Grupa Făgăraş este cuprinsă între valea Dâmboviţei (est) şi valea Oltului (vest). Nordul este marcat de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, iar sudul de Subcarpaţii Getici.

Geneza

Această grupă s-a format prin procese intense de cutare şi ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei alpine. Intruziunile granitice s-au format anterior în timpul orogenezei hercinice.

Spre sfârşitul neozoicului s-a produs o ridicare în bloc a Carpaţilor Meridionali cu cca 1000 m.

Caracteristici specifice

Grupa Făgăraş se impune prin masivitate; altitudinea maximă urcă până la 2544 m în vârful Moldoveanu, altitudinea maximă a României. Şi alte vârfuri făgărăşene depăşesc 2500 m: vârful Negoiu – 2535 m şi vârful Vânătoarea lui Buteanu – 2507 m.

Ca urmare a acestor altitudini şi în urma răcirii accentuate a climei în cuaternar s-au format gheţari ce au sculptat circuri şi văi glaciare în care astazi s-a adunat apa formând lacuri glaciare.

Grupa este alcătuită din şisturi cristaline ce conferă aspectul masiv, cu vârfuri teşite. În partea sud-vestică sunt dispuse straturi de calcare în care Oltul şi-a săpat defileul extrem de spectaculos şi pitoresc.

Rama nordică este alcătuită din Munţii Făgăraş, un lanţ (peste 60 km lungime) înalt la peste 2000 m. Masivitatea acestora afectează şi circulaţia maselor de aer sudice (mai ales primăvara) ce duc la formarea vântului mare înspre Depresiunea Făgăraş.

Rama sudică cuprinde masive separate de râuri ce coboară dinspre nord; Munţii Iezer-Păpuşa, ce depăşesc 2400 m, între Dâmboviţa şi Râul Doamnei; Munţii Ghiţu, între Râul Doamnei şi Argeş; Munţii Frunţi, între Argeş şi Topolog şi Munţii Cozia, între Topolog şi Olt.

În partea vestică, de-a lungul Oltului s-a dezvoltat o depresiune intramontană: Depres. Loviştei. Tot aici Oltul are o impresionantă trecătoare: Defileul Turnu Roşu-Cozia.

Clima

Clima acestui sector montan este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; etajul montan se desfăşoară la baza masivelor şi în depresiuni având valori de temperatură ce coboară de la 6° la 2°C şi valori de precipitaţii ce urcă de la 1000 la 1200 mm/an. Vârfurile peste 1700 m au valorile etajului alpin: temperaturi sub 2°C şi precipitaţii de peste 1200 mm/an.

Sectorul de influenţă este unul de tranziţie în partea sudică şi unul oceanic în partea nordică.

Hidrografia

Grupa este mărginită de râul Dâmboviţa în partea estică (ce izvorăşte din M-ţii Făgăraş) şi de râul Olt în partea vestică. Numeroase alte râuri pornesc din această grupă: de pe versantul nordic (Sâmbăta, Râul Soacrei, Netot etc.) spre Olt şi pe versantul sudic spre Dunăre: Argeş şi afluenţii Dâmboviţa, Râul Târgului, Râul Doamnei şi Toloplog (ce se varsă în Olt).Un lac de baraj antropic de mari dimensiuni a fost amenajat pe Argeş: L. Vidraru şi altele pe râul Olt.

Lacurile glaciare situate în această grupă sunt L. Bâlea, L. Podragu, L. Avrig, L. Capra, L. Negru şi L. Iezer.

Vegetatia

Asociaţiile vegetale aparţin pădurilor de fag şi pădurilor de conifere (cu pin, zadă, molid şi brad). La altitudini mari dincolo de etajul subalpin (cu ienupăr şi jneapăn) apare pajiştea alpină.

Fauna

Caracteristică pădurilor cu mamifere cu interes cinegetic: ursul, căprioara, cerbul, mistreţul, dar şi capra neagră, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun, cocoşul de munte, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, acvila de munte, iar între peşti păstrăvul.

Solurile

Partea superficială terestră se succede de la clasa cambisolurilor-cu tipurile brun – roşcate şi brune acide-, la clasa spodosolurilor-cu tipurile brun-acide montane şi podzoluri.

Hazarde

În această grupă predomină hazardele naturale: prăbuşiri, avalanşe, iar în zona Defileului Turnu Roşu – Cozia, viituri. Partea sudică a grupei este mai locuită, fapt ce conduce la riscuri antropice precum poluarea apelor, despăduriri, modificarea peisajului prin amplasarea unor cariere şi balastiere.