Riga Crypto si lapona Enigel, de Ion Barbu
Poezia a apărut în vol. Joc secund (1930).
Poezia modernă barbiană are următoarele caracteristici:
- O trăsătură importantă a textului este muzicalitatea.
Poezia este o baladă cultă, prezentând elemente ale acesteia: un fir epic, prezenţa
dialogului, a personajelor. Are menirea de a încifra o experienţă, este o cântare iniţiatică.
Balada mai este numită şi cântec bătrânesc de nuntă. Tehnica folosită de poet este cea a
povestirii în ramă sau a povestirii în povestire. Povestea de dragoste neîmplinită a celor
două personaje este inserată în cadrul poveştii de iubire împlinite. Sunt două poveşti de
iubire. Menestrelul (trubadurul) este rugat să cânte o poveste de iubire, celebră. Primele
două catrene reprezintă rama. Spunerea cântecului presupune un anumit ritual, un spaţiu
izolat.
- Poezia cuprinde 2 simboluri antonimice:
Cele două personaje aparţin unor lumi diferite: Riga Crypto regnului vegetal, iar lapona
Enigel regnului uman. Poezia este o demonstraţie a ideii că nu este posibilă nuntirea unor
lumi diferite şi cu aspiraţii variate.
Poetul îşi alege personajele aparţinând unor regnuri diferite pentru a sugera
imposibilitatea dragostei lor şi totodată antiteza dintre cele două lumi.
Balada este o demonstraţie a ideii că raţiunea triumfă în final asupra iraţionalului.
Soarele simbolizează viaţa raţională, conştientă, stăpânită de un ideal înalt. Setea după
soare a laponei Enigel nu este altceva decât setea după ideal a omului.
Umbra simbolizează instinctul, obscuritatea din om.
Cele două personaje pot reprezenta dualitatea umană, o jumătate apolinică şi una
dionisiacă.
- Poezia lui Barbu tinde spre esenţe. Preferă să pună în centrul ei
problemele esenţiale şi nu cele care te exprimă pe tine (obiectivitate, impersonalizare).
Poezia se vrea a fi «un mod impersonal al Lirei.»-obiectivă şi muzicală
- Poezia se înscrie în lirismul obiectiv = un discurs liric prin care poetul îşi
exprimă sentimentele prin intermediul unor măşti sau al unor personaje lirice
(lirismul măştilor – poetul nu-şi exprimă în mod direct sentimentele, ci prin
intermediul unor măşti străine; în cazul poeziei de mai sus, Barbu vorbeşte şi sub
masca laponei Enigel şi sub cea a lui Riga Crypto; eroii sunt voci ale poetului).