Câmpia de Vest ocupă extremitatea vestică a ţării, fiind partea estică a unei largi câmpii ce se prelungeşte dincolo de frontierele României: Câmpia Panonică.

Limite

Câmpia de Vest este limitată de graniţe ale României: în nord, cu Ucraina, în sud, cu Serbia, iar în vest, cu Serbia şi Ungaria. În partea estică se limitează cu Dealurile de Vest şi Carpaţii Occidentali.

Geneza

Câmpia de Vest s-a format la sfârşitul neozoicului – cuaternar, prin sedimentarea intensă a Mării Panonice şi retragerea acesteia treptat dinspre est spre vest. Acest lucru este dovedit de înclinare şi aspectul scurgerii râurilor ce o traversează.

Caracteristici specifice

Formarea a impus înclinarea uşoară a câmpiei dinspre est spre vest. De altfel, dispunerea râurilor dovedesc retragerea mării: au direcţie spre Tisa, respectiv spre Dunăre, în partea sud-vestică. Înclinarea uşoară determină divagarea puternică a râurilor ce sunt extrem de meandrate şi produc înmlăştiniri.

Sedimentarea s-a făcut cu materiale fine: pietrişuri, nisipuri şi mâluri. În era glaciar-cuaternară s-au depus straturi de loess (rocă prăfoasă, gălbuie şi cu porozitate mare). Pe acestea s-au putut dezvolta soluri fertile.

Altitudinea maximă este peste 143 m în Câmpia Vingăi, cea medie de 60m.

După modul de formare câmpiile sunt: piemontane, formate în proximitatea zonelor deluroase, tabulare, cu dispunere orizontală a stratelor şi de subsidenţă, formate prin lăsarea unor segmente de câmpie.

Tipul de relief fluvial este evidenţiat prin lunci foarte largi sau depresiuni golf ce pătrund în spaţiul montan: Depresiunea Zarandului pe valea Crişului Alb.

Tipul de relief al dunelor de nisip apare bine conturat în Câmpia Carei. Acestea sunt fixate prin culturi de viţă-de-vie.

Loess-ul are tendinţe de lăsare (datorită spălării acestuia de apele de infiltraţie) creând microdepresiuni numite crovuri sau depresiuni numite găvane. Acesta este tipul de relief de tasare în loess.

Între câmpiile piemontane (înalte) putem exemplifica: Câmp. Miersigului, Câmp. Vingăi (cu altitudinea maximă) şi Câmp. Carei.

Câmpii tabulare (orizontale) sunt Câmp. Aradului, Câmp. Lugojului şi Câmp. Ierului.

Câmpiile de subsidenţă sunt Câmp. Someşului, Câmp. Crişurilor şi Câmp. Timişului.

Clima

Clima acestei unităţi este temperat-continentală de tranziţie. Etajul climatic predominant este cel de câmpie cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 11 °C şi valori de precipitaţii între 500 şi 600 mm/an.

Sectoarele de influenţă diferă pe secţiunile Câmpie de Vest: sudul cu sector submediteranean, centrul şi nordul cu sector de oceanic.

Hidrografia

Cu direcţie de scurgere est-vest debuşează în Tisa râurile: Someş, Mureş, Bega (canalizat în sectorul de câmpie), dar şi Crişul (format în Ungaria prin confluenţa Barcăului, Crişului Repede, Crişului Negru şi Crişului Alb). În Dunăre se scurge Timiş (cu afluentul Bârzava).

Lacuri între dunele de nisip regăsim în Câmpia Carei. Limanurile fluviatile sunt numeroase în luncile marilor râuri. Lacurile în crovuri pot avea apă dulce sau sărată. La Băile Felix întâlnim lacul termal Peţea. Au fost amenajate şi iazuri, precum sistemul Cefa.

Vegetatia

Zona de vegetaţie specifică Câmpiei de Vest este cea a stepei, compusă din ierburi xerofile şi puţin înalte. Spre est apare etajul silvostepei cu specii ale stejarului: cer, gorun, gârniţă.

Fauna

Stepa cuprinde numeroase rozătoare precum iepurele, hârciogul, popândăul, şoarecele de câmp, numeroase păsări precum dropia, ciocârlia, potârnichea, vrabia, mierla, numeroase insecte şi reptile.

Solurile

Partea superficială terestră se compune din clasa molisolurilor, extrem de fertile, cu tipurile cernoziom şi cernoziom levigat.

Resurse naturale

Solurile reprezintă cea mai importantă resursă a acestei câmpii ce sunt utilizate agricol, în această câmpie fiind cultivate cereale, floarea-soarelui, cânepă, viţă-de-vie (Podgoriile de la Arad - Valea lui Mihai). Resurse de hidrocarburi sunt exploatate din Câmpia Timişului. Apa râurile reprezintă o resursă utilizată casnic şi industrial. Apele termale acordă potenţial turistic regiunii, deja exploatate prin staţiunile Băile Felix şi Băile 1 Mai.