Cratima: Rolul cratimei din structura, secventa poeziei a cuvintelor sau a textelor





CRATIMA:

- este un semn grafic (-) folosit pentru a marca pronunțarea împreună a două sau mai multe cuvinte;

-pentru a despărți cuvintele în silabe;  

- liniuță de unire.

 

Folosirea cratimei:

1. SEMN DE PUNCTUAȚIE

2. SEMN ORTOGRAFIC

 

 

1. SEMN DE PUNCTUAȚIE

Întrebuințare:

- în repetiții, când cuvântul repetat formează o unitate: ''Gânduri-gânduri treceau prin cugetul lui Dănilă'' (G.Galaction)

- în interiorul unei expresii având structuri de tipul :

substantiv + substantiv (calea-valea)

substantiv + adverb (câine-câinește)

adverb + adverb (ici-colo)

interjecție + interjecție (trosc-pleosc)

 

- între două numerale, pentru a se arăta că indicația numerică este aproximativă: Totul a durat patru-cinci ani;

 

- între cuvinte care arată limitele unei distanțe ori ale unui interval de timp: șoseaua București-Ploiești; perioada 1 mai - 1 iunie.

 

2. SEMN ORTOGRAFIC

Întrebuințare:

- marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte: văzându-l, s-au, etc.

- la scrierea cuvintelor compuse: oraș-port, pierde-vară etc.

- la scrierea unor derivate cu prefixe, în special pentru a scoate în evidență prefixul: Are în vedere o re-scriere a vechilor sale teme;

- însoțește partea izolată dintr-un cuvânt: Substantivul ''baiatul'' este articolat cu articol hotărât -l.

- pentru a lega desinența ori articolul hotărât postpusde un cuvânt cu aspect neobișnuit ca rostire sau scriere: ''Or, ironia pretinde ca orice figură a ambiguității să conțină în mod egal și simultan distanța și analogon-ul'' (Sergiu Drincu, Semnele de ortografie și de punctuație. p 93);

- în prescurtările realizate prin omiterea unor părți ale cuvântului: d-ta;

 

Cratima în lingvistică

Cratima în lingvistică servește la notarea convenţională a unor elemente lipsite de independenţa, marcând, prin locul pe care îl ocupa, poziţia acestora (iniţiala, mediala sau finala) în cuvânt (litera sau covala î-, prefixul contra-, infixul -n-, articolul -ul, desinenta -uri, formantul -lea, sufixul -ist, rădăcina floar-) sau la punerea în evidenţa a silabelor (vocala în hiat: a-er); este utilizată în analiza metrică (Ne-n-țe-les; ră-mâne; gân-dul …)

 

Cratima leagă:

 cuvinte pronuntate fara pauza; 

– cuvinte diferite ce formează silabe comune, prin elidarea unor vocale sau nu: te-au văzut.

–  imperative si gerunzii cu pronumele reflexiv sau personal postpus (du-te!, ducându-se, ducându-le)

 separă elementele formei inversate a perfectului compus: „venit-ai”

 adjective posesive postpuse substantivului, în expresii de tipul “maică-sa, taică-su“.

 marchează o schimbare de topică (ex: postpunerea pronumelui în raport cu verbul, “
 Huleşte-le!“), efectul expresiv fiind acela al mutării atenţiei asupra verbului şi constituirea ad hoc a uneialiteraţii.- elemente componente nesudate ale unui cuvânt compus:câine-lup, dus-intors

 

 în poezie, are rolul de a păstra măsura versului prin reducerea numărului de silabe-elidarea unuisunet- (
necesităţi prozodice) şi de a marca rostirea legată a două cuvinte. 

 

Ca figuri de stil fonetice,intră în categoria sinerezei (transformarea unui hiat în diftong: de-abia), a sinalepsei (reducereaunui diftong la o singură vocală:d-abia), a aferezei ( suprimarea unui sunet iniţial:nalt), aapocopei (
suprimarea unui sunet final:pân’ să).

– unele interjectii identice, repetate accidental;

– anumite prefixe pe baza derivatului;

– prefixele ne- si re- si prepozitia de de baza derivatelor, respectiv a compuselor de la cuvinte care incep cu vocala i-, atunci cand se produce caderea acesteia;

– componentele compuselor cu un grad mediu de sudura, ale unor locutiuni si ale structurilor cu anumite substantive + adjectiv posesiv;

– articolul hotarat enclitic sau destinatia de undele cuvinte greu flexionabile;

– formatul final al numeralelor ordinare si fractionare de numeral cardinal corespunzator scris cu cifre;

– componente ale unor abrevieri.

