Autor – narator – persoanaje – cititori => relatia dintre aceste instante este de subordonare.

Autorul

Este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc.
se afla in afara textului
are o viziune de ansamblu asupra continutului
concepe mesajul
alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative
creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atribuie roluri
se adreseaza cititorilor
autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator, personaje)

Naratorul

Este o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara faptele, de a descrie locurile si personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se subordoneaza personajele
Naratorul omniscient
povesteste la persoana a III-a
cracteristic prozei obiective
independent de autor si de personaj
autorul ii confera independenta narativa totala
este tipul clasic, cel ce dirijeaza “din spate” toate actiunile personajului carora le cunoaste si le anticipeaza evolutia, inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora
este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului
perspectiva sa este unica

Personajul

Cel ce joaca rolul imaginat de autor, participand la evenimente .In text emite si recepteaza mesaje

Cititorul este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar si despre care va fi informat si documentat

Liviu Rebreanu – Ion
Liviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a. “Romancierul vrea sa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult). Un observator omniscient, desigur, dar lipsit de voce proprie”.(N. Manolescu)
“Ion” este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din perspectiva relatiei narator – personaj. Ca in toata proza realist-obiectiva, naratiunea este la persoana a III-a cu focalizare zero (viziunea “dindarat”) naratorul este obiectiv, detasat (atitudine detasata in prezentare si in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si omniprezent, dirijand evolutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale ale personajelor, destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cu personajul principal si mai mult cu naratorul omniscient.
Si in “Ion”, destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul nu surprinde, creandu-se astfel iluzia vietii (obiectivitate si verosimiliate).