Sistemul nervos la mamifere





SISTEMUL NERVOS LA MAMIFERE

 

Sistemul nervos la mamifere
Este format din :

 

1. Sistemul nervos central care cuprinde :

- creierul
- măduva spinării
Sistemul nervos central cuprinde centrii nervoşi care primesc informaţii de la receptori. Receptorii sunt celule speciale care prelucrează informaţiile şi transmit comenzi către organele efectoare ( muşchi şi glande)

 

2. Sistemul nervos periferic este compus din :

- nervi
- ganglioni nervoşi

 

Face legătura dintre sistemul nervos central şi organele corpului:
Sistemul nervos din punct de vedere funcţional este compus din doua compartimente (fiecare având o parte centrală şi una periferică):
- sistemul nervos somatic ( al vieţii de relaţie) care are rol de a integra organismul în mediul său de viaţă.
- sistemul nervos vegetativ cu rol de a regla activitatea organelor interne.

 

Măduva spinări
Este localizată în canalul vertebral şi are formă cilindrică. În secţiune transversală măduva spinării are următoarea structură:

- substanţa cenuşie localizată la interior, cu aspect de litera H (conţine corpurile neuronilor care formează centri nervoşi);
- substanţa albă la exterior, formată din prelungirile neuronilor (în special, axoni) grupate în fascicule, cu rol de conducere a impulsurilor nervoase spre creier (căi ascendente), dinspre creier (căi descendente) sau între etaje ale măduvei (căi de asociaţie).

Secţiune transversală prin măduvă

 

Măduva spinării la mamifere este conectată la organele corpului prin 31 de perechi de nervi spinali. Fiecare nerv spinal prezintă:
- rădăcină posterioară senzitivă, care intră în măduvă;
- rădăcină anterioară motoare, care pleacă din măduvă;
- trunchi mixt;
- ramuri mixte.

 

Structura nervului spinal. Arcul reflex somatic.

Măduva spinării îndeplineşte funcţia reflexă şi funcţia de conducere.

 

Funcţia reflexă
La baza activităţii sistemului nervos stă actul reflex cu arcul reflex. În substanţa cenuşie se găsesc centrii a diferite reflexe somatice şi vegetative.

Reflex = răspuns prompt al organismului la acţiunea unui stimul. Structurile anatomice prin care circulă impulsurile pentru realizarea unui reflex poartă numele de arc reflex.

Un arc reflex cuprinde: un receptor, o cale aferentă – CA (senzitivă), un centru nervos - CN, o cale eferentă – CE (motorie) şi un efector (vezi structura nervului spinal).

 

În general sunt considerate somatice reflexele care au efectori somatici (muşchi striaţi) şi vegetative, cele care au ca efectori muşchii netezi şi glandele.
La nivelul măduvei se închid reflexe somatice care pot fi monosinaptice (cuprind doi neuroni şi o sinapsă; ex.


reflexul rotulian sau reflexul bicipital) sau polisinaptice care au pe traseu unul sau mai mulţi neuroni de asociaţie alături de neuronii motori şi cei senzitivi (ex. reflexele de apărare sau de flexie).

 

Reflexele vegetative asigură realizarea unor activităţi ale organelor interne cum sunt micţiunea, defecaţia, modificări ale organelor genitale legate de actul sexual, vasoconstricţia etc.
Centrii medulari se află în legătură cu celelalte etaje ale nevraxului prin căi de conducere.

 

Funcţia de conducere
Se realizează prin intermediul substanţei albe.
Căile de conducere sunt:
- ascendente (ale sensibilităţii);
- descendente (ale motilităţii): - voluntare
- involuntare.

 

Prin intermediul funcţiei de conducere, centrii superiori coordonează activitatea centrilor inferiori.

 

Creierul (encefalul)
Encefalul este format din: trunchi cerebral, cerebel, diencefal şi emisfere cerebrale.

