Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice

Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Examenul de bacalaureat național 2016

Proba E. c)

Istorie

Varianta 8

Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaţională - profil artistic, toate specializările; - profil sportiv, toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar; - profil teologic, toate specializările.

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.

SUBIECTUL I(30 de puncte)

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Dorinţele Divanurilor ad-hoc nu au fost decât parţial îndeplinite. Turcia, Austria şi Anglia erau împotriva constituirii unui stat român: Istanbulul şi Londra, interesate în păstrarea integrităţii Imperiului otoman, îl considerau un pas al moldo-muntenilor spre independenţă, iar Viena se temea de reacţia românilor din Imperiul austriac. Conferința de la Paris (1858) a hotărât ca Principatele să rămână entităţi politice separate, avându-şi fiecare domnul şi adunarea sa, dar să se numească Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, singurele instituţii comune fiind Curtea de Casaţie şi o Comisie Centrală, cu sediul la Focşani, pentru elaborarea legilor de interes comun.

Opoziţiei marilor puteri europene, românii din Principate le-au răspuns cu un act de mare abilitate politică. Întrucât Convenţia de la Paris nu interzicea explicit alegerea aceleiaşi persoane ca domn în ambele Principate, unioniştii l-au ales pe colonelul Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei (5 ianuarie 1859), iar apoi şi al Ţării Româneşti (24 ianuarie 1859). Dubla alegere a lui Cuza a avut o dublă semnificaţie: mai întâi, ea a fost manifestarea a ceea ce N. Iorga a numit «sistemul faptului împlinit, acest element de originalitate, creat de români»; în al doilea rând, ea a pus temeliile statului

B. „Dubla alegere a lui Cuza a avut parte de ecouri diferite din partea puterilor garante, întrucât a ridicat din nou aceleaşi probleme ce întunecaseră procesul de redactare a Convenţiei de la Paris (1858). La Viena, acţiunile adunărilor din Moldova şi din Ţara Românească au fost denunţate ca revoluţionare, pentru că oficialităţile austriece continuau să privească orice formă de unire ca un obstacol în calea pătrunderii politice şi economice la Dunărea de Jos şi ca o încurajare a presupuselor tendinţe centrifuge printre românii din Transilvania şi Bucovina. Acestea au preconizat chiar o intervenţie militară. Franţa, pe de altă parte, a rămas neclintită în sprijinul unirii. Scopul lui Napoleon al III-lea era să extindă influenţa franceză într-o ţară de cultură romanică, influenţă care-i putea servi la împiedicarea accesului Rusiei la Marea Mediterană şi la abaterea intereselor Austriei în altă parte. Rusia sprijinea unirea ca un mijloc de a slăbi Austria şi Prusia, dar, în special, ca o posibilitate de a stabili relaţii mai strânse cu Franţa. Sardinia şi Prusia erau dispuse să aprobe unirea fie şi numai pentru a-şi promova propriile ambiţii în Italia şi, respectiv, Germania. Marea Britanie oscila. [...] Toate puterile au convenit până la urmă să se întâlnească la Paris, pentru a lua în discuţie reacţia faţă de faptul împlinit românesc.”

3.Menţionaţi cele două Principate Române la care se referă atât sursa A, cât și sursa B.

6 puncte

4.Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că acțiunile unioniștilor

5.Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul

6.Prezentaţi câte o acţiune din politica internă, respectiv din relațiile internaționale desfășurate în a

7.Menţionaţi o constantă în desfășurarea faptelor istorice la care participă România la

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Maramureșul era un ținut românesc din nordul Transilvaniei, vecin cu Moldova, aflat pe cale de a fi integrat în Regatul Ungar, organizat […] sub forma unui voievodat. Instituțiile românești de aici mai funcționau încă. Astfel, adunarea tuturor cnezilor țării – feudalii români locali – se întrunea periodic, spre a rezolva probleme curente și spre a alege voievodul. […]

Influența ungară la est de Carpați era în pericol, datorită nemulțumirilor și revoltelor românilor și datorită presiunilor Poloniei […]. Atunci, regele ungar, a ales dintre românii maramureșeni […] pe un cneaz local înnobilat numit Dragoș, pe care l-a trimis în Moldova […] spre a-i atrage pe localnici și a conduce acea țară în numele suveranului ungar. Dragoș, de aceeași etnie cu localnicii, a fost acceptat ca voievod într-o regiune din Moldova […]. Totuși, românii de acolo erau nemulțumiți de dominația ungară […]. De această situație a profitat un alt român din Maramureș, numit Bogdan. El fusese voievodul țării, cu alte cuvinte, conducătorul Maramureșului, dar făcea parte din gruparea nemulțumită de dominația ungară. Bogdan s-a răzvrătit în Maramureș, unde a rezistat vreo două decenii (1342-1362), după care, cu o ceată de o sută până la două sute de cnezi credincioși, a trecut munții în Moldova. Aici, el […] i-a alungat pe urmașii și rudele lui Dragoș și a proclamat Moldova independentă de Ungaria. În acest fel, lua naștere al doilea stat românesc de sine stătător […]. Regele ungar, fiul celui învins de Basarab la Posada, a trimis prin 1365 o oaste contra lui Bogdan, dar românul a ieșit învingător, consolidând statutul internațional al țării sale. Bogdan a fost recunoscut drept «mare voievod» și de către alți conducători locali, iar un urmaș al său, Roman I, după 1390, se intitula domn și «marele singur stăpânitor» al țării Moldovei «de la munți până la țărmul mării».”

