Morometii, de Marin Preda
Ilie Moromete - personajul principal (I vol. – Moromeţii, 1955)
Caracterizare directă
a. făcută de narator: dezvăluie un Moromete cu o personalitate complexă, un lider al satului, care are o plăcere deosebită de a sta de vorbă şi de a medita;
b. făcută de alte personaje:Catrina se amuză de glumele lui. De cele mai multe ori îi face reproşuri şi crede că are sufletul negru de răutate şi de tutun. Spune ca are o logica “sucita”. Cocoşilă îl face prost, dar în realitate îl admiră şi chiar îl invidiază pentru că ştia să găsească în ziar lucruri pe care el nu le vedea.
c. autocaracterizare: „Domnule, eu totdeauna am dus o viaţă independentă” – libertatea interioară e trăsătura lui definitorie.
Caracterizarea indirectă e dedusă din faptele personajului, care dezvăluie mai multe trăsături de caracter:
- Moromete nu are un spirit comercial.
- Se consideră superior celorlalţi. Înainte de întâlnirea din poiana fierăriei luiIocan intră să se bărbierească şi se lasă aşteptat ca o vedetă.
- Nu scapă nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalţi: când bea ţuică la Bălosu, când comentează articolele din ziar.
- Are tendinţa de a domina şi de a face ca lumea din jur să se mişte după voinţa lui
- Are reacţii paradoxale: unde te aştepţi să se supere, el se amuză.
De ex. în momentul în care câinele Duţulache fură brânza de la masă, o ceartă pe Catrina: „De ce să mâncăm câinele, fa, e bun câinele de mâncat? E bun să te mânânce el pe tine.”
Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a cărui autoritate e în declin.