologiei regimului. Propaganda este realizată prin presăprin sistemul educațional,literatură, cinematografie, artă.
  • -nerespectarea principiului separării puterilor în stat;
  • -încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești;

  ↑Înapoi la Cuprins

 

ROMÂNIA - DE LA STATUL TOTALITAR LA STATUL DE DREPT

A.REGIMUL COMUNIST

  • -a avut caracteristicile unui regim totalitar (monopartidism, economie de stat, poliţie şi represiune politică);
  • -s-a instaurat în perioada 1945-1947, în etape:
  • -instaurarea unui guvern controlat de comunişti, condus de Petru Groza, în martie 1945;
  • -falsificarea rezultatelor alegerilor legislative de către comunişti, în noiembrie 1946; -desfiinţarea şi interzicerea partidelor de opoziţie, în iunie-noiembrie 1947; -abolirea monarhiei (prin abdicarea forţată a regelui) şi instaurarea republicii, în decembrie 1947;

 

 

  • -a avut două etape:

I - regimul Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965)care s-a caracterizat prin:

PRACTICI POLITICE TOTALITARE:

1. DIRIJISM ECONOMIC

a)iunie 1948 - naționalizarea- a avut caracter de confiscare (au fost trecute in proprietatea statului întreprinderi ,bănci,afaceri).Va fi un prim pas spre înlocuirea economiei de piață cu economia de stat. Ulterior sunt elaborate planurile cincinale ( ritmuri de dezvoltare economică pe 5 ani)

b)colectivizarea 1949–1962 În RomâniaPartidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSSprin aceea că a înglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă. Au fost înființate GAC (Gospodării Agricole Colective , devenite ulterior CAP) și GAS (Gospodării agricole de Stat) Început întâi greoi și haotic, procesul de colectivizare a stagnat între 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și dus la final în 1962 ( 96 % din suprafața agricolă a țării era colectivizată). Numeroși țărani, atât săraci, cât și mai înstăriți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente, deportări, încarcerări și confiscări ale întregii averi a celor implicați.

Consecințe:

  • -au fost distruse structurile tradiționale ale satului românesc;
  • -a fost desființată țărănimea înstărită;
  • -s-a accentuat migrația de la sat la oraș,
  • -sistemul de agricultură socialist astfel constituit, a intrat treptat într-o criză ale cărei efecte s-au simțit și după ce regimul a fost înlăturat.

 

2. TEROAREA

1948 – Înființarea Securității, poliție politică ce reprima orice încercare de rezistență împotriva regimuluii se alătură Miliția înființată in 1949, la care se adaugă o rețea de informatori și turnători. Aceste instituții represive au înființat închisori,lagăre de muncă forțată in care se recurgea la teroare,asasinat, tortură .Rolul acestor instituții era de a controla mai bine populația și de a stopa a posibilă opoziție față de regim.

 

IIregimul Nicolae Ceauşescu (1965-1989), care s-a caracterizat prin:

 

PRACTICI POLITICE TOTALITARE:

  • 1.cenzura absolută asupra vieții politice ,culturale, științifice (unii scriitori, artiști vor fi marginalizați ,interziși);din 1971 se va interzice difuzarea sau publicarea în străinătate a oricărui material scris ce putea aduce prejudicii intereselor statului
  • 2.cultul personalității va atinge cote maxime ( prin propagandă conducătorul devine omniprezent în viața publică,vor fi aduse laude conducătorului prin poezii, portrete, volume omagiale, aniversări de către scriitori, artiști, muzicieni, poeți), sunt inițiate adevărate proiecte propagandistice destinate cultului personalității: Canalul Dunăre –Marea Neagră, Transfăgărășanul, Casa Poporului.

  ↑Înapoi la Cuprins

 

B.REGIMUL POSTDECEMBRIST (România după 1989)

Caracteristici și practici democratice:

  • Pluralismul politic

Cele mai importante schimbări pe scena vieţii politice în primii ani de după 1989 au fost legate de transformările în cadrul FSN.

În ianuarie 1990 au reapărut PNL şi PNŢ, la iniţiativa unor membri ai acestora din anii '40.

UDMR, partidul minorităţii naţionale a maghiarilor a fost o altă organizaţie politică importantă care a câştigat constant în alegeri 6-7% din procentele electoratului.

  • Alegeri libere

În lunile ce au urmat revoluției, criza partidului unic era înlocuită cu o adevarată „inflaţie” de partide politice . Alături de partidele istorice (P.N.T.C.D., P.N.L., Partidul Social Democrat din România), au apărut până în mai 1990 peste 80 de partide.

În mai 1990 au loc primele alegeri libere

Adoptarea Constituţiei din 1991, care a fundamentat cadrul democratic de exercitare a puterii şi a instituţionalizat cadrul şi mecanismele de guvernare;

  ↑Înapoi la Cuprins

 

2.Constituțiile din România

Procesul de modernizare a societății românești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul sec al XIX-lea a impus necesitatea adoptării unei constituții.

Documente cu rol constituțional (au arătat dorința de schimbare a românilor):

  • -Regulamentele Organice
  • -Convenția de la Paris
  • -Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris

Constituția este legea fundamentală a statului.Existența unei constituții se impune deoarece în ea sunt înscrise regulile de funcționare ale unui stat si drepturile fundamentale ale cetățeanului.

  ↑Înapoi la Cuprins

 

Constituția din 1866

Cauze:

  • -nevoia de modernizare a societății românești
  • -nevoia de a înlocui Statutul Dezvoltător al Conevenției de la Paris

Despre teritoriul României :

  • -Principatele Unite constituite indivizibil sub numele de România al cărei teritoriu este inalienabil.

Forma de guvernare : monarhie ereditară

 

Principii:

  • -separarea puterilor în stat
  • -guvernarea reprezentativă (poporul își alege reprezentanții)
  • -suveranitatea națiunii ( toate puterile emană de la națiune)
  • -monarhie ereditară

Puterile în stat:

  • -puterea executivă se exercită de către Domn prin intermediul miniștrilor numiți și revocați de el. Actele Domnului trebuie contra-semnate de către un ministru.
  • -puterea legislativă exercitată colectiv de Domn si Parlament (format din Senat și Adunarea Deputaților)
  • -puterea judecătoreasca exercitată de instanțele judecătorești: curți, tribunale, Înalta Curte de Casație.

Drepturi :

  • -libertatea conștiinței, învățământului,presei,individuală, la proprietate (sacră și inviolabilă), de întrunire și asociere. Art. 7 preciza că cetățenia română se acordă doar creștinilor.
  • -legea electorală –pentru alegerea deputaților corpul electoral era împărțit in 4 colegii după avere si origine socială (vot cenzitar)

Importanța Constituției

  • -A avut un rol important în stabilirea și consolidarea instituțiilor statului
  • -A pus bazele partidelor politice
  • -A reglementat drepturile fundamentale ale cetățenilor
  • -A realizat un echilibru stabil între puterile statului

  ↑Înapoi la Cuprins

 

Constituția din 1923:

Cauze:

  • -transformările petrecute după Marea Unire din 1918
  • -nevoia de a asigura drepturile minorităților
  • -adoptarea celor două reforme: agrară şi electorală

Despre teritoriul României :

  • -Regatul României este un stat național ,unitar și indivizibil,teritoriul este inalienabil.

Forma de guvernare : monarhie

Principii:

  • -separarea puterilor în stat
  • -guvernarea reprezentativă
  • -suveranitatea națiunii
  • -monarhie ereditară

Puterile în stat:

  • -puterea executivă încredințată regelui iar responsabilitatea actelor sale o au miniștrii
  • -puterea legislativă se exercită colectiv de către rege si Reprezentanța Națională(Senat + Adunarea Deputaților )
  • -puterea judecătorească se exercită de către organele ei.

Drepturi:

  • -egalitate în fața legilor, libertatea conștiinței, învățământului,presei,proprietatea privată(prevedea exproprierea în caz de utilitate publică )
  • -legea electorală : alegeri pe baza votului universal, egal direct și secret ( doar pentru bărbații de peste 21 de ani; excluși magistrații ,ofițerii, femeile)

Importanța Constituției:

  • -A consacrat Marea Unire din 1918
  • -A consolidat statul român unitar
  • -A consfințit monarhia și continuitatea ei

  ↑Înapoi la Cuprins

 

Constituția din 1991 ( revizuită în 2003 )

Cauze:

  • -prăbușirea regimului comunist și revenirea la regimul democratic -Nevoia instaurării statului de drept

Despre teritoriul României:

  • -România ,stat național ,suveran și independent, unitar si indivizibil; teritoriu inalienabil

Forma de guvernare : republică

Principii:

  • -separarea puterilor în stat
  • -propune un compromis în sensul în care președintele este ales de popor dar puterile îi sunt limitate: republică semi-prezidențială
  • -pluralism politic
  • -drepturi și libertăți politice și cetățenești

Puterile în stat:

  • -puterea executivă deținută de președinte și guvern. Președintele reprezintă statul ,veghează la respectarea constituției ,încheie tratate internaționale , numește prim-ministrul și guvernul,este mediator între puterile politice. Guvernul asigură realizarea politicii interne si externe
  • -puterea legislativă deținuta de Parlamentul bicameral (Camera Deputaților+ Senat)-organul reprezentativ suprem al poporului și unica unitate legiuitoare a țării
  • -puterea judecătorească – instanțele judecătorești veghează la respectarea legilor

Drepturi:

  • -libertate individuală ,siguranța persoanei,libertatea întrunirilor ,libertatea de opinie, dreptul la proprietate inviolabil.
  • -votul universal pentru femei și bărbați de la vârsta de 18 ani.

Importanța Constituției:

  • -A asigurat revenirea țării la regimul democratic
  • -A restabilit o serie de principii fundamental democratice
  • -A introdus noi principii constituționale europene

  ↑Înapoi la Cuprins

 

Constituția din 1938

Cauze:

  • -dorința regelui Carol al II-lea de a legitima schimbarea regimului,de la unul democratic la unul autoritar.

