Fantana dintre plopi, de Mihail Sadoveanu ilustreaza foarte bine cele doua concepte operationale de narator martor si narator personaj. Exista în “Fântâna dintre plopi” două tipuri de naratori:
1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat în deschiderea povestirii, aducând la cunoştinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor: lăutarii, Ancuţa, comisul Ioniţă de la Drăgăneşti şi gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus. Relatarea se face în principal la persoana a III-a, şi doar prin poziţionarea pronumelui la pers I „noi” în faţa acestei categorii de personaje („noi, gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus”), naratorul îşi revendică apartenenţa la acest grup, ceea ce face din el un narator-martor, narator ce va asista şi la venirea capitanului de mazili Neculai Isac, care după ce participă la un adevarat ritual (Ancuţa îi toarna vin în ulcică, lăutarii vin mai aproape, comisul Ionita il invită să povesteasca întâmplarea în care şi-„a pierdut o lumină”) isi incepe povestirea.
2. narator-personaj: Neculai Isac povesteşte auditoriului (ascultătorii prezenţi la han), aducând la cunoştinţă şi cititorului întâmplările de “pe vremea celeilalte Ancuţe”, prin tehnica evocării, fiind deci un narator. Prin participarea directă la succesiunea evenimenţiala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fraţii acestuia), cele două atribuţiuni făcând din Neculai Isac un narator-personaj
3. În finalul povestirii naratorul revine în ipostaza de narator-martor, („Noi gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus am ramas tăcuţi şi mâhniţi”).