ŢESUTURI VEGETALE ŞI ANIMALE
Definiţie. Ţesutul este o grupare permanentă de celule interdependente care au aceeaşi origine, formă, structură şi care îndeplinesc aceleaşi funcţii. Procesul prin care se formează ţesuturile se numeşte histogeneză.
I. ŢESUTURILE VEGETALE
Ţesuturile vegetale sunt mai puţin diversificate comparativ cu cele animale. Se disting două tipuri fundamentale : meristematice şi definitive sau adulte.
1. Ţesuturile meristematice ( sau generatoare) – sunt ţesuturi cu caracter embrionar, care asigură creşterea şi dezvoltarea plantei. Celulele sunt nediferenţiate şi nespecializate, cu capacitate nelimitată de diviziune. Forma celulelor este poligonală, au pereţi subţiri, citoplasma abundentă şi nucleu voluminos. Embrionii sunt alcătuiţi
din astfel de celule, care constituie meristemele primordiale. La plantele mature, meristemele primordiale se păstrează doar la nivelul vârfurilor de creştere.
Meristem
Există şi meristeme cu un început de diferenţiere, dar care îşi păstrează capacitatea de diviziune. Acestea se numesc meristeme primare şi sunt localizate în vârfurile de creştere, sub meristemele primordiale. Se numesc meristeme apicale. Alte meristeme primare se pot găsi la nivelul internodurilor plantelor articulate. Acestea se
numesc meristeme intercalare. Meristemele primare asigură creşterea în lungime.
Celulele rezultate în urma diviziunilor celulelor meristematice îşi pierd capacitatea de a se divide şi se diferenţiază în ţesuturile adulte (definitive), dobândind proprietăţi specifice.
Unele celule din cadrul ţesuturilor definitive îşi redobândesc capacitatea de diviziune şi devin meristeme secundare. Acestea asigură creşterea în grosime a plantei.
Deoarece sunt plasate lateral faţă de axul plantei, se mai numesc şi meristeme laterale.
Există două tipuri de meristeme secundare: cambiu şi felogenul. Ambele se divid şi generează alternativ celule spre interior şi exterior. Cambiul vascular produce ţesutul lemnos spre interior şi ţesutul liberian spre exterior (de aici denumirea de zonă generatoare libero-lemnoasă). Felogenul apare în scoarţă şi formează ţesutul secundar
de apărare (suber) spre exterior şi feloderm spre interior (=zona generatoare suberofelodermică).
2. Ţesuturi definitive (adulte) – sunt formate din celule mari, cu puţină citoplasmă, vacuole voluminoase şi pereţi celulari modificaţi secundar.
Se clasifică în: ţesuturi apărătoare (de protecţie), fundamentale, mecanice, conducătoare şi secretoare.
Ţesuturi de apărare – au rolul de a proteja organele plantelor de acţiunile nocive ale unor factori de mediu (temperaturi, uscăciune, agenţi poluanţi, microorganisme patogene). Principalele ţesuturi apărătoare sunt: epiderma, exoderma, endoderma şi suberul.
Epiderma – este formată dintr-un singur strat de celule aplatizate, cu perete extern impregnat cu substanţe grase care formează un strat protector = cuticulă.
Celulele sunt solidarizate între ele. Unele celule se pot modifica formând papile, peri radiculari sau stomate.
Exoderma – este primul strat al scoarţei rădăcinii, care se suberifică şi preia funcţia de protecţie a rizodermei exfoliate.
Endoderma - este ultimul strat al scoarţei rădăcinii, format din celule cu pereţi parţial suberificaţi.
Suberul - este format din mai multe straturi de celule moarte, cu pereţi suberificaţi (impregnaţi cu suberină). Uneori, este gros şi formează pluta. Suberul este întrerupt din loc în loc de porţiuni subţiri, prin care se realizează schimburile gazoase şi care se numesc lenticele.
