Aminele

    Definiţie: Aminele sunt compuşi organici în care radicalul de hidrocarbură conţine una sau mai multe grupe amino -NH2.

                   I.  NOMENCLATURĂ. CLASIFICARE. IZOMERIE

    Deoarece denumirea aminelor depinde de mulţi factori, la început, vom precăuta clasificarea aminelor iar apoi ne vom întoarce la nomenclatură.

    Aminele pot fi clasificate după următoarele criterii:
   1) după gradul de substituire în molecula amoniacului:
       a) primare     R-NH2
       b) secundare   R-NH-R'
       c) terţiare   
 
       d) cuaternare
 
      După nomenclatura internaţională (IUPAC) denumirea monoaminelor primare saturate (R-NH2) se formează în felul următor:
       - dacă grupa amino  se află la primul atom de carbon din catena          hidrocarburii, care este fără ramificaţii atunci la denumirea radicalului hidrocarburii se adaugă sufixul amină:
         CH3-NH2             metilamină;
         CH3-CH2-NH2         etilamină;
         CH3-CH2-CH2-NH2     propilamină;
       - dacă catena hidrocarburii are ramificaţii sau grupa amino se află nu la primul atom de carbon atunci:
          * se alege catena cea mai lungă începînd cu atomul de carbon, la care se află grupa amino;
          * denumirea radicalilor se scriu înaintea denumiriiradicalului principal al hidrocarburii, iar apoi se scrie sufixul amină:
 
3-metilbutilamină;
 
1-etilbutilamină;
       - dacă avem amine secundare, terţiare sau cuaternare şi toţi radicalii          hidrocarburii sunt identici atunci denumirea se formează simplu:
         denumirea radicalului cu prefixul multiplicităţii şi sufixul amină:
             CH3-CH2-NH-CH2-CH3    dietilamină;
             (CH3)3N                          trimetilamină;
             iar compuşii sub formă ionică capătă denumirea similară de la ionul de amoniu  (NH4+):
                      
            [(C2H5)4N+]OH-           hidroxidul de tetraetilamoniu;
        - dacă radicalii hidrocarburii sunt diferiţi atunci se alege radicalul cel mai lung şi se formează denumirea aminei primare; ca prefix se scrie denumirea radicalului mai inferior cu indicativul N-  adică ramificaţie de la atomul de azot:
                    3      2       1
                  CH3-CH2-CH2-NH-CH3       N-metilpropilamină;
          
                  N-etil-N-metilpropilamină;
                  CH3CH2N(CH3)2            N,N-dimetiletilamină
    2) după natura radicalului de hidrocarbură:
                  a) alifatice;
                  b) aromatice.
    Pentru amina aromatică de mai jos s-a păstrat denumirea trivială
 
anilina
    3) după numărul grupelor amino:
                 a) monoamine R-NH2
                 b) diamine sau poliamine  H2N-R-NH2
       - dacă grupele sunt aranjate simetric atunci se adaugă prefixul de          multiplicare (di- tri- etc.):
           NH2-CH2-CH2-NH2                   etilendiamină
                 - dacă în catenă sunt trei şi mai multe grupe amino, sau ele sunt aranjate nesimetric atunci se indică poziţiile grupelor amino - denumirea hidrocarburii - sufixul 'amino' cu multiplicativul respectiv:
 
                 1,3,5-pentantriamină
    Aminele pot prezenta izomeri:
-         de catenă     
     
 2-metil-1-propilamină
                    CH3-CH2-CH2-CH2-NH2  butilamină
    - de poziţie a grupei amino:
              CH3-CH2-CH2-CH2-NH2        butilamină
 
              1-metilpropilamină
                       
1,1,-dimetiletilamină
      
          II.  METODE DE PREPARARE
    Există mai multe metode de obţinere a aminelor:
Descarca toată lectia

Pentru sugestii,comentarii si corectari scrieti-ne aici