
FACTORII DE PRODUCTIE
Productia este activitatea depusa de oameni cu scopul de a transforma resursele disponibile din societate corespunzator nevoilor lor, uramarind crearea de bunuri si servici menite a intra in consum, in vederea satisfacerii diferitelor categorii de trebuinte.
Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor care participa, intr-un fel sau altul, la producerea de bunurii si servicii.
Factorii de productie sunt numerosi si variati.Avand in vedere specificitatea si originalitatea lor, ei se pot grupa in :
Pe masura dezvoltarii tehnici si tehnologiei au mai aparut o serie de neofactori : inteprinderea, inteprinzatorul, imformatia, tehnologiile.Toti acesti factori au ca punct de plecare cei trei factori traditionali : munca, pamantul, capitalul.
Daca productia creste prin atragerea unei cantitati suplimentare de factori de aceeasi calitate, dezvoltarea economica este de tip extensiv. Daca cresterea calitati factorilor si a eficientei lor este preponderenta, atunci cresterea productiei si dezvoltarea economica este de tip intensiv.
Munca privita ca factor de productie este reprezentata de totalitatea resurselor umane(fizice si intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitati economice.
Resursele de munca ale unei tari sunt determinate de populatia acestora care este formata din urmatoarele grupe :
Latura calitativa a muncii este pusa in valoare de nivelul de pregatire profesionala si de volumul cunostintelor generale, tehnico-stiintifice.
Durata muncii exprimata prin numarul saptamanal de ore de munca.In tara noastra se lucreaza 40 de ore pe saptamana.
Caliatea muncii este conditia fundamentala a ridicari eficientei muncii (direct sau indirect) si din aceasta cauza trebuie urmarite urmatoarele directii :
Factorul pamant reprezinta totalitatea resurselor naturale (suprafetele agricole, padurile, apele,aerul, resursele productive) pe care oamenii le pot utiliza, adopta si transforma conform intereselor lor de consum.
Legea randamentelor neproportionale, conform caruia rezultatul marginal (productia obtinuta la fiecare cantitate de factori adaugati) de la un anumit punct descreste, se diminueaza.
Capitalul ca factor de productie este definit prin totalitatea bunurilor economice produse eterogene si reproductibile utilizate in productie si /sau distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Cu alte cuvinte, capitalul este constituit din stocul de active fizice (cladiri, utilaje, masini).
Bunurile capital sunt considerate ca fiind acele bunuri care sunt produse pentru a satisface nevoile directe de consum ale oamenilor, ci pentru a fi folosite in productie ; din acest motiv elementele care formeaza capitalul sunt denumite capital tehnic.
Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic format din bunuri de lunga durata(cladiri, masini) care participa la mai multe cicluri de productie consumandu-se treptat si inlocuindu-se dupa mai multi ani de utilizare.
Uzura capitalului fix poate fi fizica sau morala.
Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a capitalului fix datorita folosirii lui in procesul de productie sau datorita actiunii distructive a agentilor naturali.
Uzura morala reprezinta deprecierea capitalului fix inainte de a ajunge la limita maxima a utilizarii capacitatii productive datorita efectului introducerii continue a progresului tehnic.
Recuperarea pierderilor datorita uzurii se face prin amortizare.
Amortizarea este procesul de recuperare a pretului de cumparare a capitalului fix.
Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, combustibili, semifabricante etc.de care dispun agentii economici.
Procesul de formare a capitalului se realizeaza avand ca sursa investitiile.Acestea reprezinta cheltuielile pe care le fac agentii economici pentru dezvoltarea capacitatiilor de productie si pentru refacerea si ameliorarea acestora, precum si pentru cresterea stocului de capital.
Inteprinzatorul dispune de abilitati care ii permit organizarea si desfasurarea unor activitati economice profitabile.
Inteprinderea reprezinta cadrul organizational unde se manifesta abilitatea inteprinzatorului, spiritul de initiativa si risc, capacitatea acestuia de a combina eficient factorii de productie.
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
1 UTILITATEA
Comportamentul rational al consumatorului se concretizeaza intr-o alegere eficienta. Eficienta alegerii inseamna recunoasterea efectului consumului sub forma satisfactiei si a efortului sub forma preturilor platite, adica :
Utilitatea economica, reprezinta satisfactia sau placerea pe care o genereaza consumatorului utilizarea de bunuri sau servicii si exprima capacitatea reala sau presupusa a unui bun de a satisface o anumita nevoie.
Utilitatea se poate manifesta in functie de modalitatea in care se determina ca :
Utilitatea ordinala are ca punct de plecare principiile consumatorului rational si anume:
In functie de cantitatea de bunuri consumate la care se refera utilitatea cardinala poate fi :
Utilitatea marginala se determina prin diferenta dintre utilitatea totala conferita de masa totala de bunuri dupa suplimentarea consumului si utilitatea totala data de cantitatea de marfurii existenta inaintea suplimentarii consumului.
Echilibrul consumatorului se realizeaza la nivelul egalitatii raportului dintre utilitatea marginala si pret pentru fiecare bun consumat, cand venitul pentr consum este cheltuit in totalitate sau ramane insufiecient pentru achizitionarea unei unitati suplimentare dintru-un bun.