Despre teritoriul României:

  • -România ,stat național,unitar și indivizibil,teritoriul inalienabil

Forma de guvernare : monarhia

Principii:

  • -consacra principiul supremației regelui,suprima separația puterilor în stat(principiul menținut formal)
  • -monopartidismul înlocuiește pluripartidismul prin crearea Frontului Renașterii Naționale

Puterile în stat:

  • -puterea executivă exercitată de rege prin guvern numit și revocat de el însuși ; guvernul răspundea în fața Regelui,nu a Parlamentului .
  • -puterea legislativă exercitată de rege prin intermediul Parlamentului bicameral ,limitat numai la legiferare ; lipsit de principalele atribuții
  • -puterea judecătorească Curtea de Casație și Justiție + Curți de juri; hotărârile erau executate în numele regelui

Drepturi:

  • -sunt restrânse considerabil fiind prevăzute formal :libertatea conștiinței, învățământului, presei.
  • -era anulat dreptul de asociere
  • -era introdus votul universal de la vârsta de 30 de ani, inclusiv pentru femei și doar pentru știutorii de carte.

Semnificația Constituției

  • -A urmărit să consolideze puterea instituției regale și autoritatea personală a monarhului

  ↑Înapoi la Cuprins

 

Constituţia din 1948

Cauze

La 30 decembrie 1947, regele a fost silit să abdice, România fiind proclamată republică. Noile condiţii politice, dar mai ales schimbarea formei de guvernare, au făcut necesară adoptarea altei constituţii, fapt realizat în 1948. Conform acesteia, numele ţării era

Republica Populară Română.

 

Principiile constituţiei

Unele prevederi sugerau că noul regim se conduce aparent după principii democratice, ca de exemplu:

  • egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii;
  • garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti fundamentale (libertatea conştiinţei, a presei, a întrunirilor etc.);
  • responsabilitatea miniştrilor (miniştrii răspund în faţa justiţiei pentru faptele lor);
  • suveranitatea poporului, principiu cuprins în formula puterea de stat emană de la popor.

Unele prevederi arată caracterul totalitar al regimului:

  • nu se respectă principiul separaţiei puterilor în stat (legislativul are puteri executive, executivul se implică în justiţie);
  • deşi este menţionată proprietatea particulară, se specifică faptul că la baza dezvoltării economice a României se află proprietatea de stat (cuprinsă în formula bunurile comune ale poporului);
  • constituţia prevede că economia naţională este planificată de către guvern (nu este o economie liberă).

 

Conducerea statului

  • împărţită între Marea Adunare Naţională şi Guvern

Marea Adunare Naţională- noul parlament considerat „organul suprem alputerii de stat” are atribuţii legislative, cât şi executive

  • votează legile şi bugetul;
  • se ocupă de problemele de pace şi de război;

Guvernul (Consiliul de Miniştri)

  • coordonează şi planifică economia naţională;
  • realizează bugetul şi asigură ordinea publică şi securitatea statului;

Instituţiile judecătoreşti

  • ∙Sunt supuse presiunii politice;
  • ∙Nu se specifică inamovibilitatea judecătorilor, (se permite amestecul puterii politice în numirea şi destituirea acestora);

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti

  • ∙statua egalitatea în faţa legii pentru toţi cetăţenii Republicii Populare Romane,
  • ∙cetăţenii puteau fi aleşi (la 23 de ani) şi puteau alege(participau la vot de la 18 ani) în toate organele statului;
  • ∙practic toate afirmaţiile aparent democratice nu erau acoperite de garantarea acestor drepturi, care au fost, în marea lor majoritate, încălcate sistematic în timpul; regimului comunist;
  • ∙dreptul de proprietate nu este garantat; se specifică faptul că atunci când interesul general o cere proprietatea privată poate deveni proprietatea statului

Consecinţele adoptării constituţiei din 1948

  • ∙Aplicarea acestei constituţii a transformat România în stat totalitar deoarece drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nu au fost deloc respectate.
  • ∙Puterea politică are drepturi nelimitate, fapt care se deduce atât din prevederile legale, dar, mai ales prin aplicarea abuzivă a acestora (ele nu sunt întotdeauna explicite, ceea ce lasă loc interpretării în sens totalitar).

  ↑Înapoi la Cuprins

 

Constituţia din 1952

Cauze

În 1952, în condiţiile amestecului U.R.S.S. în treburile interne ale statului român, a fost adoptată o nouă Constituţie, care nu aducea modificări fundamentale în organizarea politică, dar încălca foarte grav independenţa statului român.

Principiile fundamentale ale acestei constituţii sunt:

  • Suveranitatea poporului;
  • Centralismul democratic;
  • Planificarea naţională;
  • Activismul social şi politic;

Prevederi

,,În RPR puterea aparţine oamenilor muncii de la oraşe şi sate” (art.1);

,,Baza puterii în Republica Populară Română este alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în care rolul conducător aparţinând clasei muncitoare(art. 2);

Republica Populară Română s-a născut ca urmare a ajutorului acordat de U.R.S.S. pentru eliberarea teritoriului românesc de ocupaţia germană (art.13);

Prevederile obişnuite despre independenţa şi suveranitatea statului lipseau, politica externă a României este una de prietenie cu U.R.S.S. Astfel, constituţia consfinţea faptul că România nu avea politică externă proprie.

 

Separaţia puterilor în stat

  • ∙Puterea executivă : Organul executiv suprem al R.P.R. este Consiliul de
  • Miniştri.
  • ∙Puterea legislativă : Unicul organ legiuitor este Marea Adunare Naţională
  • (M.A.N .), aleasă pe o perioadă de 4 ani;
  • ∙Puterea judecătorească: Justiţia este realizată de către Tribunalul Suprem al R.P.R.(ales de MAN pe o perioadă de 5 ani), tribunalele regionale şi tribunalele populare, şi de către tribunalele judecătoreşti, înfiinţate prin lege.

Titlul „Drepturile şi datoriile fundamentale ale cetăţenilor”

  • ∙subliniază preponderenţa statului asupra cetăţeanului şi accentuează mai mult datoriile decât drepturile (dreptul la muncă şi învăţătură, dreptul de supravieţuire (odihnă, pensie);
  • ∙Dreptul de asociere era subordonat înregimentării sub conducerea P.M.R;
  • ∙În art. 6 se vorbeşte pentru prima dată despre proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie.

Consecinţele adoptării constituţiei din 1952

  • -Pune la baza existenței statului român dependența față de URSS

  ↑Înapoi la Cuprins

 

 Constituţia din 1965

Cauzele elaborării constituţiei din 1965

În 1965 a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej şi noul şef al Partidului Comunist a fost ales Nicolae Ceauşescu. El a afirmat deschis independenţa ţării faţă de U.R.S.S. De asemenea, considera că România făcuse un drum important înspre crearea unei societăţi egalitare, adică socialiste (avusese loc colectivizarea în 1962). Aceste două aspecte necesitau modificarea constituţiei

Prevederile Constituţiei din 21 aug. 1965

  •  Articolul 1 al constituţiei din 1965 menţionează că numele statului este Republica Socialistă România şi că este un stat suveran, independent şi unitar, cu un teritoriu inalienabil (adică nu se poate înstrăina) şi indivizibil.
  •  Forţa conducătoare a întregii societăţi este Partidul Comunist Român;

Separaţia puterilor în stat

  • ∙Marea Adunare Naţională reprezenta în continuare „organul suprem al puterii de stat, unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste România" (art. 42).
  • ∙Guvernul îşi păstra numele de Consiliu de Miniştri şi era definit ca organ suprem al administraţiei de stat.
  • ∙Tribunalele şi procuratura rămâneau subordonate factorului politic reprezentat de Partidul Comunist.
  • ∙Din 1974 a fost instituită funcția de președinte al RSR, Consiliul de Stat fiind prezidat de preşedintele statului, ceea ce demonstrează o nouă întrepătrundere între puterea legislativă şi cea executivă.
  • ∙Constituţia consfinţea caracterul socialist al proprietăţii şi al economiei; statul era proprietarul bogăţiilor de orice natură ale subsolului,terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, fabricele, uzinele, intreprinderile agricole de stat, mijloacele de transport, fondul de clădiri şi locuinţe;

 

Consecinţele adoptării constituţiei din 1965

Prin această constituţie se conferă statului român un clar caracter totalitar comunist, deoarece se afirmă rolul politic conducător al partidului comunist şi se specifică faptul că economia este bazată pe proprietatea de stat.

Se afirmă statutul internaţional al României de stat independent şi suveran, ceea ce lipsea constituţiei din 1952.

 

Semnificația Constituțiilor comuniste

  • -Au renunțat la principiul separării puterilor în stat, acesta fiind înlocuit cu principiul partidului stat
  • -Au subordonat statul partidului unic
  • -Au restrâns drepturile și libertățile cetățenești
  • -Au înlocuit pluralismul politic cu monopolul unui singur partid

  ↑Înapoi la Cuprins

 

-Sinteză Constituţii- SCHEMĂ

Actele fundamentale ale României-Constituţii. Constituţia reprezintă un act fundamental,fiind o creaţie a epocii moderne. De-a lungul istoriei sale, România a beneficiat de o serie de documente cu caracter constituţional precum Convenţia de la Paris (1858) şi Statutul dezvoltător al convenţiei de la Paris(1867) şi de 7 constituţii : 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965, 1991.

 

Constituţia de la _______________(1) a fost ______________(2) constituţie românească elaborată în ___________ (3) a secolului al ______________(4) în timp ce ________________(5) al României era _____________(6). Această constituţie conţinea o serie de principii precum________________(7) şi ________________(8). Prin acest act fundamental România devenea__________________(9). Principala motivaţie care a stat la baza elaborării acestei constituţii a fost _________________________(10).

În ceea ce priveşte sistemul electoral, în România funcţiona votul ______________(11) ceea ce însemna că_____________(12). Principala consecinţă a elaborării acestei constituţii a fost ______________ (13)
În concluzie,putem afirmă că elaborarea acestei constituţii a stat la baza dezvoltării statului naţional unitar român.

1)1.1866, 2. prima, 3. a II-a jumătate, 4.XIX, 5. Domnitor, 6. Carol I, 7.Suveranitatea naţională, 8.Separaţia puterilor în stat, 9. Monarhie constituţională ereditară, 10. Nu beneficia de constituţie,doar de doc. Cu caracter const., 11. Cenzitar, 12.puteau vota doar persoanele cu un anumit venit, 13. asigurarea dezvoltării statului român modern.

