Regnul plantae





REGNUL PLANTAE

Origine : provin din grupul de alge verzi asemănătoare clorofitelor actuale.
Argumente:
- au acelaşi tip de pigmenţi clorofilieni : a şi b;
- perete celular celulozic;
- produsul de asimilaţie = amidonul;
- reproducerea sexuată a Characeelor este foarte asemănătoare cu a plantelor inferioare;

Regnul Plantae:
- cuprinde organisme eucariote pluricelulare, care se hrănesc preponderent autotrof prin fotosinteză (puţine specii se hrănesc heterotrof: saprofite sau parazite);
- se reproduc : - asexuat : - spori;
- bulbi, tuberculi, rizomi, fragmente din corp;
- sexuat germeni sexuaţi => zigoţi (în urma procesului de fecundaţie);
- sunt adaptate mediului terestru;
- ocupă toate continentele;
- sunt mai mult de 270.000 specii;

 


Pe baza unor criterii morfologice şi anatomice (prezenţa sau absenţa ţesuturilor vasculare; prezenţa sau absenţa organelor vegetative adevărate). Regnul Plantae a fost divizat în două grupe mari: plante avasculare şi plante vasculare.


Plante avasculare
Încrengătura Bryophyta sau muşchi
Sunt plante inferioare, talofite deoarece nu au ţesuturi vasculare şi nici organe vegetative.
Sunt dependente de apă atât pentru nutriţie cât şi pentru reproducere.
Trăiesc mai ales în locuri umede şi umbroase.

 

Alcătuire: imită cormul plantelor superioare (tal cormoid). Au structuri similare organelor vegetative: rizoizi,
tulpiniţe, frunzuliţe.
Absorbţia apei se face pe toată suprafaţa corpului, iar conducerea din celulă în celulă.

 

Tulpiniţele sunt haploide, reprezintă gametofitul, pe care se formează organul
de reproducere ♂ (anteridii) şi ♀ (arhegoane).

 


În urma fecundaţiei se formează zigotul diploid din care se dezvoltă sporogonul (sporofit-2n) format din filament şi capsulă în care se produc sporii. Deci, sporofitul este foarte redus şi dependent nutriţional de gametofit.

 

Clase :

- Hepaticatae - ex : Marchantia polimorfa (fierea pământului);
- Briatae- ex: Sphagnum (muşchiul de turbă), Polytrichum commune
(muşchiul de pământ).în cazul briatelor, gametofitul este reprezentat de un pseudocorm cu tulpiniţă simplă sau ramificată. Pe gametofit se formează sporofitul reprezentat de o capsulă în care iau naştere sporii. Capsula este alcătuită din urnă cu căpăcel (opercul).

 

 

Plante vasculare (cormofite)
- au sistem vascular bine dezvoltat care serveşte la conducerea apei, sărurilor minerale, substanţe organice;
- au toate tipurile de ţesuturi vegetale adevărate;
- au organe vegetale;
- ciclul de viaţă - predomină sporofitul;
- sunt foarte bine adaptate mediului terestru (pot rezista la uscăciune).


Se clasifică în trei filumuri : Pteridophyta, Gymnospermae, Angiospermae.

Filum Pteridophyta (ferigi)
- plante vasculare inferioare pentru că au corm incomplet, ţesutul conducător lemnos este format din vase imperfecte (au pereţi despărţitori perforaţi);
- nu au flori, nici seminţe;
- principala formă de înmulţire este prin spori (meiospori).


Alcătuire : - rădăcini adventive
- rizom
- frunze puternic sectate (dublu penat sectate).
Frunzele pot fi: sporofile, brune (cu rol de protecţie a sporangilor), trofofile, verzi (cu rol trofic)şi trofosporofile, verzi (cu dublu rol).
Planta este sporofitul (domină). Gametofitul este redus, asemănător unui tal, numit protal. Este autotrof, independent nutriţional de sporofit. Sporangii pot fi grupaţi sau nu în sori.

 

 

 

Clasificare:
- clasa Lycopodiatae

- clasa Equisetatae
- clasa Filicatae

 

Clasa Filicatae grupează cele mai multe ferigi actuale, terestre şi acvatice.
Prezintă rizom şi una sau mai multe frunze de tip trofosporofilar.


Frunzele sunt de obicei penat sectate rar întregi. Sporangii sunt grupaţi în sori şi dispuşi pe marginea sau pe dosul frunzei.

 

Reprezentanţi:
- tereştri – Polypodium vulgare (feriguţa), Dryopteris filix-mas (feriga comună);
- acvatici – Salvinia natans (peştişoara), Marsilea quadrifolia (trifoiul de apă).

 

Importanţă: - medicinală, ornamentală
- cele vechi (din Carbonifer) Þ zăcăminte de cărbune.

