Stilul

[Attila]

Stilul


Def.: Stilurile sunt varietăţi ale limbii literare comune, diferenţiate prin funcţia pe care o îndeplinesc ca mijloace de comunicare în anumite domenii de activitate.
În limba română se acceptă în general trei variante: stilul ştiinţific-tehnic, stilul tehnic, stilul juridic-administrativ (oficial) şi stilul beletristic (artistic)
OBS! Unii lingvişti au identificat şi alte variante, dar acestea se încadrează însă în stilurile deja identificate: stilul publicistic, stilul colocvial (familiar, popular), stilul epistolar, stilul oratoric.

1) Stilul ştiinţific-tehnic:

- are drept funcţie principală, funcţia cognitivă (de cunoaştere)
- nu foloseşte formule metaforice şi în general sensul figurat al cuvintelor.
- utilizează numeroase neologisme, generând un adevarăt jargon oral
- este exact, precis, clar, obiectiv şi respectă proprietatea termenilor
- mod de comunicare: monologul scris, monologul oral şi dialogul oral

2) Stilul juridic-administrativ:

- eventual se folosesc în acte
- are un limbaj precis, sintagme fixe, clişee, stereotipii de limbaj
- exprimarea neutră, impersonală
- se caracterizează prin formalist
Ex.: decizii, cereri, proces-verbal, adeverinţe, legi

3) Stilul beletristic (artistic):

- primează aici funcţia poetică prin subliniarea însuşirilor expresive ale limbajului;
- acestei funcţii i se alătură şi cea cognitivă (doarece are loc o cunoaştere estetică)
- folosirea sensului figurat
- folosirea figurilor de stil
- limbajul este original, variat, nuanţat
- conţine combinări de sensuri ale cuvintelor
- reactivează arhaismele, regionalismele, foloseşte şi neologisme