Modurile şi timpurile verbale

[Attila]

Modurile şi timpurile verbale


I. Modul indicativ

1) Prezentul = prezentul acţiunii simultane, în momentul vorbirii, dar poate avea şi alte valori:
A) prezentul iterativ (repetitiv);
Ex.: Vasile merge zilnic la scoala.

B) prezentul istoric sau narativ
Ex.: Mihai Viteazul intră în Alba Iulia.

C) prezentul etern sau gnomic (de cunoaştere)
Ex.: Buturuga mică răstoarnă carul mare.

D) valoarea de viitor
Ex.: Mâine merg la munte.

E) Valoare de imperativ
Ex.: Spui ce-ai de spus şi pleci!

2) Imperfectul = arată o acţiune desfăşurată de-a lungul unei perioade de timp trecute simultană cu altă acţiune trecută.
Observaţie: imperfectul este timpul naraţiunii.

A) valoare descriptivă
Ex.: Priveam păsările şi mă gândeam la trecerea timpului.

B) Valoare condiţional-optativă
Ex.: Dacă tăceai filozof…

C) Valoare de optativ
Ex.: Voiam să ştiu părerea ta.

Observatie: Cu ajutorul imperfectului se realizează trecerea de la vis la realitate şi de la realitate la imaginar.

3) Perfectul simplu = exprimă rapiditatea cu care s-a petrecut o acţiune (şi faptul că ea s-a încheiat în momentul vorbirii)
Ex.: A) …Şi el veni repede în casă, lua cheia şi fugi grăbit la uşă.
B) Bine-i venit, zise Împăratul Roşu.



4) Perfectul compus = reprezintă o acţiune trecută şi încheiată în momentul vorbirii (am citit etc.)
A) valoare de viitor
Ex.: Acum chiar că am plecat.

B) De asemenea perfectul compus poate fi folosit şi în forma inversată
Ex.: auzitu-m-ai, supusu-vi-s-a

5) Mai mult ca perfectul = arată că acţiunea s-a desfăşurat în trecut şi s-a deplinat înaintea altei acţiuni din trecut.
Ex.: Rămăsaserăm închişi după ce Ion plecase.
Vorbind de diferite lucruri, timpul trecuse repede.

6) Viitorul = arată o acţiune care se petrece după momentul vorbirii.
Uneori poate fi folosit ca perfect!

Ex.: După înfaptuirea unirii, domnitorul va încerca să obţină recunoaşterea ei.

Poate să aibă valoare ca modul imperativ!
Ex.: Te vei duce acasă acum!

Poate să aibă valoare de optativ!
Ex.: Am să te rog să fii mai atent.

7) Viitorul anterior = exprimă o acţiune care urmează să aibă loc după momentul vorbirii şi înaintea altei acţiuni viitoare.
Ex.: Vei fi plecat când voi veni.

Uneori poate fi folosit în formele sale populare ca marcă a oralităţii.
Ex.: Oi fi spus ceva…
(Voi fi spus)