Nichita Stanescu, In dulcele stil clasic

Dintr-un bolovan coboară

pasul tau de domnişoară.

Dintr-o frunză verde, pală

pasul tau de domnişoară.



Dintr-o înserare-n seară

pasul tau de domnişoară.

Dintr-o pasăre amară

pasul tau de domnişoară.



O secundă, o secundă

eu l-am fost zărit în undă.

El avea roşcată fundă.

Inima încet mi-afundă.



Mai rămâi cu mersul tău

parcă pe timpanul meu

blestemat şi semizeu

căci îmi este foarte rău.



Stau întins şi lung şi zic,

Domnişoară, mai nimic

pe sub soarele pitic

aurit şi mozaic.



Pasul trece eu rămân.