2)1. 1923, 2. A II-a, 3. prima jumătate, 4. XX, 5.Rege, 6. Ferdinand I, 7.Suveranitatea naţională, 8. Separaţia puterilor în stat, 9.Stat naţional unitar (Regat),10. necesitatea de a integra toate provinciile româneşti ce urmăreau construirea României mari (1918), 11. Universal,. 12. Puteau vota toţi cetăţenii indiferent de avere
cu excepţia femeilor,magistraţilor,militarilor, 13. creşterea teritoriului României la 294054 km²

3)1. 1938, 2. A III-a, 3. Prima jumătate, 4. XX, 5. Rege, 6. Carol al II-lea , 7 art 1-regele e capul statului, 8. renunţarea la democraţie, 9. Monarhie absolutistă autoritară, 10. existenţa unui temei juridic monarhiei autoritare şi a pus capăt continuităţii constituţionale, 11.Universal + femei, -neştiutorii de carte,12. Doar ştiutorii de carte puteau vota. 13. Renunţarea la democraţie şi valorile sale în România. 14. Constituţia a abandonat valorile democraţiei.

4)1. 1948, 2. a IV-a, 3.Prima jumătate, 4.Sec. XX, 5. Lider, 6.Gh.Gh. Dej,7.Forţa politică conducătoare PMR, 8. Parlament unicameral (MAN) , 9. republică populară (totalitară de tip comunist), 10. pt a face trecerea de la monarhie la republică, 11. vot universal complet, 12. Toate persoanele fără restricţie, 13. Abandonarea
democraţiei şi pornirea pe calea totalitarismului, 14. a abandonat valorile democraţiei.

5) 1. 1952, 2. a V-a, 3. a II-a jum,4. sec XX, 5 Lider, 6 G. G. Dej, 7. PMR, 8. MAN 9.republică popularătotalitară de tip comunist,10. pt a aservi total România URSSului, 11. Universal complet, 12. Toate pers. Fără restricţie, 13. Abandona val. Democraţiei.. 14 -------“-------

6)1. 1965, 2. a VI-a, 3. a II-a jum, 4. Sec XX, 5 .Lider (’74 preşedinte), 6.Nicolae Ceauşescu, 7. PCR-forţa pol cond, 8. MAN-parlament unicameral,9 Republică socialistă-rep totalitară prezidenţială, 10. Pt a-i servi lui Nicolae Ceauşescu ca baza juridică, 11. Univ. complet, 12. toate pers. Fără restricţie, 13/14. România porneşte pe calea dictaturii lui N. Ceauşescu.

7)1. 1991, 2. ultima, 3. sf sec, 4. XX, 5. Preşedinte, 6. Ion Iliescu, 7. Separaţia puterilor în stat,8. Suveranitate naţională, 9 republică(stat de drept) 10. a face trecerea de la un regim totalitar comunist la unul democratic, 11. universal complet, 12. toate pers fără restricţii, 13. Ro revine la democraţie şi valorile europene. 14. România porneşte pe calea democraţiei.

 

 

Constituțiile SUBIECTE rezolvate bacalaureat

 

  1. Precizați anii adoptării a două constituții în România.

R: 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965, 1991

 

  1. Precizați două secole în care au fost adoptate constituțiile din România.

R: secolele XIX-XX

 

  1. Precizați două epoci istorice în care au fost adoptate constituțiile din România.

R: Epoca Modernă (1866), Epoca Contemporană (restul)

 

  1. Precizați câte două cauze ale adoptării a două constituții din România.

R:  Cauze:

  • Constituția din 1866:

 - abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza (11 februarie) și urcarea pe tron a principelui Carol I (10 mai);

- necesitatea de democratizare a societății românești;

  • Constituția din 1923:

- constituirea României Mari în 1918;

- necesitatea unificării legislative a României, realizându-se după Marea Unire doar unificarea politică;

- dorința de a democratiza și mai mult societatea românească prin introducerea în constituție a unor prevederi democratice (votul universal, drepturile minorităților etnice și confesionale);

  • Constituția din 1938:

- dorința regelui Carol al II-lea (1930-1940) de a concentra majoritatea puterilor în mâinile sale;

- dorința regelui de a distruge regimul democratic, considerat ineficient;

 

  • Constituția din 1948:

- abdicarea forțată a regelui Mihai I (1927-1930, 1940-1947) la 30 decembrie 1947, sub presiunea comuniștilor;

- dorința regimului comunist instaurat în România între 1944-1947 de a avea o bază legală;

  • Constituția din 1952:

- consoldiarea regimului comunist de tip stalinist din România în urma Naționalizării din 1948 și a Colectivizării din 1949;

- dorința comuniștilor de a subordona și mai mult România față de URSS;

  • Constituția din 1965:

- pe plan intern, moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducătorul României în perioada stalinistă și venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, conducătorul României în etapa național-comunistă;

- pe plan extern, dorința regimului național-comunist din România de a duce o politică de distanțare față de URSS;

 

  • Constituția din 1991:

- căderea blocului comunist de tip ceaușist și revenirea la regimul democratic în urma Revoluției din decembrie 1989;

- dorința României de a se integra în UE și NATO, aceasta fiind condiționată de existența unui regim democratic;

 

  1. Prezentați două prevederi/principii cuprinse în consituțiile României.

R:  Principii:

Constituția din 1866:

  • principiul votului cenzitar;
  • principiul separării puterilor în stat;

 

Constituția din 1923:

  • principiul respectării drepturilor și libertăților omului, indiferent de limbă, etnie sau religie;
  • introducerea votului universal în 1918 (doar pentru bărbați);

 

Constituția din 1938:

  • principiul suveranității poporului, menționat formal, deoarece majoritatea puterilor sunt concentrate în mâinile monarhului, acesta fiind numit “capul statului”;
  • s-a introdus votul universal pentru femei, dar nu și dreptul acestora de a candida; și s-au introdus unele condiții de vârstă și alfabetizare pentru votanți (vârsta minimă de 30 de ani și „știința de carte”);

 

Constituția din 1948:

  • principiul respectării drepturilor și libertăților omului și a cetățeanului, fiind exceptate „persoanele interzise” (condamnate din cauze politice, ca dușmani ai regimului comunist și ai poporului);
  • principiul proprietăților de stat și a proprietăților colective, alături de principiul proprietății private, constituinde-se cadrul legal pentru legea Naționalizării din 1948 și începutul Colectivizării din 1949;

 

Constituția din 1952:

  • principiul suveranității poporului este înlocuit cu principiul puterii clasei muncitoare în cooperare cu clasa țărănească;
  • principiul planificării economice de către stat;

 

Constituția din 1965:

  • principiul conducerii clasei muncitoare este înlocuit cu principiul conducerii partidului comunist român
  • principiul libertății de exprimare și a libertății de asociere cu condiția de a nu fi extercitat împortiva regimului comunist;

 

Constituția din 1991:

  • principiul votului universal de la vârsta de 18 ani;
  • principiul pluralismului politic;

 

 

  1. Prezentați două asemănări/deosebiri între prevederile unor constituții din România.

R: Constituția din 1866 vs Constituția din 1923

 

Asemănări:

  1. În ambele constituții regăsim principiul separării puterilor în stat.
  2. În ambele constituții regăsim principiul egalității în fața legii.

 

Deosebiri:

  1. În constituția din 1866 regăsim principiul respectării drepturilor și libertăților omului, spre deosebire de constituția din 1923 în care acest principiu este amintit cu mențiunea nediscriminării persoanelor, indiferent de limbă, etnie sau religie.
  2. În constituția din 1866 votul este cenzitar, monarhul deținând de asemenea dreptul de veto (de a se opune), spre deosebire de constituția din 1923, în care dreptul de veto al monarhului este eliminat, iar votul devine universal (1918).

 

  1. Prezentați două consecințe ale adoptării a două constituții din România.

R: Consecințe:

Constituția din 1866:

  • a organizat România pe principii moderne și democratice, fiind adoptată după modelul constituției belgiene din 1831;
  • a modernizat și consolidat statul;
  • pe plan extern, a reprezentat primul pas spre independența României întrucât nicăieri în constituție nu se menționa suzeranitatea otomană asupra României;

 

Constituția din 1923:

  • a contribuit la unificarea legislativă a României;
  • a organizat România pe principii democratice, în perioada interbelică (1923-1938);

 

Constituția din 1938:

  • a instaurat primul regim nedemocrat și autoritar din istoria contemporană a României;
  • a limitat dreptul de vot;

Constituția din 1948:

  • pe plan intern, constituția a pus bazele regimului comunist de tip stalinist în România;
  • pe plan extern, a creat cadrul legal subordonării României față de URSS;

 

Constituția din 1952:

  • pe plan intern, adâncește procesul de stalinizare a României;
  • pe plan extern, consolidează și mai mult dominația URSS asupra României;

 

Constituția din 1965:

  • pe plan intern, se crează cadrul legal pentru dezvoltarea național-comunismului;
  • pe plan extern, a reprezentat un pas spre independența României față de URSS;

 

Constituția din 1991:

  • revenirea la regimul democratic și la economia de piață (pe plan intern);
  • pe plan extern s-au creat premisele procesului de integrare europeană a României prin aderarea la NATO și UE;

 

 

PUNCTE DE VEDERE

  1. Formulați un punct de vedere referitor la rolul/importanța/semnificația constituțiilor din România și susțineți-l cu un argument istoric relevant.

R: Un punct de vedere referitor la rolul constituțiilor românești este acela că au avut un rol foarte important în organizarea și buna funcționare a statului în funcție de regimul politic existent la momentul respectiv.

  Argument: se prezintă o altă constituție decât cele prezentate anterior în eseu.

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la existența constantelor/asemănărilor/elementelor de continuitate între constituțiile românești și susținerea cu un argument istoric.

R: Un punct de vedere referitor la existența constantelor între constituțiile românești este acela că o asemănare o constituie faptul că toate au avut un rol esențial/foarte important în organizarea și buna funcționare a statului român în funcție de regimul politic/realitatea politică existentă la momentul respectiv.

  Argument: se prezintă o altă constituție decât cele prezentate anterior în eseu, evidențiind faptul că a contribuit la buna funcționare a statului în perioada respectivă.

  ↑Înapoi la Cuprins

 

 

  •  Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluţia statului român în secolul al XX-lea

subIII-test20-istorie-bac-2020

 
 
 

Posibil răspuns:

Introducere

 În secolul al XX-lea statul român a avut o evoluţie spectaculoasă trecând de la o organizare democratică, la una autoritară şi apoi totalitară, pentru a reveni la democraţie spre finalul secolului.

