Sara pe deal
Imaginar poetic
'Sara pe deal' este poemul dorului de dragoste, al visului pur, pe care-l
imagineaza tanarul, aspirant la ideal. Manat de sentimente puternice, el isi traieste
iubirea din vis si descopera armonia sufletelor si frumusetea universului. Aceste
valori supreme devin echivalente cu viata insasi:
'...Astfel de noapte bogata / Cine pe ea n-ar da viata lui toata ?'
Poezia este o idila cu puternice note de pastel in care se realizeaza (prin
organizarea compozitionala) un deplin echilibru intre planul erotic si cel natural. Cele
doua planuri (spatial si afectiv) se inscriu intr-o miscare ascendenta, bazata pe
paralelismul dintre om si natura. In acelasi timp planul erotic se amplifica treptat, in
timp ce, o data cu inserarea, peisajul se estompeaza. Asistam astfel la un transfer
metaforic intre planul natural si cel uman, potentand ideea ca poezia exprima aspiratia
spre iubire, iar momentul evocat este cel al asteptarii, al drumului spre fericire.
Punctul culminant al trairii emotionale si momentul contopirii pastelului cu idila, il
constitue versurile: 'Clopotul vechi imple cu glasul lui sara / Sufletul meu arde-n
iubire ca para".
Relatia intre cele doua planuri dezvaluie nu numai plasticitatea nebanuita a
imaginilor vizuale si acustice, dar mai ales originalitatea viziunii eminesciene privind
reflectarea din perspectiva lumii interioare a lumii obiective, de afara.
Imaginile pe care le construieste Eminescu sunt vizuale si auditive.
Imaginile vizuale sunt: dealul, turmele, salcamul, luna, stelele. Pastelul inserarii,
perceput vizual, dar mai ales acustic, aduce elemente specifice plaiurilor mioritice.
Sugestia de atemporalitate si arhaic este sustinuta de epitetele adjectivale: 'vechi' si
'bogat', dar si prin impresia de generalitate conferita de pluralul substantivelor:
'casele', 'fluiere'. 'Sara', 'satul' apar la singular cu functia de a uniciza spatiul. Tabloul
este lucrat monocrom, sugerand doar zone de umbra si lumina. Imaginile auditive,
dominante, cresc tensiunea emotionala. Sunetele, cu o intensitate redusa, accentueaza
tacere generala. Ele sunt melodioase si melancolice („buciumul suna cu jale”, „apele
plang”, „fluiere murmura-n stana”), familiare („scartaie-n vant cumpana de la
fantana”, „toaca rasuna mai tare”) sau difuze („clopotul vechi umple cu glasul lui
sara”).
Versificatia
Versul are 12 silabe, iar ritmul este: un coriamb, doi dactili si un troheu. Rima
este imperecheata si produce o catifelare a tonului final. Versul eminescian este
deosebit de muzical.