Ţesuturi fundamentale sau parenchimatice (celulele au cele trei diametre aproximativ egale) - sunt cele mai abundente şi sunt formate din celule vii, poliedrice, sferice sau ovale. După rolul îndeplinit pot fi: parenchimuri de asimilaţie, de depozitare, acvifer şi aerifer.
Parenchimul de asimilaţie (clorenchim) - este format din celule bogate în cloroplaste. Se găsesc în special în frunze şi au rol important în fotosinteză.
Ţesut asimilator
Parenchimul pentru depozitare - format din celule cu vacuole mari, care depozitează o cantitate însemnată de substanţe organice (amidon, inulină, lipide, proteine, etc).
Ţesut de depozitare (amidon)
Parenchimul aerifer (aerenchim) – prezintă spaţii mari intercelulare în care se depozitează cantităţi mari de gaze utile. Este caracteristic plantelor acvatice.
Parenchimul acvifer - depozitează apa. Este întâlnit la plantele suculente din regiunile secetoase.
Ţesuturi de susţinere (mecanice) – îndeplinesc funcţia de a asigura rezistenţa mecanică la îndoiri, torsionări şi de a menţine o anumită poziţie în spaţiu. Există două tipuri fundamentale de ţesuturi mecanice: colenchimul şi sclerenchimul.
Colenchimul – este un ţesut viu, elastic, format din celule elongate, cu pereţii celulozici, îngroşaţi neuniform.
Colenchim
Sclerenchimul – este un ţesut mort, rigid, format din celule cu pereţii puternic şi uniform lignificaţi. Dacă celulele sunt izodiametrice, se numesc sclereide, iar dacă sunt alungite (heterodiametrice), se numesc fibre sclerenchimatice.
Sclerenchim
Ţesuturi conducătoare – asigură transportul sevelor din corpul plantelor.
Există două tipuri de vase: lemnoase şi liberiene. Vasele lemnoase (xilematice) - au rolul de a conduce apa şi sărurile minerale dizolvate (seva brută), absorbită din sol. Sunt formate din celule moarte, cu pereţii puternic îngroşaţi (lignificaţi). Dacă pereţii transversali dintre celule persistă, vasele se numesc traheide, considerate vase primitive, imperfecte. Astfel de vase sunt prezente la ferigi şi gimnosperme.
La angiosperme, pereţii transversali ai celulelor dispar şi formează tuburi continui. Vasele se numesc trahei. Vasele lemnoase sunt asociate cu alte elemente:
- fibre lemnoase şi parenchim lemnos şi formează împreună ţesutul xilematic sau fascicule xilematice (lemnoase).
Vase lemnoase
Vasele liberiene (floematice) – conduc seva elaborată de la nivelul frunzei spre celelalte organe vegetative şi reproducătoare. Vasele liberiene sunt formate din celule vii, elongate, cu pereţi celulozici, cu un complement normal de organite, anucleate, articulate cap la cap. Pereţii transversali sunt perforaţi şi rezultă plăci ciuruite, iar vasele se numesc şi tuburi ciuruite. Vasele liberiene sunt asociate cu ţesut parenchimatic şi ţesut mecanic formând ţesutul liberian (floematic) organizat în fascicule liberiene.
Vase liberiene
Ţesuturi secretoare (glandulare) - formate din celule cu conţinut protoplasmatic dens, cu capacitate de a sintetiza şi secreta o gamă variată de substanţe: uleiuri eterice, parfumuri, răşini, latex, alcaloizi, hormoni vegetali, enzime, cauciuc, taninuri. Celulele secretoare ale unei plante nu formează un ţesut propriu-zis deoarece nu au origine comună şi nici continuitate structurală. Pot fi celule izolate, peri, canale sau cavităţi. Se găsesc în frunze, flori, învelişurile seminţelor.
ŢESUTURI VEGETALE ŞI ANIMALE
→ Ţesuturi vegetale
→ Ţesuturi animale
Cuprins: Lectii pregatitoare pentru examenul de bacalaureat la Biologie Vegetala si Animala