 

Filum Gymnospermae (Pinophyta)
- fac parte din grupul Spermatofite (plante cu seminţe), alături de angiosperme;
- nu formează fructe, de unde şi denumirea;
- flori slab diferenţiate: nu au învelişuri florale;
- sunt reprezentate numai de structuri reproducătoare : frunze solzoase cu doi sau mai mulţi saci polinici (stamina, partea ♂), carpele cu cate două ovule (partea ♀);
- gametofitul ♀ este mult mai dezvoltat decât la angiosperme (tendinţa evolutivă este spre reducerea acestuia);
- fecundaţia simplă , prin intermediul unui tub polinic (sifonogamă);
- embrion cu mai multe cotiledonate;
- ţesutul xilematic (vasele lemnoase) este format din traheide;
- sunt exclusiv plantele lemnoase (arbori, arbuşti);
- se mai numesc: cetinoase (datorită frunzelor, aciculare, xeromorfe = rezistente la uscăciune), răşinoase deoarece au canale rezinifere Þ răşină, conifere = florile lor sunt dispuse în conuri (de regulă sunt unisexuate, se polenizează prin vânt). Conul feminin este o inflorescenţă deoarece fiecare macrosporofilă (solz) este însoţită de o bractee, deci este o floare. Fiecare macrosporofilă poartă câte două ovule neînchise în ovar. Conul masculin este o floare. Microsporofilele nu sunt bracteate, conul fiind ca o floare nudă, cu receptacul alungit şi numeroase stamine dispuse în spirală.

 

Gametofitul ♂ = grăuncior de polen din sacul polinic (microspor).

Gametofitul ♀= în ovul, format din endosperm primar (rol nutritiv) şi două arhegoane rudimentare (macrospor).

 

Clasa Pinatae
Ex: Picea excelsa = molid;
Abies alba = brad;
Pinus silvestris = pin;
Larix decidua = zada (are frunze căzătoare);
Taxus baccata = tisa (lemn valoros).

 

Filum Angiospermae (Magnoliophyta)
- plante evoluate, adaptate mediului aerian şi readaptate (unele) mediului acvatic;
- au apărut în mezozoic; mare diversitate de forme.

 

Elementele de superioritate:
- diversitate morfologică a cormului permite adaptarea la medii diverse;
- ţesut conducător lemnos format din vase numite trahei (vase tubulare continui);
- apar învelişurile florale (sepale, petale);
- marginile carpelelor se răsucesc şi se unesc formând ovarul;
- ovulele sunt protejate de ovar;
- polenizarea nu este numai anemofilă (prin vânt) ci şi entomofilă (prin insecte);
- fecundaţia este dublă : o celulă spermatică + oosferă Þ zigot principal (2n), iar a doua celulă spermatică + nucleul secundar al sacului embrionar Þ zigotul secundar (3n);
- embrionul are unul sau două cotiledonate;
- ovarul Þ fruct, ovulul fecundat Þ sămânţă;
- ciclul de viaţă demonstrează adaptarea la mediul terestru;
- reducerea generaţiei gametofitice şi expansiunea celei sporofitice;
- fecundaţia este independentă de apă (gameţii ♂ ajung la oosferă prin intermediul unui tub polinic= sifonogomie);

 

Clasificarea:

Doua clase :  -Monocotiledonate
                         -Dicotiledonate


 

Comparaţie:

- rădăcinile monocotiledonatelor sunt fasciculate şi au structură primară toată viaţa;
- rădăcinile dicotiledonatelor sunt pivotante sau lemnoase şi pot creşte în grosime (ca şi tulpinile), datorită meristemelor secundare;
- fasciculele de ţesut vascular sunt răspândite neuniform (la monocotiledonate), iar la dicotiledonate sunt ordonate circular;
- frunzele au nervuri paralele la monocotiledonate, iar la dicotiledonate nervurile sunt penat sau palmat ramificate;
- florile sunt pe tipul trei sau multiplu de trei la monocotiledonate, pe tipul cinci sau multiplu de cinci, rar pe tipul patru la dicotiledonate;
- embrion cu un cotiledon Þ monocotiledonate;
- embrion cu două cotiledoane Þ dicotiledonate;

 


Reprezentanţi ai clasei Monocotiledonate:
- familia graminee (grâu , porumb, orz, ovăz, secară, trestia de zahăr)
- familia liliacee (ceapa, usturoi, laleaua )
- familia iridacee (stânjenel, gladiola)
- familia amarilidacee (ghiocel, narcisa)

 

Reprezentanţi ai clasei Dicotiledonate:
- familia rozacee (măceş, măr, păr, gutui, cireş, frag, căpşuni)
- familia papilionacee sau leguminoase (mazărea, fasolea, lintea, soia, salcâmul)
- familia asteracee (floarea soarelui, păpădia, crizantema)
- familia crucifere sau brasicacee (varza, rapiţa, ridichea, micşuneaua)
- familia ranunculacee (piciorul cocoşului, bujorul)
- familia umbelifere sau apiacee (morcov, pătrunjel, ţelina )
- familia lamiacee (urzica, busuioc, cimbru)

- familia solanacee (cartof, ardei, tutun)
- familia fagacee (stejar, fag, castan).

 

Floarea la angiosperme :
- codiţă = pedicel, peduncul;
- receptacul = parte lăţită a pedunculului;
- sepale = frunzuliţe verzi, totalitatea lor formează caliciu;
- petale = colorate divers, formează corola;
- stamine = formate din filament şi anteră cu grăuncioare de polen, totalitatea lor = androceu;
- carpele - gineceul = format din ovar cu ovule, stil şi stigmat;

Alcătuirea florii la angiosperme

 

Când se formează tubul polinic, nucleul generativ se divide în două spermatii (fecundaţia este dublă).
În ovul se formează sacul embrionar cu opt celule haploide: două sinergide şi o oosferă la un capăt; trei antipode la capătul opus şi nucleul secundar (2n) în mijloc.

Structura ovulului

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]