Cuprins

După Marea Unire din anul 1918 şi întregirea satului român a fost necesară reectarea noilor realităţi teritoriale, politice şi sociale, într-o lege fundamentală care să e în concordanţă cu transformările realizate. Aşadar a fost elaborată şi adoptată Constituţia din 1923, având drept model pe cea din 1866.
Un principiu politic important consacrat de Constituţia din 1923 a fost principul separaţiei puterilor în stat. Astfel acest lucru a însemnat că puterea executivă era exercitată de rege şi de guvern.

Regele avea mai multe prerogative, de exemplu: dreptul de a bate monedă, de a declara război, de a încheia tratate şi convenţii, de a promulga legile, putea să numească şi să revoce miniştri etc.. Guvernul are misiunea de a pune în aplicare legile. De aceea, putem arma, că puterea executivă a fost exercitată de rege şi guvern. Puterea legislativă era exercitată de un Parlament bicameral, deoarece era alcătuit din Adunarea Deputaţilor şi Senat. Membrii acestora erau aleşi prin vot universal.
Avea misiunea de a vota legi şi de a adopta rezoluţii, acorda sau retrăgea încrederea sa guvernului. Puterea judecătorească era exercitată de către instanţele judecătoreşti. Toate hotărârile judecătoreşti se pronunţau în numele regelui.
Aşadar aplicarea principiul separaţiei puterilor în stat prevăzut în Constituţia din 1923, alături şi de alte principii, a conferit statului român un caracter democratic în intervalul de Caracterul democratic al statului român s-a schimbat o dată cu adoptarea, în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, a Constituţiei din 1938, din timpul domniei regelui Carol al II-lea.

O prevedere a Constituţiei din 1938 a fost că regele exercita puterea executivă prin intermediul guvernului pe care-l putea numi şi revoca, în acelaşi timp cu puterea legislativă prin intermediul Parlamentului bicameral putând să numească jumătate dintre membrii Senatului.
În consecinţă regele a primit sporite care au consacrat principiul supremaţiei regelui.

De asemenea, o altă prevedere a fost că principiul pluripartidismului a fost înlocuit cu monopartitismul şi a fost înfiinţat Frontul Renaşterii Naţionale care se va numi apoi Partidul Naţiunii.

 

Menţionarea a două asemănări între prevederile Constituţiei din 1948 şi cele ale Constituţiei din 1952.

După abdicarea forţată a regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, s-a proclamat Republica Populară Română şi a început astfel regimul totalitar comunist care va dura până în anul 1989. Deoarece noul regim a avut nevoie de o nouă lege fundamentală prin care să se impună, s-au adoptat într-un interval relativ scurt, două
constituţii destul de asemănătoare în conţinut: în anul 1948 şi în anul 1952. O asemănare între cele două constituţii menţionate este că în ambele denumirea
statului era „Republica Populară Română”. A doua asemănare a fost introducerea votului universal, de la 18 ani, pentru bărbaţi şi femei. Aşadar, cele două constituţii,
din 1948 şi 1952, au denit prima perioadă a regimului comunist în România, numită şi perioada stalinistă când s-a copiat Constituţia URSS din 1936.

punct de vedere
Un punct de vedere referitor la evoluţia politică a României în deceniul al şapte al secolului al XXlea este că se menţine regimul comunist care a intrat în perioada
naţionalcomunistă.
Îmi susţin punctul de vedere prin faptul istoric petrecut în anul 1965 când la conducerea României a venit Nicolae Ceauşescu, după decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Astfel s-a adoptat o nouă constituţie. În Constituţia din 1965 s-au menţinut monopartidismul, cu partidul unicul numit Partidul Comunist Român (P.C.R.), şi parlamentul unicameral (reprezentat de Marea Adunare Naţională). De asemenea, s-a păstrat votul universal de la 18 ani, iar denumirea statului s-a modicat devenind „Republica Socialistă România”.
Prin urmare, în deceniul şapte din secolul al XX-lea, prin Constituţia din 1965, s-au menţinut prevederile care au dat statului un caracter totalitar şi s-au făcut unele modicări care au marcat intrarea României în perioada naţionalcomunistă caracterizată prin distanţarea treptată faţă de U.R.S.S..

Încheierea eseului

În concluzie, evoluţia statului român în secolul al XX-lea a avut o dinamică impresionantă trecând de la o organizare democratică, la una autoritară şi apoi totalitară, pentru a reveni la democraţie după evenimentele de la sfârşitul anului 1989.

  ↑Înapoi la Cuprins

 

 

III.STATUL ȘI POLITICA

Autonomii locale și instituții centrale și în spațiul românesc (secolele IX-XVIII).

  • Obștile sătești + autonomii locale

Primele structuri teritoriale ale românilor au fost obștile sătești – primul tip de organizare al românilor. Primele obști i-au grupat inițial pe urmașii unui strămoș comun. În cadrul obștii proprietatea era atât comună cât și individuală. Conducerea obștii o avea cneazul (judele) – inițial cu atribuții administrative, judiciare iar mai apoi politice și militare. Ulterior,unii cnezi și-au extins autoritatea asupra mai multor obști formând uniunile de obști. Conducătorul obștii sătești își va întări autoritatea, puterea, acționând ca intermediar între localnici și migratori.

Dezvoltarea economică, socială, politică din interiorul uniunilor de obști, pericolul extern au dus la transformarea acestora în autonomii locale (formațiuni politice prestatale) conduse de un voievod sau duce.

Obștile sătești au reprezentat nucleul autonomiilor locale.

Autonomiile locale:

  • -sunt semnalate în întreg spațiul carpato-danubian (atestate în izvoarele istorice începând cu sec. al IX-lea), având diverse denumiri: cnezate, voievodate, țări;
  • -de regulă, se aflau în zonele ferite de invazia migratorilor.
  • -sunt o dovadă a evoluției economice, sociale, politice a obștilor sătești;
  • -sub influența factorilor interni și externi , vor determina formarea statelor medievale românești.

 

Formațiuni politice românești sec. IX-XII
TERITORIUL   SECOLUL  IZVORUL ISTORIC   FORMAȚIUNI/ CONDUCĂTORI
       
TRANSILVANIA   

SEC. AL IX-LEA

  • CRONICA LUI ANONIMUS
  • VOIEVODATE - GELU, GLAD, MENUMORUT
  SEC. AL XI-LEA
  •  LEGENDA SFÂNTULUI GERARD
  • AHTUM, GYULA
       
LA SUD DE CARPAȚI SEC. AL XIII-LEA
  • DIPLOMA CAVALERILOR IOANIȚI
  • VOIEVODATE - LITOVOI, SENESLAU,
  • CNEZATE - FARCAȘ, IOAN ȚARA BANATULUI DE SEVERIN
       
DOBROGEA SEC AL X-LEA
  • INSCRIPȚII JUPÂNII
  • - GHEORGHE - DIMITRIE
  SEC AL XI-LEA
  • ALEXIADA-ANA COMNENA
  •  TATOS, SATZA, SESLAV
       
LA EST DE CARPAȚI SEC AL XIII-LEA
  • CRONICI NARATIVE RUSE
  • ''ȚĂRI'', ''CODRII'', ''CÂMPURI''

  ↑Înapoi la Cuprins

 

 
   
 

Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc(sec. IX-XVIII

 

În sec. VII-IX forma de organizare politică specifică spaţiului românesc a fost obştea sătească. Obștiile erau conduse de cnezi sau juzi, care aveau atribuţii militare, politice, judecătoreşti şi administrative. Obştile săteşti s-au grupat în uniuni de obşti, autonomii locale, numite de N.Iorga romanii populare şi care purtau diferite denumiri: vopievodate, cnezate,codrii câmpuri, tări etc.

Prin unificarea acestora sub o autoritate centrală s-au constituit statele medievale românești.

 

Constituirea statelor medievale româneşti a  fost favorizată de mai mulţi factori:

 Factori interni:

  • - creşterea demografică
  • dezvoltarea economică
  • existenţa formaţiunilor prestatale româneşti.

Factori externi:

  • prezenţa cumanilor şi a tătarilor a împiedicat Regatul Ungariei şi Imperiul Bizantin să-şi extindă dominaţia asupra spaţiului românesc.
  • -luptele pentru tron din Ungaria odata cu stingerea dinastiei arpadiene din 1301, au faciitat apariția Țării Românești
  • rivalitatea dintre statul tătar, Ungaria și Polonia a facilitat apariţia statului medieval Moldova
  • influenţa politică și culturală a Bizanţului

 

Caracteristici ale autonomiilor locale:

  • Obştile erau conduse de cnezi sau juzi, care aveau atribuţii militare, politice, judecătoreşti şi administrative.
  • Au stat la baza constituirii stalelor medievale româneşti
  • Erau dezvoltate din punct de vedere economic
  • Au intrat în conflict cu regalitatea maghiară

  ↑Înapoi la Cuprins

 

 

Transilvania    (spațiul intracarpatic)

 

Formarea statului medieval Transilvania cunoaște două etape :

1.etapa formatiunilor prestatale (sec. IX-XI)

Cele mai vechi formaţiuni prestatale au fost semnalate în sec. IX, în interiorul arcului carpatic în documentul Cronica notarului anonim al regelui maghiar Bela al III-lea (Gesta Hungarorum sau Faptele ungurilor) :

  • voievodatul lui Glad, în Banat, cu reședința la Cuvin;
  • Voievodatul lui Gelu, în centrul Transilvaniei, cu resedinta la Dăbâca;
  • voievodatul lui Menumorut, în Crișana, cu reședința la Biharea.

 

Legenda Sfântului Gerard mentioneaza, existenţa la jumătatea sec. XI, a două voievodate:

  • voievodatul lui Ahtum, în Banat care intră în conflict cu maghiarii deoarece cere vamă pe sarea transportată pe râul Mures în regatul maghiar
  • Voievodatul lui Gyula, în centrul Transilvaniei, care intră în conflict cu regele maghiar Ştefan deoarece refuză să treacă la catolicism.

 

Organizarea institutionala

 Maghiarii încearcă să impună instituţia principatului. Astfel, în 1111-1113, apare mentionat în documente  principele Mercurius.  Actiunea nu a avut succes,  revenindu-se la  vechea formă de organizare românească voievodatul, în anul 1176, în documente  fiind  mentionat „Leustachiu voievod”. Voievodatul se va menţine până în 1541 când Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană.

