Podişul Dobrogei este poziţionat între graniţa de stat cu Bulgaria (în sud) şi valea Dunării (în nord). Către est apare litoralul românesc, iar în partea vestică se învecinează cu valea Dunării.

Geneza

Jumătatea nordică aparţine prin formare unor orogeneze vechi: caledoniană (mijlocul paleozoicului) pentru Podişul Casimcei, hercinică (sfârşitul paleozoicului – începutul mezozoicului) pentru Munţii Măcin. Aceste structuri au fost puternic erodate de-a lungul erelor ce au urmat formării.

Jumătatea sudică s-a format prin depunerea loess-ului peste un fundament calcaros (sfârşitul neozoicului).

Caracteristici specifice

Podişul Dobrogei este unicat în România datorită dublei structuri: podiş de eroziune în jumătatea sa nordică şi podiş de sedimentare în jumătatea sudică. Aşadar, dispunerea stratelor diferă: structuri cutate în centru şi nord (acoperite, pe alocuri, cu depozite leossoide) şi structură monoclinală, în sud, cu direcţie de dispunere a stratelor dinspre litoral spre valea Dunării. Acest lucru marchează forfecarea: direcţia diferită de înclinare a stratelor nord şi sud.

Petrografia este diversă şi legată de geneza subunităţilor: şisturi verzi în Podişul Casimcei (cele mai vechi roci la zi ale ţării), granite în Munţii Măcin, bazalte în Culmea Niculiţelului, calcare în Podişul Babadagului şi Podişul Dobrogei de Sud, loess pe mari întinderi din sud şi centru.

Tipurile de relief sunt legate de structură şi petrografie: tip de relief granitic cu inselberg-uri şi pedimente în Munţii Măcin, tip de relief carstic cu peşteri – Peştera Gura Dobrogei, Peştera Sfântului Andrei -, tip de relief de tasare cu crovuri.

Podişul Dobrogei are trei regiuni:

Masivul Dobrogei de Nord este dominat de prezenţa orogenului hercinic în Munţii Măcin ce deţin altitudinea maximă a întregului podiş: 467 m în vârful Greci. Sunt foarte fragmentaţi în formaţiuni granitice singulare numite inselberg-uri. Alături se dispune Culmea Niculiţelului formată prin scurgeri de lave. Spre Delta Dunării pătrund Dealurile Tulcei, iar la sud de acestea se dispune Podişul Babadagului, calcaros.

Podişul Dobrogei Centrale (sau Podişul Casimcei) reprezintă o unitate a orogenului caledonian alcătuită din şisturi verzi. Pe alocuri acestea sunt acoperite de loess.

Podişul Dobrogei de Sud are altitudini ce coboară sub 200 m. Este format dintr-un fundament calcaros, acoperit cu loess. De-a lungul unei foste văi (Carasu) a fost construit Canalul Dunăre – Marea Neagră. Se subdivide în Podişul Medgidiei (în nord), Podişul Oltinei (în sud-vest) şi Podişul Negru Vodă (în sud-est).

Clima

Clima acestui podiş este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; acestea se includ etajului colinar jos, cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 9 °C (mai crescute spre deltă) şi de precipitaţii de cca 500 mm/an.

Sectorul predominat de influenţă climatică este continental (de ariditate) cu frecvenţa crivăţului, iarna. Înspre litoral se fac resimţite influenţe pontice afectate de brizele marine.

Hidrografia

Marginile vestice şi nordice sunt marcate de prezenţa Dunării, din care la Cernavodă se desprinde Canalul Dunăre – Marea Neagră, ce scurtează distanţele cu 400 km şi permite accesul la apă într-o zonă semiaridă. Râurile dobrogene sunt tributare unor lacuri litorale: Teliţa şi Taiţa, Lacului Babadag, Casimcea, Lacului Taşaul.

Cele mai mari lacuri ale României au dispunere litorală şi sunt de tip lagună: L. Razim, L. Sinoe, L. Zmeica, L. Goloviţa. O altă lagună se află la nord de Constanţa: L. Siutghiol. Limanurile fluvio – maritime sunt: L. Babadag, L. Taşaul, L. Techirghiol, L. Mangalia. Lângă Dunăre apar lacuri de luncă precum L. Oltina.

Vegetatia

Asociaţiile vegetale aparţin stepei şi silvostepei, puternic transformată de culturile agricole. Spre nordul regiunii silvostepa este înlocuită cu pâlcuri de pădure de stejar.

Fauna

Caracteristice stepei sunt rozătoarele precum şoarecele de câmp, hârciogul, popândăul, iepurele, păsările precum ciocârlia, vrabia, dropia, mierla, potârnichea, şoimul şorecar, reptilele, insectele.

Solurile

Partea superficială terestră se succede de la clasa molisolurilor cu tipul sol bălan dobrogean, la clasa argiluvilsolurilor cu tipurile cenuşiu şi brun – roşcat.

Resurse naturale

Acest podiş deţine numeroase roci folosite în industria materialelor de construcţie: granite în Munţii Măcin şi calcare în Podişul Dobrogei de Sud. O astă resursă importantă sunt solurile extrem de fertile de tipul bălane dobrogene ce au încurajat viticultura la Murfatlar, cultura cerealelor etc. Apele Dunării sunt utilizate larg: industrial (la atomocentrala de la Cernavodă), casnic (în marile oraşe porturi), în navigaţie (inclusiv Canalul Dunăre - Marea Neagră) şi în sistemul de irigaţii. Fauna cu interes cinegetic şi peisagistic este o resursă naturală a acestei regiuni.