Trunchiul cerebral – are formă de trunchi de piramidă şi este situat în continuarea măduvei spinării. Este format din: bulb, punte şi mezencefal. Substanţa cenuşie este situată central sub formă de insule (nuclei) înconjurate de substanţa albă.
Fiecare nucleu grupează neuroni cu anumite funcţii.
Nucleii senzitivi primesc impulsuri dinspre organele de simţ din limbă, urechea internă, piele şi muşchii capului.
Nucleii motori comandă mişcări ale muşchilor din regiunea feţei, limbii şi faringelui.
Nucleii vegetativi sunt centrii unor reflexe vegetative: salivar, gastrosecretor, lacrimal, respirator.
Nucleii trunchiului cerebral se afla sub controlul etajelor superioare ale creierului.
Reflexele care se închid la nivelul trunchiului cerebral sunt înnascute şi de aceea se numesc reflexe necondiţionate.
Trunchiul cerebral prin poziţia pe care o ocupă asigură comunicarea dintre celelalte componente ale sistemului nervos central.

Cerebelul
Situat dorsal faţă de trunchiul cerebral, este legat de acesta prin trei perechi de cordoane de substanţă albă numite pedunculi cerebeloşi.
Prezintă două emisfere cerebeloase unite median de un corp alungit numit vermis.
Substanţa cenuşie este dispusă la exterior şi la interior. La exterior substanţa cenuşie formează scoarţa cerebeloasă, iar la interior este organizată sub formă de nuclei înconjuraţi de substanţa albă care ocupă zona centrală.
Cerebelul are rol în menţinerea echilibrului pe baza informaţiilor primite de la urechea internă. Controlează poziţia corpului, primind informaţii de la receptorii din muşchi şi articulaţii. Cerebelul nu iniţiază mişcări, el asigură precizia mişcărilor comandate de emisferele cerebrale.

 

Diencefalul
Diencefalul este parţial acoperit de emisferele cerebrale.
Este format din talamus, hipotalamus, epitalamus, metatalamus.
Substanţa cenuşie este organizată sub formă de nuclei: nucleii diencefalici (talamici) cei mai voluminoşi primesc impulsuri pe căi senzitive: vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, termică, dureroasă, proprioceptivă şi vestibulară. Axonii acestor neuroni fac sinapse cu scoarţa cerebrală.

 

Hipotalamusul se află în partea inferioară a diencefalului şi prezintă centrii vegetativi cu diferite funcţii:
- reglează temperatura corpului;
- reglează comportamentul legat de actul alimentar;
- reglează activitatea organelor sexuale;
- determină manifestările legate de emoţii.
Activitatea hipotalamusului este supusă controlului telencefalului.

Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale reprezintă etajul nervos cel mai bine dezvoltat şi care acoperă aproape în întregime toate celelalte vezicule nervoase.
Emisferele cerebrale sunt separate printr-un şanţ interemisferic şi unite la bază prin punţi de substanţă albă.
Substanţa cenuşie formează scoarţa cerebrală şi este sediul activităţii nervoase superioare.

 

Are o structură complexă, cu şase straturi de neuroni între care se realizează numeroase sinapse, fapt demonstrat de performanţele exprimate prin complexitatea comportamentului. Neuronii din scoarţa cerebrală nu au formă fixă. Ei îşi modifică forma prelungirilor, realizând legături sinaptice (circuite neurale noi). Ex: circuite noi:
în procesul de învăţare.

 

Pe suprafaţa scoarţei cerebrale se observă şanţuri adânci care delimitează lobii: frontal, parietal, temporal, occipital şi şanţuri superficiale care delimitează arii ce îndeplinesc funcţii diferite: senzitive, motoare, asociaţie.

 

Ariile senzitive sunt: vizuală, olfactivă, auditivă, gustativă, somestezică.
Ariile motoare comandă mişcările, în special pe cele voluntare.
Ariile de asociaţie realizează o prelucrare complexă a informaţiei.

Cu cât mamiferele sunt mai evoluate, cu atât emisferele sunt mai voluminoase şi au scoarţa cerebrală pliată prin formarea unor şanţuri.
La baza emisferelor cerebrale se găsesc corpii striaţi, implicaţi în reglarea poziţiei şi mişcărilor.

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]