Colonizarea

Pentru a-si consolida dominația în Transilvania, maghiarii i-au colonizat pe secui și sași. Secuii i-au însoțit pe maghiari în expeditiile de cucerire. Sașii au fost aduși din regiunea Rinului, zona Flandrei, și mai ales Saxonia şi aşezaţi în zonele Alba, Hunedoara şi Sibiu, iar la începutul sec XII şi în zona Braşovului.. S-au bucurat de privilegii. Asfel, regeleAndrei al II-lea acordă largi privilegii saşilor în 1224 prin Bula de Aur.

La 1211, regele Andrei II i-a colonizat pe teutoni în Tara Bârsei. Teutonii intra în conflict cu regalitatea maghiară și sunt alungati la 1225.

 

Organizarea administrativă :

Maghiarii erau organizaţi în comitate

Saşii şi secuii s-au organizat în scaune

Românii erau organizaţi în districte situate în regiunile de margine ale Transilvaniei: Ţara Haţegului, Ţara Făgăraşului, a Maramureşului.

 

Statutul românilor din Transilvania.

Românii, majoritari, vor fi exclusi din viața politică a Transilvaniei, iar religia ortodoxa, nerecunoscuta, religia românilor fiind doar tolerată. Un decret din 1366 al regelui Ludovic I conditiona calitatea de nobil de apartenenta la catolicism. Excluderea românilor din rândul naţiunilor privilegiate va fi desăvârşită în 1437 când s-a constituit Unio Trium Natiorum, o înţelegere între cele trei naţiuni privilegiate( nobilimea maghiară, saşii şi secuii).

 

 

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL ŢARA ROMÂNEASCĂ( spațiul sud-carpatic sau spațiul dintre Dunăre și Carpați)

 

În sec al XIII-lea întreg spaţiul românesc avea să fie marcat de marea invazie mongolă din 1241, care a  deorganizat  regatul maghiar. Astfel presiunea maghiară asupra spaţiului românesc scade şi sunt create condiţiile favorabile constituirii statelor medievale de la sud şi est de Carpaţi.

 

formațiuni prestatale de la sud de Carpați 

2 iunie 1247 – „Diploma Cavalerilor Ioaniţi”, prin care regele maghiar Bela al IV-lea  îi aşază pe  cavalerii ioaniţi în Ţara  Severinului , menţionează cinci formaţiuni prestatale sud-carpatice:

  • Țara Severinului
  • cnezatele lui Ioan şi Farcaș – între Jiu şi Olt
  • voievodatele lui Litovoi (dreapta Oltului) și Seneslau (stânga Oltului).

 

Diploma oferă informaţii privind societatea românească de la sud de Carpaţi. Ea pomeneşte de maiores terrae, „ mai marii pământului”, categorie privilegiată şi pe rustnici, oamenii de rând.

 

Litovoi ( poate cel din Diploma , poate un urmaş al său) încearcă să se rupă de sub suzeranitatea maghiară.

 În 1277/1279 are loc o luptă care se sfârşeşte cu moartea lui Litovoi şi cu căderea în prizonierat a lui Bărbat, fratele său. În schimbul unei mari sume de bani, el se răscumpără , ceea ce evidenţiază prosperitatea economică a voievodatului, şi preia conducerea în locul fratelui său.

 

Negru Vodă  (considerat întemeietorul legendar al Ţării Româneşti ), pleacă din Făgăraş şi descalecă la Câmpulung,  în anul 1290. (acest fapt ilustrează contribuţia românilor din Transilvania la întemeierea Ţării Româneşti).

Descălecatul din Argeş este considerat de unii  istorici începutul procesului de constituire a Ţării Româneşti.

 

Basarab I Întemeietorul (1310-1352)

Iniţial se afla sub sub suzeranitatea coroanei maghiare pentru Banatul de Severin. In 1324, într-un document al cancelariei maghiare,  Basarab este numit „voievodul nostru transalpin”.

În 1330 regele Ungariei,Carol Robert de Anjou, întreprinde o expediţie la sud de Carpaţi şi înaintează către Curtea de Argeş, capitala  lui Basarab. Cauza conflictului a fost stapânirea asupra Banatului de Severin. Deşi Basarab se oferă să restituie maghiarilor Banatul de Severin și să plătească o sumă de 7000 de mărci de argint, Carol Robert de Anjou refuză oferta, iar armata maghiară, aparent victorioasă se întoarce spre Transilvania, dar la întoarcerea , românii îi aşteaptă la un loc întărit, numit, în Cronica pictată de la Viena a lui  Marcus von Kolt, posadă, şi îi înfrâng (9-12 noiembrie 1330). Biruinţa românilor la Posada a însemnat câştigarea independenţei şi încheierea procesului de formare a statului.

 

Consolidarea statului medieval Ţara Românească se  va realiza în timpul urmaşilor lui Basarab, Nicolae Alexandru şi Vladislav Vlaicu.

Consolidarea noului stat continuă în timpul lui Nicolae Alexandru (1352–1364), fiul lui Basarab, asociat la domnie, cu titlul de voievod. Nicolae Alexandru întemeiază  în 1359, Mitropilia Ţării Româneşti,dependentă de Bizanţ.  Aceasta a însemnat un act de independenţă faţă de regalitatea maghiară.

Cu Vladislav Vlaicu (1364–1377), bate monedă proprie. Se confruntă prima dată cu turcii în 1369, iar în 1370 întemeiază a doua mitropolie a Ţării Româneşti la Severin.

   ↑Înapoi la Cuprins

 

 

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL MOLDOVA ( spațiul est-carpatic)

 

La începuturile Evului Mediu izvoarele istorice ruseşti( ex. Cronica lui Nestor sau Cronica vremurilor trecute) şi bizantine menţionează la est de Carpaţi, următoarele formaţiuni politice: ţări, codri, câmpuri, cobâle.

În jurul anului 1000:

  • Codrii Cosminului
  • Ţara Sipenitului
  • Câmpul lui Dragoş
  • Cobâle în ţinutul Dorohoi, Vaslui

În sec. XIII-XIV izvoarele poloneze şi ruseşti menţionează Ţara Brodnicilor şi Ţara Boholovenilor.

 

La baza constituirii Moldovei stă un dublu descălecat.

Descălecatul lui Dragoş

Dragoş participă la expediţiile organizate la est de Carpaţi împotriva tătarilor de regele maghiar Ludovic de Anjou .Cu prilejul acestor expediţii în partea de nord-est a Moldovei, în valea râului Moldova se organizează de către regalitatea maghiară o Marcă de apărare  împotriva tătarilor, numită Moldova Mică (1347), cu capitala la Baia.

 

Descălecatul lui Bogdan

A doua etapă începe în 1359,  când are loc descălecatul lui Bogdan.

  Bogdan din Maramureş îi alungă pe urmaşii lui Dragoş, Sas şi Balc, care erau supuşi Ungariei.

             Bogdan profită de faptul că Ungaria era prinsă între 1364-1365 într-un  conflict,  cu Polonia şi-i determină pe maghiari să  recunoască independenţa Moldovei.

 

Consolidarea statului medieval Moldova se va realiza în timpul urmaşilor lui Bogdan :

Cel mai de seamă urmaş a lui Bogdan este Petru I Muşat, voievod (cca 1375-1391)

  • Mută capitala statului de la Baia la Suceava
  • fondează Mitropolia ortodoxă a Moldovei, care va fi recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol abia în 1401, în Alexandru cel Bun.
  • bate monedă.
  • În anul 1387 depune jurământ de vasalitate regelui Poloniei, Wladislav Jagello pentru a face faţă pretenţiilor  În anul următor acordă un împrumut de 3 000 de ruble de argint regelui Poloniei, Wladislav Jagello.

Roman I, voievod (1391-1394) extinde teritoriul noului stat până la Marea Neagră şi Dunăre. În 1393 se intitulează mare singur stăpânitor, domn al  Ţării Moldovei de la Munte până la Mare.

   ↑Înapoi la Cuprins

 

 

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL DOBROGEA (spațiul dintre Dunăre și Mare)

 

Primele formaţiuni politice din această zonă sunt menţionate in jurul secolului al X-lea, când sunt amintiţi unii conducători locali precum jupan Dimitrie, jupan Gheorghe şi strategul Theodor.

 În poemul „Alexiada”(sec XI), redactat de impărăteasa bizantină Ana Comnena  sunt menţionaţi câţiva şefi locali,:

  •  Satza
  •  Seslav
  • Tatos

În acelaşi izvor narativ este menţionat pentru anul 1094 un fruntaş al românilor Pudilă.

În jurul lui 1230 este amintită Ţara Cavarnei, probabil plasată între Varna şi Mangalia. În secolul al XIV-lea, la conducerea ei, se impune Balica, Acestase amestecă în luptele civile din Imperiul Bizantin, dintre familiile Paleologilor şi Cantacuzinilor.

Urmaşul său, Dobrotici, voievod (1354-1386) este întemeietorul statului dobrogean, unificând formaţiunile dintre Dunăre şi Marea Neagră.

Ivanco , fiul lui Dobrotici conduce Dobrogea până în 1388, când moare într-o luptă cu turcii. În acelaşi an, 1388, controlul Dobrogei este preluat de Mircea cel Bătrân, care o va uni cu Ţara Românească.

 

 

Asemănări  între constituirea statelor medievale românești:

  • toate au avut la bază formațiuni prestatale
  • toate s-au constituit într-un context extern și internfavorabil

 

Deosebiri între constituirea statelor medievale românești

  • Moldova, Țara Românească și Transilvania s-au constituit pe fondul amenințării maghiare, în timp ce în Dobrobea este prezentă infuența bizantină.
  • Moldova și Țara Românească reușesc să își câștige independența în timp ce Transilvania rămâne sub stăpânire maghiară

Asemănări  între constituirea Moldovei și Țării Românești:

  • Ambele au la bază tradiția descălecatului, contribuția românilor din Transilvania
  • Ambele și-au obținut independența de sub suzeranitate maghiară
  • au avut la bază formațiuni prestatale
  • s-au constituit într-un context extern și intern favorabil

 

Deosebiri  între constituirea Moldovei și Țării Românești:

  • În Țara Romneasca descălecatul nu este atestat istoric, se bazează doar pe tradiția istorică, în timp ce în Moldova descălecatul este confirmat de izvoarele istorice

   ↑Înapoi la Cuprins

 

Instituţii centrale în sec XIV-XVIII

 

Constituirea statelor medievale românești a însemnat și un transfer de putere politică din partea cnezilor și voievozilor locali în favoarea conducătorului ales, care și-a asumat titlul de mare voievod. Pentru a conduce, acest mare voievod avea nevoie și de alte instituții care să asigure stabilitatea statului, printre care Sfatul Domnesc și Biserica.

