33. Evidenţiază elementele de compoziţie dintr-un text poetic studiat,aparţinând lui Lucian Blaga (la alegere, două dintre următoarele: titlu, incipit,secvenţe poetice, elemente de recurenţă - motiv poetic, laitmotiv, relaţii de opoziţie şi de simetrie).

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Balga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se afla in fruntea volumului de debut
“Poemele luminii” din 1919. Poezia apare ca o scurtã confesiune în care Blaga vorbeste
de atitudinea lui fatã de tainele universale, optând cu fermitate nu pentru cunoasterea lor
pe cale rationalã, ci pentru potentarea lor prin contemplarea nemijlocitã a formelor
concrete sub care se înfãtiseazã. Conduita aceasta reliefeazã nu atât opozitia filozoficã
între rationalism si irationalism, cât o diferentã între gândirea rationalã si gândirea
poeticã, aceasta din urmã creatore de metafore, adicã de imagini în care se intuieste
simultan existenta a douã planuri diferite în ordinea lucrurilor, unul concret si altul
abstract.
Titlul: Este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice.
Verbul la forma negativa „nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip rational si
optiunea pentru cunoasterea luciderica/poetica. Metafora „corola de minuni a lumii”,
imagine a perfectiunii prin ideea de cerc, semnifica misterele universale.
Relatii de opozitie:
Mãrturisirea eului liric se organizeazã în jurul unor opozitii mereu amplificate: eu
- altii; lumina mea - lumina altora; corola de minuni a lumii - flori, ochi, buze ori
morminte. Toti termenii au un sens figurat: pronumele personal eu-de altfel, cuvântul
cheie al poeziei, prin repetitia lui obsedantã - semnificã pe poet, lumina mea semnificã
gândirea poeticã, lumina altora-gândirea logicã, corola de minuni - misterele universale,
flori, oclui, buze, morminte - înfãtisãrile concrete ale misterelor.Structura antiteticã
marcatã prin termenii principali este adâncitã prin distributia verbelor. În propozitiile în
care subiectul este “eu” verbele predicate sunt: nu strivesc, nu ucid, nu sugrum ci sporesc,
îmbogãtesc, iubesc. Pentru lumina altora existã un singur verb predicativ: Sugrumã, dar
prin asociatii subîntelese i se pot atasa si altele: striveste, ucide, nu sporeste, nu
îmbogãteste, nu iubeste.
Cunoasterea logicã “reduce numeric misterele” prin “determinarea lor conceptualã “ le
sugrumã vraja, adicã farmecul concret, individual, prin abstractizare. Cunoasterea
poeticã, dimpotrivã conservã fiorul concret al necunoscutului, ba chiar îl sporeste,
proiectând “în misterele lumii un înteles, un rost si valori” noi, care apartin poeziei.