O scrisoare pierdută, de I. L. Caragiale

Comicul de limbaj este o trăsătură de bază a comediilor lui Caragiale şi o modalitate fundamentală de a caracteriza personajele. În literatura caragialiană, limbajul personajelor este «stilul» lor, felul lor de a fi.
Comicul de limbaj este provocat de:
- prezenţa numeroaselor greşeli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lipsă de instrucţie: famelie, renumeraţie, andrisant, plebicist (familie, remuneraţie, adresant, plebiscit).
- încalcarea regulilor gramaticale şi a logicii
- contradicţia în termeni: «După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.»
- asociaţii incompatibile: «Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.»
- nonsensul: «... ori să se revizuiască, primesc ! dar să nu se schimbe nimica...»
- ticuri verbale:
- Ghiţă Pristanda: curat murdar, curat constituţional;
- Trahanache: aveţi puţintică răbdare;
TRAHANACHE:
- un personaj ticăit, ramolit, incapabil să ia o decizie imediată, gândire rudimentară;
- întârzierea în reacţii este mascată de un tic verbal: “ai puţintică răbdare”;
- îşi însuseste formulele tipice politicianului: “stimabile”, “onorabile”;
TIPĂTESCU:
- capabil de ironie;
- exprimarea lui este mai corectă decât a celorlalţi de unde rezultă un anumit nivel intelectual.
NAE CATAVENCU
- moto-ul lui este: “Scopul scuză mijloacele”, pe care-l atribuie în mod eronat altcuiva, evideţiind lipsa de cultură, ca şi citatele latineşti stâlcite: “oneste bibere”;
- este orgolios, considerând că are dreptul să fie deputat;
- discursul lui Caţavencu exprimă caracterul său: frazele bombastice, sforăitoare, lipsite de conţinut, cuprinzând nonsensuri; personajul este comic prin discrepanţa între atitudinea patriotică şi stupiditatea frazelor; frecventele erori gramaticale arată esenţa sa (incultura);
FARFURIDI ŞI BRÂNZOVENESCU:
- lipsa de cultură şi inteligenţa – cei doi reprezintă tipul prostului (Farfuridi – tipul prostului orgolios şi fudul);
- discursul său este incoerent, bălbâit, o mostră de text cuprinzând toate sursele comicului de limbaj la Caragiale;
PRISTANDA:
- incultura şi automatisme verbale: “curat murdar”, “curat constituţional” (în final – sens peiorativ, aşezând sub semnul satirei desfăşurarea alegerilor);
- are un limbaj comic prin incorectitudinea lui, prin deformarea cuvintelor: “renumeraţie”, “famelie”, “bampir”, “momental”;
AGAMEMNON DANDANACHE:
- este comic, fiind peltic şi sâsâit;
este ramolit, caracterizându-se prin ticuri verbale şi automatisme: “tilinc, tilinc”, hodoronc-tronc”, “zdronca, zdronca”



Înapoi la rezolvari