Diviziunea celulara: Meioza





Meioza - este întâlnită la organismele cu înmulţire sexuată şi contribuie la menţinerea constantă a garniturii cromozomale, caracteristică unei specii.
La plante, duce la formarea celulelor reproducătoare asexuate (spori) şi se mai numeşte sporală, iar la animale se finalizează direct cu formarea gameţilor şi se numeşte gametică.
Meioza duce la înjumătăţirea numărului de cromozomi şi, implicit, a cantităţii de ADN în celulele fiice. În meioză, celula iniţială diploidă se divide de două ori deşi cantitatea de ADN s-a dublat o singură dată.
Meioza se desfăşoară în două etape: reducţională (meioza I) şi ecvaţională sau de maturaţie (meioza II) şi se finalizează cu patru celule haploide.

Etapa reducţională.

 

Se desfăşoară în aceleaşi faze ca şi mitoza.
 

Profaza I este mult mai lungă decât cea mitotică. Cel mai important eveniment îl reprezintă împerecherea cromozomilor omologi şi formarea bivalenţilor sau tetradelor cromozomiale (cromozomii din aceeaşi pereche se numesc omologi şi sunt formaţi din câte două cromatide fiecare, în total patru cromatide, adică o tetradă).
Locurile în care cromozomii se ating se numesc chiasme. La acest nivel, cromozomii se pot rupe şi pot realiza schimburi de gene, fenomen numit crossing-over. Rezultă cromozomi recombinaţi care asigură variabilitatea organismelor.

Alte evenimente: - condensarea cromozomilor, dispariţia nucleolului şi dezorganizarea membranei nucleare, formarea fusului de diviziune.

Profaza I

 

Metafaza I – cromozomii, sub formă de tetrade se aşează în plan ecuatorial formând placa metafazică

Anafaza I - cromozomii bicromatidici se desprind din tetrade şi se află la jumătatea drumului dintre ecuator şi poli. Spre fiecare pol porneşte câte un set de cromozomi (n).

 

Anafaza I

 

Telofaza I - cromozomii bicromatidici ajung la polii celulei, se despiralizează, reapar nucleolii şi se refac membranele nucleare. Fusul de diviziune dispare.

 

Urmează citochineza şi rezultă două celule fiice, fiecare cu n cromozomi (celule haploide).

Celule fiice haploide

 

Etapa ecvaţională sau meioza II se desfăşoară ca o mitoză obişnuită cu: profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaza II.

 

Între meioza I şi meioza II nu mai este nevoie de interfază pentru că deja cromozomii sunt bicromatidici.

 


Profaza II este foarte scurtă: se dezorganizează învelişul nuclear, se formeză fusul de diviziune, se spiralizează cromozomii.
 

 

Metafaza II - cromozomii bicromatidici se prind prin centromeri de fusul de diviziune şi se dispun într-un singur plan în placa metafazică.
 

 

Anafaza II - se desprind cromatidele şi se formează cromozomi monocromatidici, care vor fi traşi spre polii celulei. Se găsesc la jumătatea distanţei spre poli.

 

Telofaza II – se individualizează nucleele haploide prin formarea învelişului nuclear.
Rezultatul final: patru celule haploide (cu jumătate din numărul de cromozomi al celulei mamă).

 

Importanţa diviziunii
Meioza şi mitoza sunt două mecanisme apărute în cursul evoluţiei organismelor prin care se asigură multiplicarea, perpetuarea şi evoluţia sistemelor biologice sau autoreproducerea sistemelor vii. Mitoza generează uniformitate şi asigură continuitatea; meioza generează biodiversitate şi promovează discontinuitatea şi evoluţia organismelor.

 

««« Diviziunea celulara

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]