Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi
Nuvela istorică pleacă de fapte reale, naratorul se inspiră din cronicile Moldovei, respectând în mare parte adevărul istoric. Cu toate acestea apar şi licenţe istorice (abateri de la adevărul istoric), făcute în scopuri artistice. Pornind de la fapte reale, scriitorul imaginează un univers piln de semnificaţii. Literatura are un caracter fictiv, ea este invenţie. Artistul se detaşează de cronicar, prin construirea unui caracter puternic, prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin construcţia riguroasă a nuvelei.
1, Moţoc a murit decapitat imediat ce s-a înscăunat Alexandru Lăpuşneanul.
Naratorul îl păstrează pentru că era prototipul boierului intrigant, ucigându-l moral, dar şi fizic, pentru a-i atribui un sfârşit pe măsura lui de caracter.
2. Pentru scena uciderii se inspiră din Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche, doar că amplifică faptele, punând accent pe reliefarea caracterului domnitorului. Scena masacrării este îmbogăţită faţă de cea din Letopiseţ, în sensul că naratorul foloseşte tehnica regizorală în prezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate cu scene de detaliu.
3. Spancioc nu mai trăia nici el în momentul revenirii lui Lăpuşneanul pe tron. Îl aduce în Moldova pentru a construi antiteze. El si Stroici apar în opoziţie cu Moţoc, reprezentând genul boierilor patrioţi.
4. Stroici este o inventie a autorului