Eseu argumentativ: personajele dintr-un basm cult
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă
Variante de text-suport: Dănilă Prepeleac de Ion Creangă, Făt-Frumos din lacrimă de
Mihai Eminescu etc
Caracteristici ale speciei
Basmul particularizează categoria fantasticului sub forma fabulosului şi a miraculosului. Aceasta presupune că personajul si cititorul acceptă existenţa altor alte legi ale naturii decât cele din lumea reală, prin care evenimentele supranaturale cu care se confruntă pot fi explicate. Supranaturalul nu provoacă reacţii de uimire sau de teamă. Basmul propune o lume care îşi află explicaţiile în ea însăşi.
Ipoteza
In conformitate cu afirmaţia lui G. Călinescu, potrivit căreia basmul este o oglindire a vieţii în moduri fabuloase, Povestea lui Harap-Alb este un basm în care personajele fie îmbină umanul cu supraumanul, fie aparţin uneia dintre aceste două categorii.
Argumentare
Tipuri de personaje
In funcţie de capacităţile lor, personajele pot fi grupate în realiste şi fantastice. Adesea însă, în profilul aceluiaşi personaj se întâlnesc elemente realiste alături de elemente fabuloase. Personajele realiste aparţin „tărâmului de aici" şi se supun codului de stratificare socială specific realităţii: împăraţi, fii şi fete de împăraţi, slujitori, (falşi) cerşetori, oameni simpli, asimilabili categoriei ţăranilor, negustori, oameni liber, călători viteji aflaţi în căutare de aventuri primejdioase etc. In basmul lui Creangă, din această categorie fac parte Craiul şi cei trei fii ai săi, Spânul, împăratul Verde şi fiicele sale. Personaje fantastice, fiinţe himerice sau animale cu însuşiri supranaturale sunt în basmul lui Creangă calul, crăiasa albinelor şi crăiasa furnicilor, precum şi cei cinci tovarăşi ai lui Harap-Alb. La graniţa dintre real şi fabulos stau personajele care sunt inspirate din realitate, dar au şi trăsături supraumane: bătrâna -Sfânta Duminică, fata împăratului Roş.
Clasificare
In funcţie de valorile pe care le reprezintă şi pe care le promovează, personajele pot fi clasificate în pozitive şi negative. Personajele pozitive sunt dotate cu însuşiri care să le atribuie calitatea de modele umane: frumuseţe, bunătate, dreptate, curaj, cinste, vitejie etc. Personajele negative cumulează trăsături care să le facă respingătoare: urâţenie, făţărnicie, răutate, laşitate, egoism etc.
Din perspectiva esenţei umane şi a caracterului, în basm apar personaje pasive - care nu întreprind nimic în ordinea acţiunii, active - eroii pozitivi, cei care au iniţiative, confidente - adjuvanţi şi iniţiatori, opozante - cele care slujesc răul.
Dezvoltarea ARGUMENTELOR
Caracteristici
In Povestea lui Harap-Alb, protagonistul trece printr-o serie de întâmplări miraculoase. Timpul şi spaţiul sunt nedeterminate, din punct de vedere spaţial acţiunea debutând într-un capăt de lume şi evoluând în alt capăt de lume. Eroul însumează o serie de calităţi umane excepţionale, însă nu are capacităţi supraumane, e construit mai degrabă pe o schemă realistă. Are însă un cal năzdrăvan, cu trăsături antropoTnorfe, este sprijinit de ajutoare, unele fabuloase şi groteşti. Luptă cu forţe ale răului şi în final este ucis, dar reînvie cu ajutorul unor obiecte şi al unor descântece magice. Fabulosul basmului este explicit moralizator: oferă pilde, prin parabole şi alegorii, cu privire la modul de a fi al omului în lume.
Protagonistul
Harap-Alb este un personaj pozitiv, realist, din categoria eroilor activi. Calităţile şi Ie educă prin intermediul probelor la care este supus. El apare în scenă după ce fraţii săi mai mari eşuează în încercarea de a-şi asuma un destin de excepţie. Niciunul nu este suficient de vrednic pentru a împlini destinul de conducător propus de împăratul Verde, unchiul lor. Tristeţea şi ruşinea tatălui, personaj pozitiv, realist, provoacă autoanaliza fiului cel mic. Secvenţa conţine o caracterizare directă realizată de către narator: începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său [...] sta el pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de ruşine. Prin caracterizare indirectă se realizează apoi portretul moral al fiului, încă neiniţiat. Acesta nu se grăbeşte să-şi revendice drepturile, ci caută în sine răspunsul la problema destoiniciei proprii. Ajutorul apare sub forma bătrânei gârbove care cere milostenie. Aceasta face parte din categoria personajelor confidente şi are un rol important în iniţierea eroului. Replica fiului, mijloc de caracterizare indirectă, demonstrează egoism şi centrare asupra sinelui: acum am altele pe capul meu. Insistenţelor bătrânei tânărul le răspunde mâniat (nu te iuţi aşa de tare), dovedind opacitate, lipsă de cunoaştere umană, pripeală. Fiul nu vede încă dincolo de aparenţe - tocmai de la una ca dumneata ţi-ai găsit să aştept eu ajutor?, nu ştie că nu în înfăţişare se converteşte cunoaşterea şi înţelepciunea. După insistenţele bătrânei şi dojana acesteia, fiul se îndură şi îi oferă un ban: Ţine mătuşă, de la mine puţin şi de la Dumnezeu mult. Din vorbele sale, mijloc de caracterizare indirectă, rezultă acum chibzuinţă, fiul înţelegând că > e o fiinţă limitată.
Dovada bunătăţii este răsplătită. Pentru a-şi desăvârşi destinul trebuie să facă proba bunătăţii. Celelalte calităţi sau însuşiri se pot dobândi, însă bunătatea este înnăscută. Drumul iniţierii fiului este o călătorie în şinele său. Inocenţa, lipsa de experienţă în a vedea dincolo de aparenţe, credulitatea se manifestă şi în alegerea calului, respectiv în cedarea în faţa Spânului.
Ajutoarele
Calul este unul dintre personajele confidente cele mai importante, fără el, acţiunea fiind imposibil de realizat. Personaj năzdrăvan, cu calităţi antropomorfe, el cumulează funcţiile de iniţiator şi de ajutor. Apariţia sa respectă un anumit tipar: la început e cel mai urât, jigărit şi răpciugos, apoi, după ce mănâncă jar, se transformă într-un cal arătos, cu puteri supranaturale - vorbeşte, zboară, deţine cunoştinţe inaccesibile eroului. în descoperirea calului de către erou, se poate vedea o probă pregătitoare, căci Harap-Alb îl tratează iniţial cu dispreţ. în schimb, calul îi oferă una dintre primele lecţii de viaţă, arătându-i, prin zborul în înaltul cerului, că nimic nu rămâne în viaţa i nerăsplătit. In final, calul se substituie pentru o scurtă vreme eroului, I când acesta îl delegă să intre în competiţie cu turturica fetei împăratului Roş, pentru obţinerea apei vii şi a apei moarte.
In drumul său, eroul se întâlneşte de trei ori cu omul spân-Acesta face parte din categoria personajelor opozante, şi este construit pe o schemă realistă, întruchipând imaginea răului. Prima dată feciorul ţine cont de sfatul tatălui său şi refuză oferta Spânului de a-i fi călăuză. A doua oară Spânul are altă înfăţişare, iar erou nu-l recunoaşte. A treia oară însă, cu vocea şi veşmintele din nou schimbate, Spânul îşi oferă sprijinul într-un moment de cumpăna. Fiul nu-1 recunoaşte nici acum, este încă orbit de aparenţe, şi în cel din urmă acceptă, încălcând interdicţia tatălui. Spânul însuşi are rolul său important în iniţierea feciorului, fapt clar exprimat de cal într-o altă ocazie: şi unii ca aceştiia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte.
Ceea ce îi lipseşte încă fiului, tânăr neexperimentat, şi ceea ce nu se poate căpăta decât prin experienţă, este cunoaşterea de oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparenţa acestora, puterea de a cântări ceea ce e sinceritate şi ceea ce e prefăcătorie în faptele, în înfăţişarea, în vorbele celorlalţi. Inocenţa şi credulitatea nu sunt defecte, ci doar caracteristici ale celui crescut până acum departe de orice primejdie, în spaţiul securizam al împărăţiei tatălui. Credul, acesta cade în capcana Spânului şi îi devine slugă. Cu această ocazie, Spânul îi nuanţează traseul existenţial formulat anterior de bătrână: atâta vreme ai a mă sluji, până îi muri şi iar îi învia.
Eroul trece de acum prin diverse întâmplări, probe de testare a îndemânării, curajului, bunătăţii, dar şi mijloace de iniţiere: obţinerea salăţilor, aducerea capului de cerb, aducerea fetei împăratului Roş.
In lungul şir al probelor prin care trece, eroul este ajutat de diverse personaje cu puteri supranaturale. Animalele fabuloase -crăiasa furnicilor şi crăiasa albinelor, respectiv fiinţele himerice -cei cinci tovarăşi, fac parte din categoria confidenţilor, cu rol de ajutoare. Cele cinci personaje himerice cu puteri supranaturale -Gerilă, Setilă, Ochila, Flămânzilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă - sunt construite prin îngroşarea câte unei trăsături dominante, în manieră caricaturală. Ele nu sunt individualizate, nu au dimensiune psihologică, sunt simple scheme de personificare a caracteristicilor pe cere le întrupează: foamea, setea, frigul, agerimea etc.
In ciuda ajutorului, esenţa eroului o constituie calităţile sale. Faptul este evidenţiat de Sfânta Duminică prin caracterizare directă. Important este nu ajutorul fizic pe care i-l dă, ci deschiderea ochilor către sine însuşi pe care i-o facilitează: fii încredinţat că nu eu, ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută, Harap-Alb.
In final, Harap-Alb se întoarce cu fata împăratului Roş. Fata divulgă identitatea eroului, Spânul îi taie capul, dar este şi el ucis de cal. Harap-Alb este înviat, o înviere la o altă identitate, cel ce se naşte acum fiind noul Harap-Alb, vrednic să devină împărat slăvit, puternic şi iubit. Vrednicia i se va manifesta pe două paliere: cel familial şi cel social.
O notă distinctivă a basmului cult este modul în care autorul îşi construieşte personajele. în basmele populare, de obicei personajul face dovada unor trăsături supranaturale în probele pe care le trece. Harap-Alb nu dispune iniţial de astfel de calităţi.
Bildung roman
Cred că în basmul Iui Creangă supranaturalul este înlocuit cu eticul. Fiinţele himerice despre care se vorbeşte în citatul dat, nu sunt decât întruchipări ale unor modele de existenţă: calul ca model al devotamentului, crăiasa albinelor şi crăiasa furnicilor ca modele ale corectitudinii şi ale recunoştinţei. Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă şi Ochilă întruchipează tipologii umane ridicularizate (frigurosul, gurmandul, betivul, hotul, indiscretul). Acestea nu actioneaza in conformitate cu o psihologie misterioasa, intrucat sunt lipsie de dimensiunea psihologica. In Context, defectele lor sunt valorizate, caci datorita “calitatiilor” de care dispun, eroul reuseste sa treaca de probele la care il supune imparatul Ros. In privinta lui Harap-Alb, desi personaj de basm, este in fond un om obisnuit,care se formeaza prin intermediul experimentelor de viata traite, basmul putand fi considerat astfel un adevarat Bildungsroman.
✔️ Specia literară basm cult Povestea lui Harap-Alb
✔️ Argumentează apartenenţa la specia literară basm cult, prin referire la o operă literară studiată.
✔️ Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-un basm cult studiat.(test 12 - teste de antrenament)
✔️ Personajele dintr-un basm cult - Eseu argumentativ: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
✔️ Relatia dintre incipit si final intr-un basm: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
✔️ Despre personajele dintr-un basm cult studiat: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
✔️ Rezolvare Test 12 (Harap-Alb) - particularități de construcție a unui personaj dintr-un basm cult studiat
Alte conținuturi pentru examenul de Bacalaureat:
|
Limba română: Teorie pentru rezolvarea subiectelor de bac: Proba orală de competențe: Tot ce trebuie sa stii la Proba orala BAC Romana Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana. Aspecte teoretice si Modele de subiecte Solutii si Rezolvari
Proba scrisă: Tot ce trebuie sa stii pentru a rezolva subiectul I și II din cadrul examenului de bacalaureat la limba si literatura romană:
|
|---|
Subiectul I