 

Cratima desparte

– silabele unui cuvant pronuntat sacadat;

– segmenetle unui cuvant in cazul despartirii acestuia la capat de rand

 

EXEMPLE și EXERCIȚII de folosire a CRATIMEI

 

Consecinţele folosirii cratimei

- marchează elidarea (lipsa) vocalei “…” ;

- evită folosirea hiatului ;

- ajută la rostirea intr-o singura silabă a cuvintelor “…”, părţi de vorbire diferite “…” ;

- menţine măsura şi ritmul versurilor ;

 

 

1. Enumeră trei consecinţe ale folosirii cratimei în structura “Sa-i” din versul: “Să-i spui lui vrâncean”.

RASPUNS
 Cratima marchează lipsa vocalei “î”; ajută la rostirea intr-o silabă a cuvintelor “sa(îi)”; părţi de vorbire diferite: conjuncţie şi pronume personal; menţine măsura şi ritmul versurilor .

 

2. Prezintă rolul cratimei din structura „n-ar avea”. (A tale braţe obosite putere n-ar avea s-adune - Dimitrie Anghel, ''Crizanteme'')

RĂSPUNS

Cratima marchează căderea unei vocale iniţiale şi a unei vocale finale, leagă două cuvinte care se pronunţă într-o singură silabă, scurtează cantitatea vocalică, ajută la păstrarea ritmului şi a măsurii.

 

3. Explică rolul cratimei din structura: să-nghețe. (''Sub ea să-nghețe vecii cu cârdul lor de zboruri, ''V.


Voiculescu, Sonetul CCXX - model de subiect pentru bacalaureat 2015, profil uman și pedagogic, subiectul I punctul 2)

RĂSPUNS

Rolul cratimei din structura ''să-nghețe'' marchează căderea vocalei î; și rostirea legată a celor două cuvinte ''să'' și ''înghețe''.

 

4. Menţionează două motive pentru care s-a utilizat cratima în structura „de-abia”. (Tudor Arghezi, De-abia plecaseşi)

RĂSPUNS

Utilizarea cratimei în structura „de-abia" are drept consecinţă marcarea grafică a rostirii legate a două cuvinte prin eliminarea unei silabe. Sub raport prozodic acest fapt asigură păstrarea măsurii versului.

 

5. Explică rolul cratimei în secvența ''n-ai venit''. (''Și adevărul e că n-ai venit trei zile întregi! ' Lucia Demetrius, Trei generații - Varianta 5 extrasa la examenul de bacalaureat 2015, profil real, sesiunea iunie-iulie, subiectul I punctul 2)

RĂSPUNS

Rolul cratimei în secvența ''n-ai venit'' este de a marca elidarea vocalei u, de a evita hiatul, marchează rostirea într-o singură silabă a celor două cuvinte și de a conferi astfel vorbirii un ritm mai rapid.

 

6. Explică rolul cratimei din secvența ''mai-nainte''. (''Visez ca mai-nainte doar fața ta-n cerdac,'' Radu Stanca, Preludiu de toamnă; varianta 9 extrasa la examenul de bacalaureat 2015, sesiunea august-septembrie,subiectul I punctul 2)

RĂSPUNS

Rolul cratimei în secvența ''mai-nainte''  marchează pronunţarea legată a două cuvinte; marchează căderea vocalei ''î''.

 

7. Prezintă rolul liniei de pauză în textul poetic dat. („I-auzi corbii” ─ mi-am zis singur...(George Bacovia, Gri)).

RĂSPUNS

Linia de pauză marchează grafic o pauză în procesul vorbirii, lăsând posibilitatea reflecţiei.

 

8. Explică un rol al întrebuinţării cratimei în primul vers. (''Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde'' (Mateiu I. Caragiale, Grădinile Amăgirii)).

RĂSPUNS

 În primul vers, cratima leagă părţi de vorbire diferite şi este utilizată de asemenea din necesităţi prozodice (pentru menţinerea ritmului).

 

9.  Explică rolul cratimei în secvența: ''câte-o hârtie''. ( ''Mă uitam la câte-o hârtie cu filigrana* albastră … '' (Cezar Petrescu, Omul din vis); Varianta 4 extrasa la examenul de bacalaureat 2014, sesiunea iunie-iulie, subiectul I punctul 2).

RĂSPUNS

Rolului cratimei în secvența ''câte-o hârtie'' marchează rostirea legată a două cuvinte.
 

10. Explică rolul cratimei în secvența: ''și-n semne''. (... și-n semne de firesc omagiu le-au aruncat ...'' (Gib I. Mihăescu, Donna Alba) Varianta 4 extrasa la examenul de bacalaureat 2014, sesiunea iunie-iulie, profil uman, subiectul I, punctul 2 ).

RĂSPUNS

Rolului cratimei în secvența ''și-n semne'' marchează căderea unei vocale; marchează rostirea legată a două cuvinte.

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]