Login

Operatiunile pietei

OPERAŢIUNILE PIEŢEI ŞI NOILE INSTRUMENTE ALE PIEŢEI MONETARE DESCHISE

Agenţii care sunt în căutare de lichidităţi oferă active celor care sunt în căutare de utilizări pentru disponibilităţile lor . Unele operaţiuni se fac fără suport expres . Se întâlnesc operaţiuni în alb (eu blanc) , operaţiuni de remiteri de lichidităţi ce se fac fără contrapartidă , fără garanţie . Unica lor bază este încrederea în debitor .
Totuşi , operaţiunile cele mai fregvente se întemeiază pe titluri de creanţă . Aceste titluri fac obiectul unor cesiuni ferma , caz în care ele sunt vândute definitiv , sau obiectul unor presiuni .
Cea mai cunoscută tehnică a creditării creanţelor comerciale o reprezintă operaţiunea de scontare .
Scontarea reprezintă cesiunea cambiei către un alt beneficiar în schimbul valorii actuale a cambiei .
Necesitatea acestei operaţiuni apare când beneficiarul cambiei (care urmează ca la scadenţă să încaseze valoarea integrală a creanţei) având nevoie urgentă de lichidităţi , cedează acest drept de creanţă , de regulă băncii . În urma scontării , el este îndreptăţit să primească valoarea actuală a cambiei care se calculează :
Va = Vn - S , în care :
Va – valoarea actuală a cambiei ;
Vn – valoarea nominală a cambiei ;
S – scontul , respectiv dobânzile pentru
perioada de la scontare până la scadenţă .
Scontarea prezintă următoarele trăsături :
- cedarea cambiei prin scontare are caracterul de act de vânzare – cumpărare în sensul că se cedează şi se preia dreptul de a beneficia de suma prevăzută în cambie ;
- scontarea cambiei este o operaţiune specială , în sensul că fiecare din beneficiarii care au recurs la scontare şi deci a cedat prioritatea cambiei , rămâne obligat la plata sumei din cambie , în condiţiile în care trasul sau alţi participanţi la procesul cambiei n-au putut plăti . Se manifestă astfel o caracteristică specifică , răspundere solidară a tuturor semnatarilor cambiei la plata sumei respective ;
- scontarea cambiei reprezintă o operaţiune de creditare prin faptul că se referă la transferul unui instrument de credit , dar şi că determină plasarea resurselor de creditare a unei bănci pe un anumit termen , cu asigurarea încasării dobânzii aferente .
Prin scontare creditul comercial se transformă în credit bancar . În urma scontării beneficiarul iese din raportul de credit anterior , obligaţia trasului de a plăti fiind înlocuită prin bani efectivi , pe care bancherul îi avansează . Pe de altă parte , trasul angajat iniţial într-o operaţiune comercială devine în urma scontării debitor al băncii comerciale .
Băncile efectuează şi alte operaţiuni cambiale pentru a se proteja împotriva unor riscuri . O astfel de operaţiune este pensiunea .
Pensiunea este operaţiunea prin care banca presa cambiile pe care le vinde beneficiarul , cu condiţia răscumpărării lor de către acesta la termenele convenite .
Operaţiunile de pensiuni pot fi de 24 de ore , reînnoibile sau pentru o durată fixă , de exemplu de 7 zile .
Aceste operaţiuni se desfăşoară , în mod frecvent , în relaţiile băncilor cu firmele mari şi îndeosebi între bănci . Efectele ce fac obiectul unei pensiuni rămân de regulă la beneficiar , iar banca cumpărătoare primeşte angajamentul de răscumpărare , emis de beneficiar , şi borderoul efectelor respective .
Caracteritic şi celorlate pieţe , mecanismul pieţei monetare vizează profitul . Intermediarii urmăresc acumularea de lichidităţi la costuri cât mai reduse încercând să le plaseze sub formă de credite remunerate cât mai bine .
Un rol esenţial în derularea operaţiunilor pe această piaţă îl joacă nivelul actual al ratei dobânzii şi mai ales anticipaţiile privind evoluţiile viitoare ale acesteia . Operatori pieţei arbitrează între diferitele scadenţe ale titlurilor şi diferitele rate ale dobânzii la instrumentele utilizate .
În ultimii 10 ani , piaţa monetară a cunoscut un proces de transformare prin “deschiderea” acesteia . Acest fenomen se caracterizează prin posibilitatea ce se oferă tuturor agenţilor care dispun de capitaluri pe termen scurt de a le oferi celorlalţi agenţi care au nevoie de lichidităţi pe termen scurt . Deschiderea pieţei monetare este o invenţie franceză şi s-a manifestat ca o reacţie împotriva excesivei compartimentări a pieţei banilor .
Piaţa monetară a devenit în Franţa şi în alte ţări accesibilă intrepinderilor , trezoreriei statului şi tuturor instituţiilor financiare . Unii dintre aceşti agenţi au primit dreptul de a emite instrumente financiare pe termen scurt negociabile .
Noile instrumente ale pieţei financiare se concretizează în :

  1. certificate de depozit emise de bănci (din martie 1985) pentru suma de minimum 5 milioane de franci pe termene cuprinse între 10 zile şi 7 ani . Ele sunt destinate tuturor titularilor de lichidităţi , inclusiv intreprinderilor . Dacă certificatele de depozit sunt emise în devize durate , suma lor minimală ca şi remunerarea lor sunt liber negociabile ;
  2. biletele de trezorerie sunt titluri care asigură accesul pe piaţa monetară a intreprinderilor în calitate de creditori . Ele au aceeaşi limită minimă (5 milioane de franci) şi aceeaşi durată , între 7 zile şi 10 ani . Acestea sunt negociate prin intermediul băncilor , caselor de titluri şi agenţilor pieţei interbancare ;
  3. Bonuri de tezaur negociabile reprezintă o nouă categorie de titluri publice emise pentru 7 ani . Ele vizează marii deţinători de lichidităţi şi se substituie altor bonuri emise până acum . Aceste titluri sunt emise prin adjudecări la Banca Franţei şi sunt garantate de către aceasta ;
  4. Bonurile negociabile ale instituţiilor financiare sunt bonuri rezervate instituţiilor financiare specializate bancare ca Agenţia de antreprenori şi nebancare ca , de exemplu Creditul Naţional , Creditul Funciar etc. şi sunt garantate de Banca Franţei . Sunt plasate şi negociate ca biletele de trezorerie ale intreprinderilor şi sunt emise pe termene între 10 zile şi 7 ani ;
  5. Bonuri ale societăţilor financiare şi ale caselor de titluri . Au aceleaşi caracteristici generale ca şi ale celorlalte titluri emise de instituţiile financiare .

C. Basna, N. Dardac, C-tin Floricel : “Monedă, credit, bănci” Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1993,,pag. 205


Trimite:
Publicat: Sambata, 15 Septembrie 2007

Pentru sugestii,comentarii si corectari scrieti-ne aici

Daca aceste materiale te-au ajutat atunci poti ajuta si tu pe altii completand acest formular
Lectiile si rezolvarile nu pot fi postate pe alte pagini/site-uri Internet decat cu acordul scris al administratorului ebacalaureat.ro
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.


FeedBack | Contact | Termeni si conditii Copyright © 2007 - 2012