Moara cu noroc, de Ioan Slavici
Tema o reprezintă dezumanizarea provocată de patima banului, prezentând societatea românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvăluie procesul de parvenire a individului; prezintă efectele dramatice ale inadaptării; descoperă complexitatea sufletelor simple: hangiii; printre stările analizate în nuvela psihologică se află: obsesia, frica, alienarea, erosul.
Ioan Slavici este un portretist prin excelenţă. Ca prozator realist nu insistă asupra trăsăturilor fizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gândire şi de comportament. Fizionomia personajelor şi anumite particularităţi ale acestora ilustrează trăsături ale personajelor, anumite conflicte sufleteşti.
Lică este un personaj malefic, demonic, secundar. El este singurul personaj care nu evoluează, ci are o construcţie liniară (este plat).
a. Caracterizare directă făcută de narator
- portretul fizic este detaliat şi anticipează portretul moral: “om cam de 36 de ani, cu ochi mici şi verzi, cu sprâncene dese şi împreunate la mijloc. Aceste trăsături sugerează răutatea şi demonismul personajului”.
Încă de la intrarea în scenă Lică se comportă ca un stăpân peste oameni şi locuri. Inteligent, fin cunoscător al psihologiei umane, el se conduce după un cod moral propriu, în afara legilor şi a statului.
b. Caracterizare directă făcută de personaje:
- Ana simte că Lică este «oarecum fioros» şi îşi previne soţul că are de a face cu un «om rău şi primejdios».
- Ghiţă îi spune: «tu nu eşti om Lică, ci diavol.»
c. Caracterizarea indirectă rezultă din faptele sale. Armele lui Lică sunt şantajul şi hoţia. Are plăcerea de a ucide cu o satisfacţie demonică. Sfârşitul lui are loc într-o noapte de Paşti, în urma tentaţiei de a se refugia într-o biserică părăsită. Acum înţelege că este pedepsit pentru fărădelegile lui: “M-a ajuns mânia lui Dumnezeu.” Urmărit de Pintea, eroul se sinucide, sfărâmându-şi capul de trunchiul unui stejar.


Înapoi la rezolvări