 

Domnia/instituție din spațiul extracarpatic

 

Sec XIV -XV

  • reprezinta institutia centrală în statele medievale românești extracarpatice
  • Domnia era ereditară – electivă, adică domnul era ales de boieri din familia Basarabilor (în Țara Românească) sau a Mușatinilor în Moldova)
  • Domnia era viageră, adică domnul era ales pe viață
  • Nu exista dreptul primului născut, domnul trebuia să fie de „os domnesc”

 

Titulatura domnitorului cuprinde:

  • particula „IO”, reflectă originea divină a puterii domnești; prescurtare a lui Ioannes – „cel ales de Dumnezeu”.
  • mare voievod – domnul și-a asumat titlul de comandant suprem al oastei;
  • domn însemna stăpânul pământurilor și al locuitorilor;

Atribuțiile domnului:

  • Diplomatice: declara război și încheia pace, semna tratate cu țările vecine;
  • Militare: „mare voievod” adică comandant suprem al armatei.
  • Administrative: conducea întrega administrație, numea dregătorii;
  • Financiare: bate monedă, instituie sistemul de impozite;
  • Judecătorești: este instanța supremă de judecată, judecata se făcea cu sfatul boierilor;

 

SEC XVI-XVII

Spre sfârșitul secolului al XVI-lea și în secolul al XVII-lea, otomanii asociază domnia în țările române cu o funcție administrativă, iar pe domn unui înalt dregător al Porții;

  • principiul ereditar este din ce în ce mai mult abandonat;
  • atribuțiile de politică internă rămân neschimbate.
  • tot în această perioadă crește influența marilor familii boierești instituindu-se așa-numitul regim boieresc sau nobiliar;
  • domnul era numit direct de către Poartă, fără consultarea boierimii;

 

 SEC. XVIII-domniile fanariote

Motivele pt care turicii vor introduce domniile fanariote au fost:

  • Înfrângerea in 1683, sub zidurile Vienei. După această înfrâgere Imperiul Otoman intră intr-o perioadă de decădere.
  • Turcii îsi pierd încrederea în domnitorii români după acţiunile antiotomane ale lui Dimitrie Cantemir domnitorul Moldovei care în 1711 s-a aliat cu ţarul Petru I şi ale lui  Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti.

Caracteristicile domniilor fanariote:

  • domnii fiind numiţi direct de Poartă, dintre locuitorii cartierului Fanar din Constantinopol
  • desfiinţarea armatei redusă la o gardă domnească
  • fiscalitatea excesivă caracterizată prin creşterea dărilor impuse populaţiei. Pe lângă tribut, obligaţie în bani, a fost introdusă o nouă dare, mucarerul, taxă pentru confirmarea domniei, care se percepea la un an şi la trei ani.
  • grecizarea Domniei, a Sfatului Domnesc ( în defavoarea boierimii autohtone), a Bisericii, a culturii, a învăţământului
  • monopolul asupra comerţului românesc.
  • Durata domniilor era în general scurtă ( în medie 2-3 ani), numirea în funcţie fiind condiţionată de plata unor sume de bani. În perioada 1711-1821 s-au succedat 40 de domni fanarioţi la conducerea Ţării Româneşti şi 36 la conducerea Moldovei.
  • pierderi teritoriale. Banatul şi Oltenia  Bucovina ( 1775) au fost cedate Imperiului Habsburgic, iar Rusia a ocupat la rândul ei Basarabia în 1812, în urma păcii de la Bucureşti.

 

Dincolo de aspectele negative, trebuie menţionate şi elementele pozitive ale regimului fanariot. Se remarcă activitatea reformatoare a lui Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Scarlat Calimahi:

  • prin reforma fiscală o introdus o dare fixă, pe cap de locuitor, percepută în 4 rate anuale
  • prin reforma administrativă , funcţionarii de stat primeau salariu, iar la conducerea judeţelor au fost numiţi ispravnici
  • prin reforma judecătorească au fost create instanţele de judecată şi s-a extins procedura scrisă în locul celei orale
  • cea mai importantă reformă a fost cea socială aplicată în anul 1746 în Ţara românească şi în anul 1749 în Moldova, prin care era desfiinţată legarea de glie a ţăranilor. Aceştia puteau să se răscumpere plătind 10 taleri de persoană. Ţăranii deveneau liberi ca persoană dar nu au fost împroprietăriţi. Ei au devenit clăcaşi, fiind obligaţi să presteze 12 zile de clacă în Ţara Românească şi 24 de zile în Moldova, pe moşiile boiereşti.
  • sunt elaborate coduri de legi ( Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească, 1780, Codul civil al lui Scarlat Calimahi în Moldova în 1817, Legiuirea Caragea în Țara Românească în 1818).

 

Biserica -instituție din spațiul extracarpatic:

 

Una dintre cele mai importante măsuri luate de către domnii români pentru consolidarea statului si a independenţei a fost înfiinţarea mitropoliilor.       

In 1359 a fost înființată Mitropolia Țării Românești (Ungrovlahiei) de Nicolae Alexandru cu sediul la Curtea de Arges, capitala țării și dependentă de Patriarhia de la Constantinopol, primul mitropolit fiind Iachint de Vicina.

In 1370 în timpul domniei lui Vladislav Vlaicu, s-a format o a doua Mitropolie a Țării Rom. Mitropolia Severinului.

In Moldova, Petru Mușat a pus bazele unei Mitropolii ortodoxe recunoscută de Bizanț în 1401 în timpul domniei lui Alexandru Cel Bun.

 

LEGĂTURA DINTRE DOMNIE ȘI BISERICĂ

 Intre domnie și biserică era o strânsă legatură. Mitropolitul era considerat al doilea demnitar în stat, întâiul sfetnic al domnitorului, membru de drept al Sfatului domnesc, conducător al unor solii politice și locțiitor al domnului în caz de vacanță a tronului. El participa la alegerea domnului, iar prin încoronarea și ungerea cu mir îi conferea o autoritate sacră. De asemenea domnitorul oferă Bisericii privilegii ( pământului, scutiri de taxe) și confirma mitropolitul.

 

Armata:

Armata era formată din Oastea cea mica alcătuită din cetele boierești și garda domnească și Oastea cea mare era  reprezentată de întreaga populație aptă de serviciul militar și se întrunea în caz de mare pericol pentru țară.Se sprijinea pe un puternic sistem  de cetăți: Giurgiu, Turnu, Brăila.

 

Sfatul domnesc instituție din spațiul extracarpatic

Membrii Sfatului domnesc erau marii boieri, mitropolitul, episcopii, fiii domnului (10-15 în Ţara Românească, 20-30 în Moldova). Rolul Sfatului era acela de a aproba sau de a respinge principalele acte ale suveranului, asista la scaunul de judecată al domnitorului; Cele mai înalte dregătorii erau Banul Olteniei în Țara Românească și Poratrul Sucevei în Moldova.

De la sfârșitul sec. al XVI/lea Sfatul Domnesc se va numi Divan.

 Adunarea Țării

  • nu era convocată periodic
  • era constituită din reprezentanții stărilor privilegiate
  • consimțea alegerea domnitorului sau acțiuni de politică externă

 

Voievodatul (Transilvania)-instituție din spațiul intracarpatic

Maghiarii încearcă să impună instituţia principatului. Astfel, în 1111-1113, apare mentionat în documente  principele Mercurius.  Actiunea nu a avut succes,  revenindu-se la  vechea formă de organizare românească voievodatul, în anul 1176, în documente  fiind  mentionat „Leustachiu voievod”. Voievodatul se va menţine până în 1541 când Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană.

  • voievodul Transilvaniei are atribuţii militare, administrative, judecătoreşti: conduce armata Transilvaniei în război, convoacă şi prezidează Dieta, împarte dreptatea
  • îşi exercită autoritatea doar asupra unei părţi a Transilvaniei
  • este vasalul regelui Ungariei, care îl numeşte (funcţia nu este ereditară), însă unii voievozi s-au bucurat de o autonomie sporită (v. Roland Borşa, Ladislau Kan) Roland Borş convoacă la Deva, în 1288, prima Adunare Obştească( Congregaţia Generală) la care participă nobili, clerul superior şi orăşenii.

 

  • voievodatul se menţine în Transilvania până în 1541, după care aceasta este condusă de un principe numit de Dietă şi confirmat de sultan
  • după 1699 (pacea de la Karlowitz) se instaurează dominaţia habsburgică; împăratul de la Viena va deveni principe al Transilvaniei, iar puterea executivă va fi exercitată de un guvernator cu sediul la Sibiu. Guvernatorul era ales de către Dietă și confirmat de Curtea de la Viena.

Biserica din spațiul intracarpatic

In Transilvania, romanii erau considerați tolerati. Regalitatea maghiara a incercat sa introducă religia catolica. In 1366, regale Ungariei Ludovic I conditiona calitatea de nobil cu apartenenta la catolicism. Romanii isi mentin religia proprie. Prin diplomele leopoldine din 1698 si 1701 se recunoaste și organizează Biserica Greco catolica in Trans. Prin cele doua diplome cei trecuti la catolicism le erau recunoscute drepturi ca si catolicilor. Din rândurile Bisericii Greco catolice se vor ridica repreyentanții Școlii Ardelene..

Cauze ale înființării instituțiilor centrale:

-biserica apare ca urmare  a nevoii de  consolidare a statului și a independenței în fața  ofensivei catolice a Ungariei

Armata din nevoia de apărare a țării

Sfatul domnesc –rol consultativ Pentru a conduce domnul avea nevoie de  instituții care să asigure stabilitatea statului

  ↑Înapoi la Cuprins

 

            Subiecte bacalaureat autonomiile  locale

 

  1. Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc

 

  1. Precizați 2 autonomii locale din spațiul românesc din secolele IX-XIII/IX-XI/XI-XIII.

R:

    IX-    ╔ IX-XI  Voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut

  XIII     ╚ XI-XIII  Cnezatele lui Ioan, Farcaș, Letovoi, Seneslau

 

  1. Precizați 2 izvoare istorice care amintesc autonomii locale românești din secolele IX-XIII.

R: ”Gesta Hungarorum” (Anonymus) sec. XII

Diploma Cavalerilor Ioaniți  (1247)

 

  1. Precizați 2 trăsături /caracteristici ale autonomiilor locale românești.

R: 1. erau organizate în: cnezate, voievodate, câmpuri, codrii, cobâle;

  1. erau autonome;
  2. nu erau independente, ci vasale altor state pe plan extern.

