Otilia este fiica celei de-a doua soţii a lui Giurgiuveanu.
Este o figură centrală a romanului, care te cucereşte, dar te şi revoltă.
Caracterul ei se bazează pe elemente contradictorii: amestecul de inocen
ţă şi maturitate; amestec de iubire şi de raţiune; iubeşte pe Felix, dar se căsătoreşte cu Pascalopol; inteligentă, dar dispreţuind inteligenţa feminină.
a. Caracterizare directă făcută de narator: „Faţa măslinie, nas mic, ochi albaştri…”; copilăroasă, dar în acelaşi timp, „cu o stăpânire desăvârşită de femeie”.
b. Caracterizare directă făcută de către personaje prin tehnica reflectării poliedrice (a pluriperspectivismului):
- Felix o consideră pe Otilia foarte frumoasă, cultă, talentată.
- Pascalopol vede în ea aceleaşi calităţi.
- Costache o crede încă un copil, spunându-i „fe-fetiţa mea”.
- Aglae o consideră vicleană şi interesată de moştenirea lui Costache.`
c. Caracterizare directă (autocaracterizare):
- „eu sunt o zăpăcită, nu ştiu ce vreau”- desi faptele ei demonstreaza contrariul d. Caracterizare indirectă: rezultă din fapte:
1. e altruistă, grijulie faţă de cei apropiaţi (nu vrea să stea în calea carierei lui Felix);
2. poartă o mască, dincolo de care nu poate să treacă nimeni. De aceea, devine o enigmă.
3. se comportă ca un om liber, care nu ţine cont de nici o regulă exterioară.
e.Din mediul în care locuieşte personajul
- camera Otiliei, cu varietatea de lucruri din ea, reflectă caracterul contradictoriu, amestecul de copilărie şi feminitate, dar şi o oarecare instabilitate în comportament, trecând cu uşurinţă de la o stare la alta.


Înapoi la rezolvări