4.Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la instituția feudalilor români. 6 puncte

5.Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la acțiunile lui Bogdan, susţinându-l

6.Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia românii se implică prin acțiuni diplomatice în relațiile internaționale din secolul al XV-lea. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)

4 puncte

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția României postbelice, având în vedere:

-menţionarea a două cauze ale adoptării Constituției din 1948;

-precizarea constituției din perioada stalinismului adoptată în România, în a doua jumătate a secolului al XX-lea și menționarea a două caracteristici ale acesteia;

-prezentarea unei trăsături a constituției adoptate în perioada național-comunismului;

-formularea unui punct de vedere referitor la evoluția României la sfârșitul secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice

Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Examenul de bacalaureat național 2016

Proba E. c)

Istorie

BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

Varianta 8

Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaţională - profil artistic, toate specializările; - profil sportiv, toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar; - profil teologic, toate specializările.

Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor.

Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem.

Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total obținut pentru lucrare.

1.2 puncte pentru numirea oricărei puteri garante precizate în sursa B

2.2 puncte pentru precizarea, din sursa A, a oricărei informații referitoare la Conferința de la Paris

3.câte 3 puncte pentru menţionarea fiecăruia dintre cele două Principate Române, la care se

4.3 puncte pentru scrierea, pe foaia de examen, a literei A, corespunzătoare sursei care susţine că acțiunile unioniștilor au dus la întemeierea statului român modern

5.7 puncte pentru scrierea oricărei relații cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect)

6.câte 1 punct pentru menţionarea fiecărei acţiuni din politica internă, respectiv din relațiile

internaționale desfășurate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea pentru dezvoltarea statului

7.4 puncte pentru menţionarea oricărei constante în desfășurarea faptelor istorice la care participă România la începutul secolului al XX-lea, în cadrul relațiilor internaționale

1.2 puncte pentru numirea cneazului „înnobilatˮ precizat în sursa dată

2.2 puncte pentru precizarea secolului la care se referă sursa dată

3.câte 3 puncte pentru menţionarea oricăror două spații istorice la care se referă sursa dată

(3px2=6p)

4.câte 3 puncte pentru menţionarea, din sursa dată, a oricăror două informaţii referitoare la

5.4 puncte pentru formularea, pe baza sursei date, a oricărui punct de vedere referitor la

acțiunile lui Bogdan

câte 3 puncte pentru selectarea, din sursa dată, a oricăror două informaţii care susţin punctul

6.4 puncte pentru argumentarea afirmaţiei date prin prezentarea oricărui fapt istoric relevant și prin utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea (deoarece, pentru că etc.) şi concluzia (aşadar, ca urmare etc.)

-câte 3 puncte pentru menţionarea oricăror două cauze ale adoptării Constituției din 1948

(3px2=6p)

-2 puncte pentru precizarea constituției din perioada stalinismului adoptată în România, în a doua jumătate a secolului al XX-lea

câte 3 puncte pentru menţionarea oricăror două caracteristici ale constituției precizate

(3px2=6p)

-2 puncte pentru menţionarea oricărei trăsături a constituției adoptate în perioada național-comunismului

3 puncte pentru prezentarea trăsăturii menţionate, prin evidenţierea relaţiei istorice de cauzalitate şi utilizarea unui exemplu

1 punct pentru utilizarea doar a unui exemplu referitor la trăsătura menţionată

-1 punct pentru formularea oricărui punct de vedere referitor la evoluția României la sfârșitul secolului al XX-lea

4 puncte pentru susținerea punctului de vedere formulat printr-un argument istoric – prezentarea oricărui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea (deoarece, pentru că etc.) şi concluzia (aşadar, ca urmare etc.)

Ordonarea şi exprimarea ideilor menţionate – 6 puncte distribuite astfel:

-2 puncte pentru utilizarea limbajului istoric adecvat

1punct pentru utilizarea parţială a limbajului istoric adecvat

-1 punct pentru structurarea eseului (introducere - cuprins - concluzie)

-2 puncte pentru respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice

1punct pentru respectarea parţială a succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice

-1 punct pentru respectarea limitei de spaţiu