 

  1. Precizați 2 asemănări între autonomiile locale din spațiul românesc din secolele IX-XIII din spațiul intracarpatic.

R: Asemănări:

  • erau autonome
  • erau vasale altor state pe plan extern

 

  1. Precizați 2 factori/cauze interne/externe care au favorizat constituirea statelor medievale.

R: Cauze:

-creșterea demografică;

-formarea elitelor conducătoare;

-dezvoltarea economică a societății românești;

Factori externi:

-pericolul expansiunii puterilor vecine (Ungaria, Polonia)

-ultima invazie migratoare asupra Europei, ”Invazia Tătară/Mongolă” (1241-1242)

-stingerea dinastiei arpadiene (1301)

  1. Prezentați 2 fapte istorice prin care s-au constituit statele medievale românești.

R: a. întemeierea Țării Românești prin unificarea autonomiilor locale în timpul lui Basarab I (~1310-1352)

  1. câștigarea independenței prin victoria de la Posada (9-12 noiembrie 1330)

 

  1. Prezentați 2 fapte istorice prin care s-au consolidat statele medievale românești.

R: Statele medievale românești s-au consolidat prin crearea de instituții interne, pentru asigurarea unei bune funcționări a statului.

 

  1. Fapte istorice Țara Românească:

-crearea instituției domniei (1359);

-crearea mitropoliei Unguro-Vlahiei;

-crearea mitropoliei ortodoxe de la Severin (1370);

-crearea cancelariei domnești (în timpul domniei lui Vladislav-Vlaicu, 1364-1376);

 

  1. Fapte istorice Moldova:

-crearea mitropoliei Moldovei;

-crearea cancelariei domnești (în timpul domniei).

 

  1. Prezentați 2 fapte externe prin care se consolidează statele medievale românești.

R: (se prezintă orice acțiune militară/diplomatică defășurată/încheiată de Țările Române în secolele XIV-XVIII):

     Secolul XIV:

  1. Tratatul de la Radom (1389)
  2. Bătălia de la Rovine (1395)
  3. Tratatul de la Brașov (1395)
  4. Bătălia/cruciada de la Nicopole (1396)

 

Secolul XV:

  1. Tratatul de la Overchelăuți (1459)
  2. Bătălia de la Baia (1467)
  3. Bătălia de la Vaslui (1475)
  4. Tratatul de la Iași (1475)

 

Secolul XVI:

  1. Tratatul de la Alba Iulia (1595)
  2. Bătălia de la Călugăreni (1595)
  3. Tratatul de la Mănăstirea Dealu (1598)
  4. Bătălia de la Schelimbar (1599)

 

Secolele XVII-XVIII:

  1. Tratatul de la Lutk (1711)
  2. Bătălia de la Stălinești pe Prut (1711)
  3. Bătălia de la Gurăslău (1601)
  4. Tratatul din 1688

 

  1. Prezentați 2 asemănări și 2 deosebiri între constituirea a două state medievale românești.

R: Comparăm constituirea Țării Românești cu cea a Moldovei

Asemănări:

  • ambele s-au constituit în două etape (unificarea autonomiior locale și consolidarea);
  • ambele și-au câștigat independența pe cale militară luptând împotriva Ungariei;
  • ambele, după constituire, au fost inițial sub suzeranitate maghiară;
  • ambele și-au creat instituții asemănătoare (domnia, mitropolia, sfatul domnesc, cancelaria domnească);
  • în ambele state este atestată tradiția istorică/legenda descălecatului, respectiv cel al lui Radu Negru-Vodă din Făgăraș în Țara Românească (1290-1291) și descălecatele lui Dragoș Vodă (1345-1354) și Bogdan Vodă (1359) în Moldova.

 

Deosebiri:

  • în Țara Românească este amintit doar un descălecat, spre deosebire de Moldova, unde sunt atestate două descălecate;
  • Țara Românească s-a întemeiat prima, spre deosebire de Moldova, care s-a întemeiat mai târziu;
  • Țara Românească s-a întemeiat la Sud de Carpați, spre deosebire de Moldova, care s-a întemeiat la Est de Carpați.

 

  1. Prezentați 2 instituții centrale din statele medievale românești.

R: Se prezintă Domnia/Biserica:

  1. Instituția Domniei

- șeful statului= domn, mare voievod;

- succesiunea la tron= cale ereditară (aceeași familie), electivă (ales de către boieri din cadrul familiei domnitoare);

- originea puterii= divină (”domn... din mila lui Dumnezeu”);

- atribuțiunile domnului (absolute): conduce armata, bate moneda, face legi, judecător suprem, stabilește impozite, conduce administrația, conduce politica externă (încheie alianțe, declară război, încheie pace).

 

  1. Instituția Bisericii
  • puterea supremă în plan spiritual;
  • organizată în mitropolii;
  • rol important în plan juridic și cultural;
  • subordonată Domniei (intern) și Patriarhiei Constantinopolului (extern);
  • în strânsă colaborare cu Domnia;
  • atribuțiile Mitropolitului:
  1. al doilea după domn (în ierarhie);
  2. încoronează și unge domnul cu mir pentru a-i conferi o autoritate sacră
  3. participă la alegerea domnului și la actele sale de justiție.

 

  1. Prezentați 2 trăsături ale unei instituții centrale din spațiul românesc.

 

R: Se prezintă: titulatura, transmiterea domniei pe cale ereditară și electivă, caracterul divin al domniei, atribuțiile domnului și puterea sa absolută.

 

PUNCTE DE VEDERE

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la rolul/importanța/semnificația autonomiilor locale în formarea statelor medievale române și susțineți-l cu un argument istoric relevant.

R:  Un punct de vedere referitor la autonomiile locale din spațiul românesc este acela că ele au avut un rol foarte important/esențial în constituirea statelor medievale române. Un argument istoric care susține acest punct de vedere este constituit de Descălecatul lui Dragoș Vodă (1345-1354) și de cel al lui Bogdan Vodă (1359). Voievodatul Maramureșului a avut o contribuție semnificantă la întemeierea Moldovei în diverse domenii: în plan politic, voievozii Maramureșeni Dragoș și Bogdan au fost cei care au întemeiat Moldova; în plan demografic, voievozii, în cadrul descălecatelor lor, au dus cu ei o parte din populația din Maramureș; în plan militar, Dragoș și Bogdan au fost însoțiți de oștenii lor maramureșeni, cu ajutorul cărora au întemeiat Moldova și i-au câștigat independența.

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la rolul/importanța/semnificația instituțiilor centrale în cadrul statelor medievale românești și susțineți-l cu un argument istoric relevant.

R: Un punct de vedere referitor la importanța instituțiilor centrale este acela că ele au avut un rol semnificativ pentru două obiective esențiale: buna funcționare a statului pe plan intern și afirmarea statului pe plan extern. Un fapt istoric semnificativ este întemeierea mitropoliei Unguro-Vlahiei (1359)vde către instituția domniei, reprezentată de Alexandru Nicolaie, prin care s-a contribuit astfel la buna funcționare a vieții religioase. De asemenea, Vladislav Vlaicu (1364-1376) contribuie la aceasta prin ulterioara întemeiere a celei de-a doua mitropolii, cu sediul la Severin. Totodată, Vladislav Vlaicu întemeiază în aceași perioadă cancelaria domnească.

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la rolul/importanța/semnificația constituirii statelor medievale românești și susțineți-l cu un argument istoric relevant.

R: Un punct de vedere referitor la rolul constituirii statelor medievale românești este că acesta a avut o importanță semnificativă întrucât a contribuit la evoluția poporului român și a ajutat la îmbunătățirea funcționării pe plan intern a acestuia.

Argument: prezentarea înființării domniei și a mitropoliei (pe plan intern); orice bătălii sau tratate prin care statele medievale române se afirmă pe plan internațional (pe plan extern).

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la evoluția unei instituții centrale din spațiul românesc în secolul XVIII și susțineți-l cu un argument istoric relevant.

R: Un punct de vedere referitor la evoluția unei intituții centrale din spațiul românesc este acela că instituția domniei a întâlnit în secolul al XVIII-lea un proces de decădere și subordonare tot mai accentuată față de Imperiul Otoman. Un fapt istoric care susține acest punct de vedere este acela că după bătălia de la Stălinești de pe Prut din 1711, bătălie purtată de către Dimitrie Cantemir, principala consecință a fost decizia de a fi înlocuiți domnitorii români, considerați infideli și necredincioși, cu domnii fanarioți, de origine greacă, supuși Imperiului Otoman. Astfel, instituția domniei dacade iar spațiul românesc se subordonează tot mai mult Imperiului Otoman.

 

  1. Formulați un punct de vedere referitor la evoluția instituției domniei în secolul XIV/XV/XVI și susțineți-l cu un argument istoric relevant.

R: Un punct de vedere referitor la evoluția instituției domniei în secolul XIV/XV/XVI este acela că această instituție cunoaște un proces de afirmare și consolidare atât pe plan intern, cât și pe plan extern, în timpul unora dintre domni (Mircea cel Bătrân/Ștefan cel Mare/Mihai Viteazul).

Argument: prezint orice tratat/bătălie* din secolul respectiv și subliniez că acea acțiune a contribuit la creșterea prestigiului intern și extern a instituției domniei.

*orice bătălie câștigată, așadar exceptând bătălia de la Nicopole (1396)

 Înapoi la Cuprins

 

CAPITOLUL IV: Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (secolele XVIII-XX)

Statul român modern înainte de a deveni o realitate instituţională, a fost imaginat ca proiect politic de generaţii întregi de gânditori sau de oameni politici.

Modernizarea în spaţiul românesc a presupus în primul rând desfiinţarea privilegiilor feudale, desfiinţarea dependenţei ţăranilor şi împroprietărirea lor, adoptarea unor constituţii moderne dar şi independenţa de sub suzeranitatea otomană şi unirea tuturor românilor într-un singur stat. Modernizarea a fost iniţial concepută teoretic, în diverse proiecte, şi apoi pusă în practică prin reforme.

