Curent apărut în Anglia la sfârşitul secolului al 18-lea, romantismul s-a ridicat împotriva rigorii şi a dogmatismului estetic, propunându-şi să iasă din convenţional şi abstract, susţinând manifestarea fanteziei creatoare, a sensibilităţii şi a imaginaţiei şi minimalizând raţiunea şi luciditatea. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.

În “Alexandru Lapusneanul”, romantismul se manifestă la nivelul temei, personajelor, motivelor şi procedeelor:

Tema

Prima nuvelă istorică din literatura română, aceasta specie a genului epic fiind de altfel proprie romantismului, “Alexandru Lăpuşneanul” apare în primul număr al revistei “Dacia literara”, înscriindu-se într-una din direcţiile imprimate de programul acesteia: inspirarea scriitorilor din istoria patriei. “Alexandru Lăpuşneanul” va fi astfel o nuvelă romantică tocmai prin tema abordată: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu.

Personajele

Romanstismul nuvelei frapează însa prin caracterul personajului de excepţie Alexandru Lăpuşneanu. Apreciat constant drept un erou romantic, prin calităţi de excepţie şi defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice, eroul lui Costache Negruzii este un personaj complex, bine individualizat.

George Călinescu aprecia, că „Lăpuşneanul apare ca orice om viu şi întreg şi impresia ultimă a cititorului e mai putin a unui portret romantic cât a unei puternice creaţii pe deasupra oricărui stil de şcoală”, precum şi faptul că „echilibrul între convenţia romantică şi realitatea individului e minunea creaţiei lui Negruzii.”

Este tipul domnitorului tiran şi crud, cu o voinţă puternică (“Să mă întorc? Mai degraba-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăt”) şi cu spirit vindicativ (răzbunător).

Îl caracterizează cruzimea nemăsurată, trăsatura tipic romantică, provenită dintr-o ură fără margini, dusă la paroxism, faţă de boierimea tradatoare, ceea ce include personajul în anormalitate, specifică romantismului.

Destinul personajului principal este cel al unui om obişnuit pus în împrejurări neobişnuite.

Alcătuit din urcuşuri şi coborâşuri (de la funcţia de stolnic la coroana voievodală sau după ce este trădat de boieri şi pierde scaunul domniei, merge la Constantinopol, de unde se întoarce cu oşti, îl detronează pe Tomşa, ajunge domnitor pentru a doua oară şi loveşte fără milă în boieri, răpus de boală, moare otravit de propria-i soţie), acest destin este marcat de forţa distructivă a celui care-l poartă.

La modul romantic, Lăpuşneanul este un demon alcătuit din constraste puternice (luciditate politică, hotărâre, tenacitate, inteligenţă, viclenie, nesăbuinţă, disimulare şi, mai ales, cruzime).

Demonul are nevoie de o putere în scenă grandioasă pentru a-şi realiza răzbunarea ca formă a erorii sale axistenţiale, iar chipul i se profilează pe un fundal de foc sânge şi suferinţe.

Specifică personajelor romantice le este şi complexitatea caracterului. Portretul lui Alexandru Lăpuşneanul este alcătuit din lumini şi umbre. În deschierea nuvelei, aflăm chiar din spusele domnitorului că în prima sa domnie nu a existat vărsare de sânge, a făcut dreptate tuturor, dovadă că Lăpuşneanu este capabil de o conducere în care crima nu este ridicată la rang de lege. Faptele voievodului, ajuns din nou pe tronul Moldovei, campania de exterminare a boierilor trădători, iertarea pe care o cere, cu pocăinţă, boierilor, leacul de frică oferit gingaşei şi miloasei doamne, aruncarea lui Moţoc în mâinile mulţimii furioase pun în lumină un domn absolut, un tiran al epocii medievale, care acţionează pentru întărirea autorităţii domneşti şi slăbirea boierilor. Negruzzi a înteles astfel „spiritul cronicii române şi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealităţi”. (G. Călinescu)

Antiteza angelic-demonic se realizează la nivelul personajelor Roxandra-Lăpuşneanul şi are rol bine determinat: „numai raportată la umanitatea ei, putem înţelege marginile criminalităţii lui Lăpuşneanul”(D. Popovici)

Temele abordate specific romantice sunt:

1. Istoria


2. Patriotismul


3. Luptele sociale


4. Dorinţa de mărire


5. Răzbunarea


6. Soarta schimbătoare

Motive romantice:

1. Călugarirea


2. Răsturnari de domn, ungeri de domn


3. Ucideri, schingiuiri

Procedee romantice:

Tirade, discursuri (hotărârea de nestrâmutat pe care o expune soliei boiereşti, discursul din biserică)

1. Antiteze (între personaje)


2. Replici memorabile (vezi motourile:

I “Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…”

II “Ai să dai sama, doamnă!…”

III “Capul lui Moţoc vrem…”

IV “De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu..”)

