Baltagul, de Mihail Sadoveanu (1930)
Structură şi rezumat –
Romanul conţine trei părţi:
a. pregătirile pentru drum ale Vitoriei Lipan;
b. parcurgerea traseului iniţiatic;
c. Răzbunarea Vitoriei.
Romanul se deschide cu o legendă despre Dumnezeu, care, când a alcătuit lumea a
dat fiecărui neam câte un semn:
- ţiganului i-a dat cetera;
- neamţului şurubul;
- turcului să aibă putere asupra altora cu sabia;
- sârbului sapa;
- muntenilor nu a mai avut ce să le dea şi le-a dat inimă uşoară şi femei iubareţe şi
frumoase.
După aceasta începe prezentarea familiei Vitoriei Lipan.
Firul epic al romanului este dinamic, deoarece urmăreşte drumul pe care îl parcurge
Vitoria pentru descoperirea soţului său.
Înainte de a pleca la drum, Vitoria merge la părintele Dănilă ca să-i citească slujbele
şi apelează la baba Maranda, vrăjitoarea satului. Ţine post negru 12 vineri, se închină la
icoana Sf. Ana, de la mănăstirea Bistriţa. Face pregătirile pentru drum, vinde produsele,
lasă gospodăria în seama lui Mitrea, o duce pe Minodora la mănăstire. Lui Gheorghiţă i
se dă un baltag care este sfinţit.
Vitoria porneşte la drum călăuzită de sentimentul datoriei faţă de soţ şi faţă de
tradiţie.
Drumul reprezintă un traseu iniţiatic, punându-se în antiteză două mentalităţi: cea
tradiţional – arhaică reprezentată de satul de munte, şi cea modernă, faţă de care Vitoria
manifestă respingere, dispreţ şi neîncredere. Cu o oarecare teamă şi sub imperiul
emoţiilor, Vitoria urmează traseul parcurs de Nechifor, poposind pe la hanuri şi întrebând
despre soţul său.
Când ajung la Bicaz, Vitoria şi Gheorghiţă poposesc la hanul lui Donea. Hangiul îl
cunoştea pe Nechifor despre care afirmă că era « om vrednic şi fudul” şi avea cal bun.
Următorul popas este la Călugăreni, unde Vitoria discută cu soţia lui David de la care
află că Nechifor trecuse pe aici. De la domnul David află că Nechifor avea asupra lui
mulţi bani, hangiul îşi manifestă supărarea că oierul avea obiceiul de a porni noaptea la
drum. Tot în această localitate, Gheorghiţă află legenda despre Piatra Teiului. Legenda
spune cum că într-o noapte diavolul ar fi rupt o piatră din vârful Ceahlăului şi a vrut s-o
lepede de-a curmezişul Bistriţei, să oprească apele şi să înece cuprinsul. Dar cum o ducea
în zbor, l-a apucat cântarea cea din urmă a cocoşilor şi a lepădat-o fugind în pustie.
La Fărcaşa, cei doi călători stau de vorbă cu potcovarul Pricop, care le relatează
despre Nechifor că era om curajos şi pleca la drum asupra nopţii.
La Borca devin martorii unui botez. Vitoria dăruieşte un capăt de zahăr mamei şi bani
pruncului.
În locul numit La Cruci întâlnesc un alai de nuntă. Vitoria face o frumoasă urare
miresei, cinsteşte cu nuntaşii, dar se scuză că nu poate participa la acest eveniment,
deoarece o aşteaptă un drum lung, şi greu pentru a-şi găsi bărbatul.
La Dorna cei doi află că Nechifor a cumpărat 300 de oi, iar apoi a plecat însoţit de alţi
doi oieri.
La Suha sunt găzduiţi de cârciumarul Iorgu Vasiliu de la care află că muntele a fost
trecut doar de doi ciobani, dintre care cel cu căciulă brumărie (Nechifor) dispăruse. Un
loc important în desfăşurarea acţiunii îl constituie descoperirea câinelui Lupu. Lupu o
recunoaşte pe Vitoria şi tot el o duce pe Vitoria în prăpastia de la Crucea Talienilor unde
erau osemintele lui Nechifor. Iniţierea lui Gheorghiţă se face când coboară în prăpastie şişi
priveghează tatăl.
Vitoria îşi înhumează soţul după datină, tocmeşte bocitoare şi face un parastas la care
îi cheamă pe ucigaşii soţului ei: Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Cei doi ucigaşi se
deconspiră în urma vorbelor insinuante ale Vitoriei. Calistrat Bogza este lovit în frunte cu
baltagul de către Gheorghiţă şi este muşcat mortal de câinele Lupu, iar Ilie Cuţui este luat
de autorităţi.


Înapoi la rezolvari