Curent literar- reprezintă o grupare largă de scriitori şi opere, care se înrudesc substanţial prin numeroase trăsături comune de ordin ideologic şi artistic, prin preferinţa pentru o anumită tematică şi prin modalităţi stilistice distincte.
Curente literare:
- clasicismul, romantismul, simbolismul, expresionismul, parnasianismul, realismul, naturalismul, dadaismul etc.
Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa, în a doua jumătate a secolului al XIX –lea, ca reacţie împotriva poeziei prea retorice a romanticilor, precum şi ca reacţie la poezia rece a parnasienilor.
Simbolismul românesc este influenţat de cel francez.
Apare ca atitudine împotriva epigonismului eminescian şi a sămănătorismului. Îsi trage sevele din poezia eminesciană, care a cultivat sugestia, simbolul, muzicalitatea, ambiguitatea, sinestezia, corespondenţele (poezia Numai poetul...).
Poezia simbolistă românească este o poezie citadină, în opoziţie cu temele cultivate de creaţia sămănătoristă.
Cel mai reprezentativ poet simbolist de la noi este George Bacovia.
Reperele lumii bacoviene sunt: cerul de plumb, ploaia, noroiul, parcurile, frunzele, singurătatea, boala, monotonia, obsesia şi spleen-ul.
Culorile preferate bacoviene sunt: albul, negru, violetul, negrul şi galbenul.
Sonoritatea bacoviană este de un tip aparte. Poemele bacoviene sunt pline de o invazie de vaiete, plânsete şi şoapte.
Instrumentele preferate:
clavirul, acordeonul, flautul, chitara, fanfara, clopotul, urletul de câine, strigătul de cucuvea, ţârâitul de greier, tusea, plânsetul, chiotele, bocetele, claxoanele,
ţipetele de tren.
Decorul bacovian surprinde o lume a a lucrurilor, obiectele sunt purtătoare de mesaje: piaţa, strada, parcul, periferia, cimitirul.
Tehnici simboliste:
- simbolul;
- sugestia;
- corespondenţele; sinestezia;
- muzicalitatea;
- versul liber.
Teme:
- condiţia poetului;
- natura, iubirea;
- starea de nevroză;
- moartea;
- evadarea;
- claustrarea;
Motive: singurătatea, melancolia, spleen-ul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul.