Junimea si Convorbiri literare





 

Junimea

Este o grupare culturală înfiinţată la Iaşi, în 1863, iniţiată de tineri intelectuali: Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Jacob Negruzzi, având mentor (şef) pe Titu Maiorescu.

Pentru a promova ideile Junimii, se înfiinţează la Iaşi revista „Convorbiri literare”.

În prima etapă, activitatea se desfăşoară la Iaşi. Mihai Eminescu îşi publică în paginile revistei operele sale de maturitate., dar şi Creangă sau Slavici.

În a doua etapă, revista este mutată la Bucureşti. Va avea un caracter polemic, cu preocupări universitare.

Obiective:

-          răspândirea spiritului critic;

-          încurajarea literaturii naţionale;

-          crearea şi impunerea valorilor naţionale;

-          educarea oamenilor prin prelecţiuni populare;

-          unificarea limbii române literare.

 

Junimea si Convorbiri literare

I.Constituirea Societatii Junimea

Societatea Junimea a fost  infiintata la Iasii,in iarna anului 1864,din initiativaa unor tineri carturari(Petre P.Carp,Vasile Pogor,Teodor Rosetti,Iacob Negruzzi),colegi de generatie,stransi in jurul lui Titu Maiorescu,la putin timp de la intoarcerea lor de la studii din strainatate.Primele intalniri au avut loc cu prilejul unor”prelectiuni populare”(conferinte pe teme literare,arta,religie,drept,morala,educatie,invatamant),tinute la Universitatea din Iasi,pentru educarea publicului roman,pe care Titu Maiorescu le initiase la 9 februarie 1864.

II.Programul Societatii Junimea

Junimea a reprezentat cea mai importanta miscare literara romaneasca,prin care se produce in cultura autohtona o schimbare radicala de mentalitate.Activitatea Societatii Junimea s-a desfasurat in mai multe etape.

1.Cea dintai,”etapa ieseana”,este cuprinsa anii 1863,anul intemeierii,si 1874,anul in care T.Maiorescu se muta la Bucuresti.

In anul 1864,Societatea Junimea adopta un program prin care isi stabilea principiile ce ii vor calauzi activitatea culturala:

·   orientarea literaturii spre specificul national:

·   promovarea specificitatiii esteticului;sustinerea principiului de autonomie a artei(arta pentru arta);promovarea valorii estetice”

·   organizarea,la Iasi, a unei serii de prelegeri publice(“prelectiuni populare”);

·   orgganizarea,cu regularitate,in casa lui Vasile Pogor,a unor lecturi din opere autohtone,productii originale ale junimistilor,urmate de discutii;

·   achizitionarea unei tipografii,cu ajutorul careia sa se tipareasca manuale scolare,carti de stiinta si literatura si,mai ales,editii stintifice,”cu note explicative si index”,ale tuturor cronicilor si istoriografilor romani;

·   abordarea problemelor limbii si ale ortograiei,combatand tendinta latinizanta de promovare a ortografiei etimologice;

·   alcatuirea unei antologii cu cele mai valoroase poezii autohtone,de la poetii Vacaresti pana la Vasile Alecsandri.

·   Societatea Junimea discuta si o multitudine de probleme filozofice,juridice si sociale,polemizand cu multi dintre contemporani.Societatea isi creeaza puternice adversitati,deoarece contemporanii dezaprobau tendinta membrilor societatii de a pune in discutie toate aspectele culturale ale vremii si de a le critica foarte sever.Din aceste polemici se naste un program general al Junimii,constand in cmbaterea “directiei de astazi din cultura romana”si afirmarea necesitatii unei “directii noi”,adica a unor schimbari profunde in toate planurile culturii;combaterea formelor fara fond,respingerea elemtelor de impostura si artificialitate rezultate din procesul de import grabit al tiparelor civilizatiilor occidentale.

2.A doua etapa din existenta Junimii se situeaza intre anii 1874-1885.Dupa mutarea lui T.Maiorescu la Bucuresti,sedintele Junimii se tin la Iasi,cat si la Bucuresti,in locuinta ui T.Maiorescu.In 1885,societatea se muta in capitala,o data cu plecarea din Iasi a celor mai multi dintre junimisti.

In aceasta etapa,principala activitate a Junimii a fost lectura operelor originale.Atractia exercitata de cenaclul junimist era atat de mare,incat veneau sa citeasca multi dintre scriitorii de valoare ai vremii.Astfel,Alecsandri citeste Fantana Blanduziei,Despot-Voda si Ovidiu,Caragiale O noapte furtunoasa,Eminescu citeste cele mai mlte dintre poeziile sale ntume,iar Al.Macedonski este prezent cu poemul Noapte de decemvrie.

Alaturi de literati,la sedintele Societatii Junimea au participat numerosi lingvisti,istorici,savanti din diferite domenii,discutand problemele majore ale culturii si stiintei.

Prin intreaga ei activitate,Societatea Junimea a fost considerata cel mai de seama cenaclu si cea mai importanta societate culturala din istoria literaturii romane.

III.   Trasaturile junimismului

·   Societatea Junimea si revista Convorbiri literare au creat un anumit mod de a intelege cultura,fenomenul primind,in ansamblu,numele de spirit junimist.Sintetizate de Tudor Vianu,trasaturile caracteristice ale acestui spirit au fost umatoarele:

1)   Inclinatia spre filozofie.Intelectualii foarte cultivati,toti junimistii au fost oamei cu o pregatire filozofica,la curent cu evolutia stiintei sia literaturii.

2)   Spiritul oratoric.Junimea a dezaprobat modul de a vorbi in public al generatiei anterioare,care contribuie la crearea unei frazeologii demagogice.Cuvantarle junimistilor se caracterizeaza printr-un sever control al expresiei.Ei creeaza un nou stil oratoric ,caracterizat prin rigurozitate si laconism.

3)   Clasicismul.Junimistii au incurajat promovarea literaturii clasice,intelegand prin aceasta atat literatura ce apartinea curentulu clasic propriu-zis,cat si operele contemporane ce intruneau prin valoarea lor artistica elementele clasice.

4)   Ironia.Junimistii cultivau umorul si ironia.Ei aveau convingerea  ca nu se poate construi nimic pe o baza noua fara a distruge mai intai,cu ajutorul ironiei,prejudecatile si ideile gresite.Una dintre tintele ironiei lui Maiorescu a fost”betia de cuvinte”.

5)   Spiritul critic.Junimistii au fost partizanii spiritului critic in cultura,adica ai acelei atitudini care nu admite nimic decat sub rezerva discutiei si a argumentatiei temeinice.In studiul intitulat In contra directiei de astazi in cultura romana ,Titu Maiorescu a facut observatia ca,de la 1821 incoace,dezvoltarea tarii s-a realizat prin preluarea de la alte civilizatii europene a unor “forme”(adica a unor institutii sociale sau culturale) ce nu ar corespunde “fondului”,adica spiritului traditional,felului de viata de la noi.Observatia maioresciana a devenit celebra sub numele”forme fara fond”.

IV.       Titu Maiorescu

Critic literar si estetician inzestrat.S-a nascut la Craiova.Fiul profesorului ardelean Ion Maiorescu,dupa parerea lui Tudor Vianu,un remarcabil politician.Maiorescu incepe studiile la Craiova,le continua la Brasov si,datorita unei burse a Episcopiei Blajului,la Viena(1851-1858).Absolvent pe locul intai,urmeaza ursurile Facultatii de Filozofie din Berlin,continuate cu studii in litere si in drept la Paris(1860-1861).Intors in tara,devine rector al Universitatii din Iasi(1863),unde activeaza pana la 1874.Intemeiaza Societatea Junimea (1864)si revista Convorbiri literare(1867).

Titu Maiorescu si-a lasat amprenta asupra uneia dintre cele mai stralucite perioade din lieratura romana:epoca junimista.Odata Constituita Societatea Junimea,criticul avea sa fie mentorul acesteia,imprimandu-I un spirit de seriozitate in abordarea problemelor literare,lingvistice,filozofice sau istorice si un discernamant in judecata estetica a creatiilor literare.Spirit multilateral,Titu Maiorescu a scris mai multe studii care se clasifica astfel:

        i.   Studii de critica a culturii-din prima etapa a activitatii Societatii Junimea

In contra directiei de azi in cultura romana”(1868) in care se formuleaza combaterea formelor fara fond.

      ii.Studii de estetica

·“O cercetare critica asupra poezie iromane de la 1867”(din prima etapa)-un mic tratat de poetica(poetica=teoria poeziei)in care criticul isi propune sa raspunda la intrebarea ce este poezia.Acest studiu este impartit in doua parti:prima este Conditiunea materiala a poeziei care se refera la forma poeziei,iar a doua este Conditiunea ideala a poeziei care este dedicata continutului(fondului de sentimente pe care trebuie sa-l transmita poezia sau temele pe care trebuie sa le accepte lirica).

