Podişul Moldovei este cuprins între graniţa cu Ucraina (nord) şi Câmpia Română şi între valea Prutului (est) şi Carpaţii Orientali – Subcarpaţii Moldovei ( în vest).

Geneza

Podişul Moldovei este un podiş de sedimentare, format prin depunerea materialelor peste o veche platformă continentală – Platforma Est – Europeană – la sfârşitul neozoicului. Ulterior acestea au fost modelate de agenţii externi dând aspectul actual al podişului.

Caracteristici specifice

Sedimentarea podişului s-a făcut prin transportul materialelor aduse din munţi de râuri. Aceste materiale sunt pietrişuri şi nisipuri. În partea nord-vestică s-au cimentat formând marne, conglomerate şi gresii. Pe tot cuprinsul podişului apar intercalaţii de argile ce produc alunecări de teren sau pământuri rele (bad-lands).

Înclinarea unităţii urmăreşte direcţia de scurgere a râurilor: dinspre NV spre SE. Altitudinea descreşte dinspre nord, unde atinge 600 – 700 m, spre sud, unde coboară uşor sub 200 m.

Poziţia de dispunere a stratelor este monoclinală: N-S, astfel că tipul de relief structural este bine evidenţiat prin suprafeţe de platformă, văi asimetrice şi cueste. Printre cueste se remarcă marginea abruptă a Podişului Bârladului numită Coasta Iaşilor.

Tipul de relief fluvial este bine evidenţiat, astfel că văile au terase şi lunci largi. Se remarcă Culoarul Siretului (prelungit şi spre nord prin Culoarul Moldovei), ce separă Subcarpaţii de Podişul Moldovei şi reprezintă o importantă axă de circulaţie.

Podişul Moldovei cuprinde trei regiuni distincte:

Podişul Sucevei situat în partea de nord – vest are altitudini ce depăşesc 700 m şi culmi alungite precum: Podişul Fălticeni, Podişul Dragomirnei şi Culmea Siretului. Pe valea râului Suceava s-a dezvoltat o depresiune intracolinară, Depresiunea Rădăuţi.

Câmpia Moldovei (Jijiei) este situată in partea de nord –est şi are altitudini de 200 m, fiind intens cultivată (de unde şi supradenumirea de câmpie).

Podişul Bârladului ocupă jumătatea sudică. Altitudinile sale descresc de la Coasta Iaşilor (cca. 400 m) spre Câmpia Română. Râul Bârlad şi afluenţii săi l-au fragmentat în Podişul Central Moldovenesc, Colinele Tutovei, Dealurile Fălciului şi Podişul Covurlui.

Clima

Clima acestui podiş este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; acestea se includ etajului colinar jos, cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 8 °C şi de precipitaţii de 500 – 700 mm/an şi etajului colinar înalt, cu temperaturi de 8-6°C şi precipitaţii de 700-1000 mm/an.

Sectorul predominat de influenţă climatică este continental (de ariditate) cu frecvenţa crivăţului, iarna. În Podişul Sucevei se fac resimţite influenţele climatice scandinavo-baltice, cu circulaţia maselor de aer polare, iarna.

Hidrografia

Râurile acestei unităţi aparţin grupei de est şi sunt afluente Siretului sau Prutului. Prutul marchează limita de est şi are ca principal afluent Jijia. Prin Câmpia Moldovei se scurge spre Jijia, Bahluiul.

Siretul traversează şi limitează Podişul Moldovei si culege râuri ce îl străbat: Suceava, Moldova şi Bârladul.

Lipsa precipitaţiilor a dus la amenajarea unor iazuri şi heleştee în Câmpia Moldovei ce servesc ca rezervă de apă şi pentru piscicultură; L. Dracşani este cel mai întins între acestea.

Alte lacuri sunt cele de baraj antropic pe râurile Siret şi Prut (L. Stânca-Costeşti). Limanurile fluviatile au mare răspândire, mai ales, în Culoarul Siretului.

Vegetatia

Asociaţiile vegetale aparţin silvostepei, puternic transformată de culturile agricole. Spre jumătatea nordică a regiunii silvostepa este înlocuită cu pâlcuri de pădure de stejar dar şi de păduri de fag.

Fauna

Caracteristică pădurilor sunt mamifere precum căprioara, mistreţul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, şoimul, bufniţa iar între peşti mreana şi bibanul.

Solurile

Partea superficială terestră se succede de la clasa molisolurilor cu tipul cernoziom levigat în Câmpia Moldovei, la clasa argiluvilsolurilor cu tipurile cenuşiu şi brun – roşcat.

Resursele naturale

Acest podiş deţine resurse de hidrocarburi (petrol şi gaze asociate acestuia) ce sunt extrase din partea de SV. În partea nordică se găsesc cele mai importante rezerve de caolin ale României, extrase şi utilizate pentru producerea porţelanului. Alte argile, pietrişuri şi nisipuri sunt utilizate din Podişul Moldovei. Solurile reprezintă a importantă resursă; se cultivă in şi cânepa în Podişul Sucevei, cereale şi viţă-de-vie în Câmpia Jijiei şi Podişul Bârladului. În Culoarul Siretului se cultivă cartoful şi sfecla de zahăr. Forţa apelor este pusă în valoare de hidrocentralele de pe Siret şi cea de pe Prut. Masa lemnoasă este valorificată în Podişul Sucevei, mai bine împădurit.

Hazardele

Numeroase sunt hazardele unităţii: viiturile de primăvară, viscolele iernii, frecventele alunecări de teren, degradarea solurilor, seceta etc. Omul contribuie la declanşarea şi sporirea acestora prin defrişări, desţeleniri, păşunat excesiv, poluarea aerului, poluarea apelor etc.