Plumb, de George Bacovia
A aparut în fruntea volumului Plumb în 1916. Este considerata o capodopera a
creatiei bacoviene si o culme a simbolismului românesc.
Poezia este alcatuita din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitatii:
realitatea exterioara, alcatuita din „cimitir”, „cavoul”, simboluri ale unei univers rece,
ostil, care îl împinge pe poet la izolare si disperare si realitatea interioara, sufleteasca,
deprimanta pentru care nici iubirea invocata cu disperare nu este o sansa de salvare.
Cuvântul cheie al întregii poezii este “plumb” care devine metaforã - simbol si
care este repetat de trei ori, numãr fatidic în fiecare catren. Repetitia acestui cuvânt
sugereazã o atmosferã macabrã de cavou. În acest mediu, sentimentul iubirii înseamnã
“întoarcere spre apus” cum spune poetul Lucian Blaga, adicã moartea: “Dormea întors
amorul meu de plumb,/… pe flori de plumb.” În aceste condiþii poetul nu se poate
redresa, nu se poate înalta .
Mijloacele artistice ale poeziei sunt simbolul („plumbul”), metaforele(”Stam
singur in cavou”) si personificãrile (“Dormeau adânc sicriile de plumb”). Remarcãm
folosirea verbelor la imperfect: “dormeau”, “stau” care sugereazã acea atmosferã de
dezolare, o actiune trecutã dar neterminatã, în continuã desfãurare încã.
La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeaza ideea de
alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugereaza persistenta
atmosferei deprimante. Repetitia conjunctiei „si” amplifica atmosfera macabra: „Si flori
de plumb si funerar vestmânt - / …si era vânt… / Si scârtâiau coroanele… si-am început
sa-l strig… si era frig… si-i atârnau aripile de plumb….” Epitetele „adânc”, „întors”,
„funerar”, „singur”, contribuie la realizarea unei nelinisti metafizice. Frecventa
consoanelor m, b, v, l, sugereaza foarte bine plânsetul, vaietul, ca ecou al atmosferei
insuportabile. La nivelul prozodic se constata folosirea iambului.
Poezia este simbolista prin corespondentele dintre lumea exterioara si lumea
interioara, prin sugestie, sentimentul de impietrire si apasare sufleteasca fiind doar
sugerat prin intermediul simbolului si prin muzicaliatea versurilor, data de repetitia
obsedanta a cuvantului „plumb”.