·“Comediile d-lui Caragiale”(1885-din a doua etapa)-un studiu in care il apara pe Caragiale de acuzatia de imoralitate,criticul dezbate doua probleme esentiale din punct de vedere estetic:

ü  raportul arta-realitate-faptul ca arta e datoare sa reflecte realitatea asa cum e=mimesis

ü  problema moralitatii in arta si a efectului de chatarsis pe care-l urmareste opera artistica prin contemplare.

    iii.    Studii de literatura aplicata=critica literara

·         “Directia noua in poezia si proza romana”(1872)

·         “In laturi!”(1886)

·         “Poeti si critici”(1886)-studiu dedicat lui Alecsandri la sfarsitul activitatii sale literare

·         “Eminescu si poeziile lui”(1889)

  La acestea se mai adauga recenzii si rapoarte academice dedicate lui Octavian Goga,Mihail Sadoveanu,Ioan Bratescu-Voinesti.

     iv.         Studii de limba(probleme de vocabular si ortografie)in care combate scrierea cu alfabet chirilic,scrierea etimologizanta si abuzul de neologisme.

·         “Limba romana in jurnalele din Austria”(1868)

·         “Betia de cuvinte”(1873)

·         “Neologismele”(1881)

 

 

În societate Titu Maiorescu era un mentor,lansând şi susţinând nume care s-au înscris în istoria literaturii .

    În ceea ce priveşte problemele limbii,Maiorescu a închegat un sistem ortografic raţio-

nal prezentat în "Despre scrierea limbei române",articol în care criticul luptă împotriva publiciştilor ardeleni şi bucovineni,continuitori ai tradiţiilor latinizate.O altă problemă lansată de Titu Maiorescu este "Teoria formelor fără fond".Zoe Dumitrescu Buşulenga consideră că această teorie are un "dublu tăiş".Teoria se referea la ideea că :instituţiile împrumutate din alte părţi,din alte culturi,nu pot dăinui ca forme,"nu pot trăi decât dacă cresc din rădăcini autohtone".

    În privinţa folclorului criticul junist vede în folclor temelia pe care se poate înălţa o cultură durabilă,plină de specific naţional.Începând cu Titu Maiorescu critica literară capătă rigoare,deşi uneori ea era prea aspră("Intră cine vrea,rămâne cine poate"),

prea judecătorească ,dar a fost necesară "într-un moment de creştere al litraturii".

   În calitate de critic,Titu Maiorescu a fixat terminologia de specialitate în critică şi estetică;analizele pe care le-a făcut operelor lui Eminescu,Caragiale,Sadoveanu,Goga vor fi exacte şi pertinente(adevărate),dar în teoriile generale estetice el va rămâne într-un tărâm depăşit,acela al "artei pentru artă".

   Tudor Vianuatrage atenţia asupra justeţii judecăţilor lui Maiorescu şi asupra nuanţelor pe care criticul ştia să le pună în caracterizarea unor autori atât de diferiţi ca valuare.

   Cât despre "O cercetare critică asupra poeziei de la 1867" :"Poezia,ca toate artele este chemată să exprime frumosul spre deosebire de ştiinţă care se ocupă de adevăr."

Ideea:deosebirea între artă şi ştiinţă,rolul poeziei şi al ştiinţei.

    În concepţia lui Maiorescu,"ideea sau obiectul exprimat prin poezie este întotdeauna un simţământ sau o pasiune şi niciodată o cugetare exclusiv intelectuală".

Ideea:ideea din poezie este reprezentată de sentimente.

   "Limba este materia primă a literaturii,aşa cum piatra sau bronzul pentru sculptură,

culorile pentru pictură,sunetele pentru muzică".

   Din punctul de vedere al lui Titu Maiorescu există cuvinte poetice şi nepoetice.Unele trezesc imagini sensibile,altele nu.

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]