1. Redarea culorii locale: culoarea de epocă se realizează prin descrierea

bogată a vestimentaţiei, a obiceiurilor, a felului în care decurgeau osteţele ori a rogorilor vieţii de la curţile domnitorilor din evul de mijloc.

1. Subiectivismul (“desântata cuvântare”, “tiran”)

---

sau

studiata.



Trasaturile prozei romantice sunt :

- inspiratia din istoria nationala

- personaje exceptionale in situatii exceptionale

- destinul de exceptie al personajului principal

- personajul principal este alcatuit din contraste puternice

- seria de antiteze

- culoarea epocii

- spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor



Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei

romantice deoarece intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din istoria

nationala, prezentandu-ne cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu

dintre 1564-1569.

Ne prezinta un personaj exceptional aflat in situatii exceptional, cu un destin

neobisnuit. Personajul este alcatuit din contraste puternice, cum ar fi blandete fata de

sotia sa si tiranie, cruzime( schingiuieste si ucide boierii), siretenie si respecul fata de

cuvantul dat.

Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, Ruxanda. El este tiran si

crud, aprig si sangeros, pe cand Ruxanda este blanda si gingasa.

Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si prin descrierea

obiceiurilor ( in special in scena din biserica), care ne introduc in atmosfera timpului.

Cateva replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nuvelei: : « Daca voi nu ma

vreti, eu va vreau », « Ai sa dai sama, doamna », « Capul lui Motoc vrem », « De ma voi

scula, pre multi am sa popesc si eu ». Scene memorabile ar fi : intalnirea dintre boieri si

Alexandru Lapusneanul de la inceputul nuvelei, cand boierii incearca sa-l convinga sa se

intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat ; scena din biserica, unde Lapusneanul

reuseste sa disimuleze cainta pentru toate faptele sale si sa-i pacaleasca pe boieri, scena

ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei 47 de boieri sa fie macelariti, iar din

capetele acestora face o piramida. Un gest spectaculos este acela in care Lapusneanul isi

invita sotia sa asiste la acest spectacol grotesc, precum si acela in care il arunca pe Motoc

in mainile multimii pentru a fi sfasiat.

---

Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi

Nuvela istorică pleacă de fapte reale, naratorul se inspiră din cronicile Moldovei,

respectând în mare parte adevărul istoric. Cu toate acestea apar şi licenţe istorice (abateri

de la adevărul istoric), făcute în scopuri artistice. Pornind de la fapte reale, scriitorul

imaginează un univers piln de semnificaţii. Literatura are un caracter fictiv, ea este

invenţie. Artistul se detaşează de cronicar, prin construirea unui caracter puternic, prin

crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin construcţia riguroasă a nuvelei.

1, Moţoc a murit decapitat imediat ce s-a înscăunat Alexandru Lăpuşneanul.

Naratorul îl păstrează pentru că era prototipul boierului intrigant, ucigându-l moral, dar şi

fizic, pentru a-i atribui un sfârşit pe măsura lui de caracter.

2. Pentru scena uciderii se inspiră din Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche,

doar că amplifică faptele, punând accent pe reliefarea caracterului domnitorului. Scena

masacrării este îmbogăţită faţă de cea din Letopiseţ, în sensul că naratorul foloseşte

tehnica regizorală în prezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate cu scene de

detaliu.

3. Spancioc nu mai trăia nici el în momentul revenirii lui Lăpuşneanul pe tron. Îl aduce în

Moldova pentru a construi antiteze. El si Stroici apar în opoziţie cu Moţoc, reprezentând

genul boierilor patrioţi.

4. Stroici este o inventie a autorului.

---

. Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la o opera literara
studiata.
Nuvela istorica are urmatoarele trasaturi:
- este inspirata din trecutul istoric
- se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea
autorului
- are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si
timpul actiunii fiind precizate
- subiectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare evenimente
consemnate de istorie
- personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati
istorice
Opera literara „Alexandru Lapusneanul”, de Costache Negruzzi, este o nuvela
istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric. Sursa de inspiratie a nuvelei este
Letopisetul Tarii Moldovei, de Miron Costin, dar si din Letopisetul lui Grigore Ureche.
Autorul preia urmatoarele evenimente consemnate in cronici: imprejurarile venirii lui
Lapusneanul la a doua domnie, solia boierilor trimisa de Tomsa pentru a-i impiedica
intoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetatilor Moldovei, boala,
calugarirea si moartea prin otravire a domnitorului.
Negruzzi modifica unele fapte istorice, transfigurandu-le artistic. Astfel, elemente
de fictiune sunt: pastrarea lui Motoc in timpul domniei lui Lapusneanul ( in realitate, el
pleaca impreuna cu Tomsa in Polonia); personajul Stroici ( care nu a existat in epoca);
moartea lui Alexandru Lapusneanul in bratele calailor sai, Spancioc si Stroici ( in
realitate, Spancioc fusese executat la Liov, impreuna cu Motoc si Tomsa).
Tema nuvelei este evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria
Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lapusneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritatii domensti si consecintele
detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.

---