Reformismul boieresc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, boierii au început să redacteze proiecte de reformă pe care le-au înaintat domnitorilor, dar mai ales marilor puteri străine: Turciei, Austriei, Rusiei şi la începutul secolului al XIX-lea şi Franţei. Boierii reformişti au alcătuit gruparea numită partida naţională deoarece se opunea domniilor străine, dar şi boierilor greci care pătrunseseră în Ţările Române în număr mare în timpul domniilor fanariote.

      Cele mai importante memorii şi proiecte boiereşti din sec al XVIII-lea  au fost: 

  • in 1772, cu ocazia unor tratative de pace purtate la Focşani (în urma unui război ruso-turc), boierii din Moldova si Ţara Românească elaborează un memoriu prin care se cerea revenirea la domniile pământene şi unirea celor două ţări rom. 
  • În 1791 cu ocazia tratativelor de la Șiștov boierii din Ţăra Românească elaboreaza un memoriu in care se cerea: libertatea comerţului, desfiinţarea raialelor, revenirea la domniile pământene, autonomia și neutaralitatea statelor românești.

 

ASEMĂNAREA ÎNTRE ACESTE PROIECTE: CEREAU DESFIINțAREA DOMNIILOR FANARIOTE șI REVENIREA LA DOMNIILE PĂMNTENE

 

În Transilvania

  • În anul 1791 este redactat Supplex Libellus Valachorum de către reprezentanţii Şcolii Ardelene,: Petru Maior, Gheorghe Şincai,Samuil Micu,  Ioan Budai Deleanu.
  • Conţinut:
  • desfiinţarea denumirii jignitoare de ,,toleraţi” pentru români;
  • egalitate în drepturi cu celelalte naţiuni;
  • utilizarea toponimiei româneşti;
  • numirea în funcţii proporţională cu numărul locuitorilor etc.


        Înmânat împăratului Leopold al II-lea, acesta îl trimite Dietei de la Cluj care îl respinge sub motivaţia că recunoaşterea acestor drepturi ar fi răsturnat ordinea constituţională a Transilvaniei.

ACT CU VALOARE DE CONSTITUŢIE: Regulamentele organice

În 1829 un nou război ruso-turc s-a încheiat cu victoria Rusiei. Prin Tratatul de pace de la Adrianopol, Rusia devenea putere protectoare a Principatelor Române.

Rusia a convins Imperiul otoman să accepte adoptarea unor legi cu valoare constituţională în Principatele Române. Aceste prime constituţii s-au numit Regulamente organice. Regulamentul Organic pentru Ţara Românească a intrat în vigoare în 1831, iar cel pentru Moldova în 1832. Regulamentele organice prevedeau separaţia puterilor în stat. 

1. puterea executivă, exercitată de domnitor şi Sfatul domnesc;

2.cea legislativă, Adunarea obştească

3.cea judecătorească, de Înaltul Divan Domnesc şi instanţele de judecată

  • constituirea bugetului statului;
  • refacerea armatei;
  • reorganizarea sistemului fiscal;
  • reformarea justiţiei;
  • păstrarea privilegiilor boiereşti.

Partida naţională din Ţara Românească din jurul lui Ioan Câmpineanu a elaborat în anul 1838 două documente referitoare la organizarea Ţării Româneşti. Primul, intitulat Act de unire şi independenţă, cerea înlăturarea suzeranităţii otomane şi a protecloratului ţarist; unirea principatelor într-un regat al Daciei; alegerea unui domn ereditar.

Al doilea act, intitulat Osăbitul act de numire a suveranului românilor, era un proiect de constituţie. Forma de guvernământ propusă era monarhia constituţională bazată pe principiul separării puterilor în stat şi pe respectarea drepturilor şi libertăţior cetăţeneşti.

 Înapoi la Cuprins

Proiectele pașoptiste:

REVOLUŢIA DE LA 1848

Revoluţia din Moldova

Pe 27 martie 1848, la hotelul „Petersburg” din Iaşi are loc adunarea revoluţionarilor care protestează faşă de politica autoritară a domnitorului Mihail Sturdza. Se creează un Comitet condus de V. Alecsandri care redactează programul „Petiţia Proclamaţie”. Documentul cuprindea 35 de articole şi avea caracter moderat:

  • alegerea unei noi adunări obşteşti,
  • “Sfânta pazire a Regulamentului Organic”
  • formarea unei gărzi civice,
  • “Grabnica îmbunătăţirea a stării locuitorilor săteni”.
  • Reforma şcolară

Cei mai importanţi revoluţionari moldoveni au fost: V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza.

Domnul Mihail Sturdza, care avea o orietare pro-rusă, arestează o parte din revoluţionari, alţii reuşind să fugă, iar mişcarea revoluţionară este înfrântă.

În luna mai 1848, revoluţionarii din Moldova, retraşi în Transilvania, elaborează programul „Principiile noastre pentru reformarea patriei”, care prevedea:

  • împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire,
  • unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat independent românesc("unirea Moldovei si Valahiei intr-un stat neatârnat românesc")

Tot in exil, dar la Cernauti, Mihail Kogalniceanu elaboreaza Dorințele partidei naționale in Moldova, in august 1848  care se cerea:

  • unirea Principatelor ( unirea considerată "cheia boltii fără de care s-ar prabuşi tot edificiul national" ).
  • emanciparea şi împroprietarirea ţăranilor clacaşi cu despagubire.
  • Secularizarea averilor mănăstireşti
  • Libertatea tiparului
  • Instrucţie egală şi gratuită.

 

-Revoluţia de la 1989-

 -schemă-

Anul 1989 a marcat prăbuşirea regimurilor comuniste din întreaga Europă centrală şi de SE. Acest fapt s-a datorat politicii de reformare şi înnoire promovată de liderul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov după 1985.


Sub raportul politicii interne, românii nu mai suportau lipsa alimentelor, medicamentelor şi drepturilor şi libertăţilor democratice.
Revoluţia română izbucneşte la Timişoara în 16-17 decembrie 1989, continuă la Bucureşti în 21, 22 Decembrie soldându-se cu înlăturarea clanului Ceauşescu şi a comunismului. Câteva zile mai târziu, soţii
Ceauşescu sunt judecaţi şi executaţi la Târgovişte în ziua de Crăciun.


S-au format două organisme de conducere: Consiliul Frontului Salvării Naţionale şi un guvern provizoriu care urmau să conducă ţara până la noile alegeri.
Acestea au avut loc în 20 mai 1990 şi au fost câştigate de Ion Iliescu şi FSL. Au urmat alte măsuri cu caracter democratic precum:
• Reînfiinţarea vechilor partide PNL şi PNŢ
• Elaborarea unei noi constituţii în 1991 aprobată prin referendum -copia modelul celei din 1923


Din punct de vedere economic a urmat un proces complex de trecere de la economia centralizată la cea capitalistă ce a presupus un amplu program de privatizare. Democraţia în România astfel s-a maturizat prin organizarea unor alegeri libere
• 1992 – Ion Iliescu
• 1996 – Emil Constantinescu
• 2000 – Ion Iliescu
• 2004 – Traian Băsescu

• 2009 – Traian Băsescu

•2014 Klaus Iohannis


În această perioadă au funcţionat şi o serie de asociaţii non-guvernamentale ce reprezentau societatea civilă precum “Societatea Timişoara” sau “Alianţa civică”.


În concluzie….România a revenit la valorile democraţiei şi la cele ale Europei unite.

  Înapoi la Cuprins

 

Începuturile vieţii politice moderne în România

A.Viaţa politică între 1866 – 1871

-s-a caracterizat prin instabilitate guvernamentală (10 guverne)

Cauze:

  • - lipsa partidelor politice
  • - rivalitatea dintre conservatori şi burghezie
  • -neconcordanţa dintre Constituţia prea liberală şi starea de înapoiere a societăţii româneşti

1871 – revolta antidinastică – („Republica de la Ploieşti”)

Carol se gândeşte să abdice, dar guvernul conservator restabileşte ordinea în ţară.

B. Partide politice

 

Partidul Liberal (PNL)

Partidul Conservator

Creat

1875

1880 (1871 – neoficial)

Lideri

I.C. Brătianu

Lascăr Catargiu

 

D.A. Sturdza

P.P. Carp

 

 

Titu Maiorescu

Lozincă

„Prin noi înşine”

„Politica paşilor mărunţi”

Principii politice 

- reforma agrară

- modernizarea treptată a societăţii

 

- reforma electorală

pentru a păstra tradiţiile

 

- modernizarea rapidă a societăţii

- păstrarea marii proprietăţi funciare

 

româneşti (în special industria)

 

Reprezentanți 

- burghezia financiară, comercială, industrială

- marii proprietari de pământ

Elemente de modernizare a statului:

  • -1867- este adoptat leul ca monedă națională
  • -1880- se înființează Banca Națională a României
  • -1895 – Legea minelor proclamă dreptul statului asupra resurselor subsolului, cu excepția petrolului și permite străinilor deținerea de proprietăți funciare
  • -1895 - regele Carol I introduce principiul ,,rotativei guvernamentale”= alternanța la putere a celor două partide

 Înapoi la Cuprins

 


  • Teste de antrenament

Ministerul Educației și Cercetării (MEC), prin Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație (CNPEE), a pus la dispoziția elevilor, săptămânal, teste de antrenament pentru pregătirea susținerii a Examenului de bacalaureat național. Aceste teste sunt elaborate de specialiștii CNPEE în concordanță cu noile programe aprobate prin ordin al ministrului educației, adică fără materia semestrului al II-lea.

♦ ISTORIE TESTE DE ANTRENAMENT

 Test 01 → Barem

 Test 02 → Barem

 Test 03 → Barem

 Test 04 → Barem

 Test 05  Barem

 Test 06  Barem

 Test 07  Barem

 Test 08  Barem 

 Test 09 → Barem 

 Test 10 → Barem

 Test 11 → Barem 

 Test 12 → Barem 

 Test 13 → Barem 

 Test 14 → Barem 

 Test 15 → Barem

 Test 16 → Barem

 Test 17 → Barem

 Test 18 → Barem

 Test 19 → Barem

 Test 20 → Barem

 ↑Înapoi la Cuprins

Alte Lectii din istorie